2r-989/16 — încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

2r-989/16 — încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: V. Negru dosarul nr. 2r-989/16

instanța de apel: A. Panov, A. Pahopol, A. Minciuna

D E C I Z I E

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinînd recursul declarat de către Ursu Alexandra, reprezentată de avocatul

Sergiu Musteață,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 17 împotriva Alexandrei Ursu,

Serghei Barbulat și Mariei Popodneac, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni

„Centrala Electrică cu Termoficare nr.2” cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016, prin care

a fost respinsă cererea apelantei Ursu Alexandra cu privire la repunerea apelului în

termen și restituită apelantei Ursu Alexandra cererea de apel, ca fiind depusă în afara

termenului legal,

c o n s t a t ă:

La 13 noiembrie 2013, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului

Locativ nr. 17 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Alexandrei Ursu,

Serghei Barbulat și Mariei Popodneac, intervenient accesoriu SA „Termocom” în

procedura planului cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că în baza contului personal deschis la ÎMGFL

nr. 17 pe numele pârâților SA „Termocom” în procedura planului a livrat energia

termică.

Susține că odată cu deschiderea contului personal, locatarii vizați mai sus au

acceptat prestarea serviciilor de către ÎMGFL nr.17, fapt ce se confirmă prin

achitarea bonurilor de plată, inclusiv a celor de utilizare a energiei termice și altor

servicii comunale . Mai mult că bonurile de plată pentru serviciile prestate nu au fost

contestate, fapt ce indică la acordul tacit la calitatea serviciilor prestate.

Astfel, reieșind din cele menționate mai sus indică că au apărut relații dintre

locatar, care, de fapt, este și consumator și ÎMGFL nr.17 în calitate de gestionar al

fondului locativ, iar potrivit Hotărârii Guvernului nr.434 din 09 aprilie 1998, în

clădirile cu mai mulți consumatori și cu un singur echipament de măsurare a energiei

consumate, contractul se încheie cu consumatorul principal.

În acest sens precizează că pârâții locuiesc într-un bloc cu multe etaje și nu

dispun de rețele aparte care ar putea fi conectate direct la rețelele furnizorilor, ei

beneficiază de servicii care sunt prestate prin rețelele comune din bloc, la fel ca și

ceilalți locatari.

Prin urmare, indică că pârâții nu au achitat servicii prestate, iar datoria formată

la data de 01 august 2013 constituie suma de 27299,67 lei pentru energia termică,

fapt ce se confirmă prin informația despre calcularea și achitarea serviciilor locativ-

comunale respective.

Iar cu referire la prevederile art.10, 17, 18 al Hotărârii Guvernului nr.191 din

19 februarie 2002, menționează că proprietarii, chiriașii locuințelor sunt obligați să

achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică.

De asemenea, subliniază că achitarea serviciilor comunale cade sub incidența

prevederilor atr.530 Cod civil, mai mult că art.533 Cod civil stipulează expres că

creditorul poate pretinde executarea obligației la latitudinea sa de la oarecare din

debitori, în partea sau în întregime.

Menționează că ÎMGFL nr.17 în conformitate cu art.617 alin.(2) lit. a) Cod

civil este în drept să înainteze cererea de chemare în judecată fără respectarea

procedurii de soluționare prealabilă a pricinii pe calea extrajudiciară, însă necătînd la

acest fapt pârâții sunt informați prin intermediul facturii lunare și a reclamației

(somației), prin care se pune în vedere pârâților să-și execute obligațiile, însă aceștia

nu și le-au executat până la momentul de fată.

Mai invocă că în prezent Gestionarul Fondului Locativ și SA „Termocom” în

procedura planului se află într-o situație financiară precară creată din cauza rău-

platnicilor, dintre care fac parte și pârâții.

Solicită încasarea în mod solidar de la pârâții Alexandra Ursu, Serghei

Barbulat și Maria Popodneac în beneficiul ÎMGFL nr. 17 cu titlu de datorie suma de

27 299,67 lei și cu titlu de taxa de stat suma de 723,24 lei, precum și taxa de stat în

beneficiul statului în mărime de 95,75 lei, în condițiile art. 86 alin.(2) CPC.

În procesul judecării cauzei, SA „Termocom” în procedura planului a fost

înlocuită cu succesorul său în drepturi SA „Centrala Electrică Termoficare nr. 2”.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 27 ianuarie 2015,

acțiunea a fost admisă și încasat în mod solidar de la Alexandra Ursu, Serghei

Barbulat și Maria Popodneac în beneficiul ÎMGFL nr. 17 cu titlu de datorie pentru

energia termică livrată pentru perioada 01 noiembrie 2001-01 august 2013 suma de

27 299,67 lei și cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 823,24 lei. Totodată, s-a

încasat în mod solidar de la Alexandra Ursu, Serghei Barbulat și Maria Popodneac

în beneficiul statului taxa de stat de 95,75 lei.

La 18 august 2016, Ursu Alexandra a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând repunerea în terme de declarare a apelului, scutirea integrală de la

plata taxei de stat la depunerea ape0lului, admiterea cereri de apel, casarea integrală

a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea

pretențiilor înaintate ca neîntemeiate.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016 a fost respinsă

cererea apelantei Ursu Alexandra cu privire la repunerea apelului în termen și

restituit apelul declarat de către Ursu Alexandra ca fiind depus în afara termenului

legal.

La 31octombrie 2016, Ursu Alexandra, reprezentată de avocatul Musteață

Sergiu a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel , solicitând admiterea

acestuia, casarea încheierii contestate cu restituirea pricinii la rejudecare în instanța

de apel.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea contestă,

considerând-o ilegală și neîntemeiată.

Susține că prin cererea de apel depusă, Ursu Alexandra a solicitat repunerea în

termenul de declarare a apelului, scutirea integrală de la achitarea taxei de stat la

depunerea apelului, iar instanța de judecată urma să examineze aceste solicitări.

Cât privește repunerea în termenul de declarare a apelului, afirmă că în cererea

de apel a motivat că apelanta nu a avut la cunoștință despre această hotărâre, aflând

despre existența acesteia în momentul când s-a adresat pentru desemnarea unui

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat în vederea întocmirii cererii cu

privire la excluderea sumei din factură, nefiind de acord cu datoria acumulată pentru

serviciile comunale pe care o indică de fiecare dată intimatul.

Menționează avocatul că verificând sit-ul Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău,

a stabilit că anterior a existat pe rol pricina civilă la acțiunea intimatului privind

încasarea datoriei pentru serviciile comunale și că instanța de fond, în lipsa

recurentei, a pronunțat hotărârea contestată cu apel.

Relatează că ulterior a făcut cunoștință cu cauza civilă respectivă și cu

dispozitivul hotărârii pronunțat în cauza dată, iar după externarea recurente din spital

i-a adus la cunoștință despre existența acestei hotărâri și doar atunci fiind semnat

mandatul avocatului cu împuternicirile corespunzătoare și depusă cererea de apel.

De aceea, consideră că apelanta din motive independente de voința sa a omis

termenul de contestare a hotărârii, nefiind citată și din necunoștință de cauză nu a

participat la examinarea pricinii în instanța de fond, iar în aceste condiții instanța de

apel urma s-o repună apelanta în termenul de declarare a apelului.

Pentru motivele descrise, consideră că încheierea instanței de apel este una

neîntemeiată iar apelantei urmează a-i fi asigurat accesul la justiție.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 27 octombrie 2016, prin intermediul oficiului poștal

(f.d. 72), împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016, în

termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și

a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii

instanței de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

După cum rezultă din materialele cauzei, prin încheierea din 12 octombrie

2016, Curtea de Apel Chișinău a dispus respingerea cererii Alexandrei Ursu cu

privire la repunerea în termen a cererii de apel, restituindu-i apelantei Ursu

Alexandra cererea de apel ca fiind depusă în afara termenului legal.

La adoptarea acestei soluții, instanța de apel și-a fundamentat concluziile pe

dispozițiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanța de apel restituie,

printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar

apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze

repunerea în termen.

Instanța de recurs reține că concluziile instanței de apel cu privire la depunerea

apelului de către Alexandra Ursu în afara termenului legal și refuzul repunerii în

termen a apelului sunt justificate.

În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a

apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii, dacă legea

nu prevede altfel.

În speță, se constată că dispozitivul hotărîrii Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău, prin care a fost admisă acțiunea ÎMGFL nr. 17 înaintată împotriva

Alexandrei Ursu, Serghei Barbulat și Mariei Popodneac cu privire la încasarea

datoriei și a cheltuielilor de judecată, a fost emisă și pronunțată la 27 ianuarie 2015

(f. d. 42).

La fel, înscrisurile dosarului atestă că prin scrisoarea nr. 2378 din 29 ianuarie

2915, Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău a expediat în adresa recurentei Ursu

Alexandra, pentru cunoștință, copia dispozitivului hotărîrii din 27 ianuarie 2016 (f. d.

44).

Cu toate acestea, Ursu Alexandra a depus cererea de apel împotriva acestei

hotărîri numai la 18 august 2016, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de art.

362 alin. (1) CPC.

Instanța de recurs reține ca lipsită de suport susținerea recurentei referitor la

faptul că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată în lipsa ei, astfel a luat cunoștință

cu aceasta ulterior, din care motive considerând că din motive independente de

voința sa a omis termenul de contestare a hotărârii.

Or, în interpretarea corectă a prevederilor art. 362 alin. (1) CPC este de înțeles

că termenul de declarare a apelului curge de la data pronunțării dispozitivului

hotărârii și nu de la data recepționării acestui.

Prin urmare, legislația nu prevede alte excepții privitor la termenul de

declarare a apelului.

În această ordine de idei, instanța de recurs respinge afirmațiile recurentei cu

referire la faptul că termenul de depunere a apelului pentru Ursu Alexandra a început

să curgă de la data recepționării dispozitivului hotărârii, deoarece se combat prin cele

relatate.

Mai mult, din materialele cauzei rezultă că prima instanță a întreprins măsuri

necesare pentru înștiințarea legală a Alexandrei Ursu despre locul, data și ora

examinării cauzei, însă citațiile expediate la adresa domiciliului acesteia au fost

restituite instanței fără înmânare, cu mențiunea că a expirat termenul de păstrare (f.d.

24), iar ca urmare fiind dispusă citarea publică a acesteia (f.d. 38-39), ceia ce

constituie prin sine citare legală și astfel, nu poate fi invocat la caz necitarea sau

necomunicarea actelor de procedură.

Sub acest aspect instanța de recurs apreciază critic și argumentul recurentei cu

referire la faptul că neavând la cunoștință despre existența prezentului litigiu și

examinarea lui, termenul de contestare a hotărârii urmează a fi considerat omis din

motive independente de voința sa, deoarece nu se prevede o altă procedură de citare

sau înștiințare judiciară a persoanelor cu domiciliu sau reședință cunoscută pe

teritoriul Republicii Moldova decât prin citația sau înștiințarea care li se expediază cu

scrisoare recomandată și cu aviz de primire, iar dacă locul de aflare a pârâtului nu

este cunoscut, președintele instanței dispune citarea acestuia prin publicitate.

Publicarea în presă se consideră citare legală, condiție care a fost respectată de

instanță în vederea înștiințării recurentei despre inițierea procesului judiciar de către

ÎMGFL nr. 17, precum și înștiințarea despre locul, data și ora examinării cauzei.

Pe cale de consecință, instanța de recurs consideră drept justificată și soluția

instanței de apel cu privire la respingerea cererii de repunere în termenul de declarare

a apelului, or susținerea recurentei Ursu Alexandra precum că a luat cunoștință cu

dispozitivul hotărârea primei instanțe ulterior datei pronunțării, nu constituie motiv

întemeiat și justificativ de repunere în termen de declarare a apelului.

Or, în conformitate cu art. 116 alin. alin. (1) și (3) CPC, persoanele care, din

motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi

repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează

probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Pe cînd, Ursu Alexandra nu a făcut, prin probe întemeiate, dovada

imposibilității îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de

lege, nefiind, de altfel, confirmată prin probe pertinente și admisibile nici agravarea

stării de sănătate a recurentei și nici internarea acesteia în spital în perioada

respectivă.

În acest context, instanța de recurs consideră că la caz soluția instanței de apel

este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru

exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării

termenului de atac, a hotărîrii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în

acest mod principiul securității raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunțată în cauza Ponomaryov vs Ucraina

(03 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că deși în speță nu era vorba despre

desființarea unei hotărîri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei

căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

De altfel, reglementări similare au fost statuate de către înalta Curte și în

cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a

menționat că, prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de

depunere de către părți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au

încălcat dreptul la un proces echitabil.

Față de cele ce preced și avînd în vedere faptul că încheierea instanței de apel

este întemeiată și legală, iar criticele invocate de către recurentă sunt nejustificate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Ursu Alexandra, reprezentată de avocatul

Sergiu Musteață.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a înaintată de Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 17 împotriva Alexandrei Ursu,

Serghei Barbulat și Mariei Popodneac, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni

„Centrala Electrică cu Termoficare nr.2” cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță