2ra-2715/16 — Decăderea din drepturi

Dosar nr. 2ra-2715/16

prima instanță: Judecătoria Centru

Judecător: Nadejda Mazur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: Ana Panov

Ludmila Popov

Anatolie Minciună

Î N C H E I E R E

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecător: Ala Cobăneanu

Judecătorii: Ion Druță, Nicolae Craiu

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Direcția pentru

protecția drepturilor copilului al sectorului Centru,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016, prin care

a fost admis apelul declarat de XX, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 28 ianuarie 2016 cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea a

fost respinsă,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Direcția pentru

protecția drepturilor copilului al sectorului Centru, mun. Chișinău împotriva XX,

intervenient accesoriu XX, privind decăderea din drepturile părintești,

c o n s t a t ă:

La data de 30 septembrie 2015, Direcția pentru protecția drepturilor

copilului al sectorului Centru, mun. Chișinău a depus cerere de chemare în

judecată împotriva XX, intervenient accesoriu XX, cu privire la decăderea din

drepturile părintești.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de XX.XX.XX, XX mama solitară,

a dat naștere copilului XX, iar ulterior a fost condamnată la pedeapsă cu

închisoare.

Din data de xx.xx.xxxx, copilul minor se află la evidența Direcției pentru

protecția drepturilor copilului al sectorului Centru în categoria „copil rămas fără

ocrotire părintească”.

Tutore al copilului minor XX a fost desemnat unchiul matern XX. La data de

xx.xx.xxxx, pe motiv că acesta nu se isprăvea cu întreținerea și educația copilului,

1

a fost abrogată dispoziția din xx.xx.xxxx cu privire la plasamentul în serviciul de

tutelă/curatelă a copilului XX.

Din luna xx.xxxx și până în prezent se află în familia dnei XX, care este

verișoara maternă. Astfel, la data de xx.xx.xxxx, aceasta a fost desemnată tutore al

copilului minor XX.

La data de xx.xx.xxxx, dosarul copilului minor XX a fost transmis autorității

tutelare din raionul X, pentru a fi luat la evidență.

Solicită reclamanta admiterea acțiunii cu decăderea din drepturile părintești

a XX în privința copilului minor XX.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 28 ianuarie 2016,

acțiunea a fost admisă cu decăderea din drepturile părintești XX, în privința

copilului minor XX, născut la xx.xx.xxxx.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016, s-a admis

apelul declarat de XX, s-a casat hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

28 ianuarie 2016 cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea a fost

respinsă.

În favoarea concluziei sale instanța de apel a indicat că, nu a fost confirmată

existența cărorva motive temeinice de decădere a XX din drepturile părintești. Nu

a constatat că anume decăderea din drepturile părintești v-a fi benefică și este în

interesul copilului minor. Instanța a reținut ca fiind pertinentă scrisoarea din

xx.xx.xxxx, prin care XX a solicitat plasarea copilului sub tutela verișoarei XX,

pentru a se putea interesa de situația copilului și a nu pierde legătura cu acesta.

Totodată, nu a constatat că părintele XX, care este condamnată ar fi făcut anterior

abuz de drepturile părintești, s-a comportat cu cruzime față de copil, sau ar fi

aplicat violența fizică sau psihică.

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de xx.xx.xxxx, Direcția

pentru protecția drepturilor copilului al sectorului Centru a contestat-o cu recurs,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 07

septembrie 2016 cu menținerea hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 28

ianuarie 2016.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, decizia instanței de apel este

nefondată, pasibilă anulării din considerentul că normele de drept material au fost

aplicate eronat. Nu au fost elucidate pe deplin împrejurările importante pentru

soluționarea cauzei. Acționând în interesele copilului minor au mai indicat că, nu

poate fi stabilită și plătită îndemnizația în cazul în care părinții copilului sunt apți

de a-și îndeplini obligațiunile de educație și întreținere a copilului, dar consimt la

instituirea tutelei/curatelei asupra acestora de către alte persoane. Anume acest

motiv a constituit la adresarea în instanța de judecată cu prezenta acțiune.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Direcția pentru protecția

drepturilor copilului al sectorului Centru, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

2

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 26 octombrie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților XX și XX copia cererii de recurs declarată de Direcția pentru protecția

drepturilor copilului al sectorului Centru, mun. Chișinău, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței (f.d.104).

Până la examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului declarat de

Direcția pentru protecția drepturilor copilului, intimații XX și XX, nu au depus

referință la cererea de recurs, prin care să-și exprime opinia referitor la recursul

declarat.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

consideră că acesta este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din actele cauzei se constată că, recursul declarat împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016 a fost depus la data de 06 octombrie

interiorul termenului de două luni.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de către Direcția pentru protecția drepturilor

copilului al sectorului Centru, mun. Chișinău împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 07 septembrie 2016, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

3

432, alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, or recurentul nu a invocat nici un

temei ce ar indica asupra ilegalității deciziei instanței de apel.

Reieșind din prevederile art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4).

Verificând motivele de casare, invocate în cererea de recurs, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție atestă, că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța a apreciat

înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Astfel, cele invocate în

recurs nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate deoarece acestea țin de

reaprecierea probelor, fapt care este inadmisibil în recurs.

Prin urmare, conform art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991).

În circumstanțele sus relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Direcția pentru protecția drepturilor copilului al

sectorului Centru, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

și alin. (11) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Recursul declarat de Direcția pentru protecția drepturilor copilului al

sectorului Centru, mun. Chișinău, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

4