2ra-2724/16 — încasarea datoriei

Dosarul nr.2ra-2724/16

prima instanță: D. Stănilă

instanța de apel: E. Ababei, A. Garbuz, N. Chircu

ÎNCHEIERE

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecător Tatiana Vieru

Judecători Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Mixtă „Incaso”

Societatea cu Răspundere Limitată prin intermediul avocatului Natalia Covaliov,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă

„Incaso” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva lui Ionița Valentin cu privire la

încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 19 iulie 2016, prin care a fost respins apelul

declarat de către Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societatea cu Răspundere Limitată și

menținută hotărîrea primei instanțe,

c o n s t a t ă:

La 07 septembrie 2015, Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societatea cu Răspundere

Limitată, prin intermediul avocatului Natalia Covaliov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ionița Valentin cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că în baza contractului de abonament și

acordul suplimentar încheiat între ÎM „Moldcell” SA și Ionița Valentin, ultimul a beneficiat

de Opțiunea Promoțională de procurare a unui telefon mobil la prețul special, cu condiția

achitării abonamentului pentru o perioadă obligatorie de 18 luni.

Reeșind din faptul că Ionița Valentin a încetat să achite lunar abonamentul, operatorului

i-a fost cauzat un prejudiciu, care constă din datorie și compensație în valoare totală de

2396,40 lei. Adițional, abonatului i-a fost calculată o penalitate conform pct.1.1. din contract

la valoarea de 0,5% pentru 100 zile, în sumă de 1078,38 lei.

La somațiile expediate în adresa pîrîtului, ultimul nu reacționează și nici nu achită

datoria.

1

Solicită ÎM „INCASO” SRL încasarea din contul pîrîtului Ionița Valentin a datoriei

contractuale în sumă de 3474,78 lei, a taxei de stat în sumă de 270 lei și a cheltuielilor de

asistență juridică în sumă de 800 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 25 februarie 2016, a fost respinsă acțiunea (f.d. 42,

46-47).

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 19 iulie 2016, a fost respins apelul declarat de către

ÎM „Incaso” SRL prin intermediul avocatului său și menținută hotărîrea primei instanțe (f.d.

67-69).

La 25 iulie 2016, Curtea de Apel a expediat, copia deciziei emise în adresa părților (f.d.

70).

Potrivit avizului de recepție anexat la dosar rezultă că ÎM „Incaso” SRL avocatul Natalia

Covaliov a recepționat copia deciziei instanței de apel la 28 iulie 2016 (f.d. 71).

La 26 septembrie 2016 prin intermediul oficiului poștal avocatul Natalia Covaliov a

declarat recurs în interesele ÎM „Incaso” SRL împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd

casarea acesteia cu remiterea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei de drept citate, Completul de judecată consideră că recursul declarat

la 26 septembrie 2016, este depus în termen, dat fiind faptul că decizia contestată a fost

recepționată de către recurent la 28 iulie 2016.

În motivarea recursului ÎM „Incaso” SRL prin intermediul avocatului său Natalia

Covaliov a invocat că instanțele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept

material.

Susține că prima instanță prin primirea acțiunii pe rol a confirmat existența tuturor

anexelor la cererea de chemare în judecată și anume: prezența contractului de cesiune din 01

decembrie 2014 și a actului de predare primire a debitorilor din 26 mai 2015, încheiate între

SA „Moldcell” și SRL „Incaso”.

Iar instanța de apel în cazul cînd a constatat că la dosar lipsește contractul supra enunțat

urma să aplice prevederile art. 369 alin. (1) lit. d) CPC, și anume să restituie cererea de apel,

ca fiind depus de o persoană care nu este în drept să declare apel.

Verificînd legalitatea deciziei contestate, în limitele invocate în cererea de recurs depusă

de ÎM „Incaso” SRL prin intermediul avocatului său Natalia Covaliov, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că

recursul urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului,

un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea

copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 28 octombrie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Până la examinarea pricinii, intimatul nu a depus referință, prin care să-și exprime opinia

referitor la recursul declarat.

2

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor

verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal

în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar

alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul menționează că, ÎM „Incaso” SRL în cererea de recurs nu a invocat nici unul

din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod

unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nici o referire cu privire la

fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă

motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) și (3) din Codul

de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ... art.6 parag.1

al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței

pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții

contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată instanța de recurs reiterează și faptul că conform articolului 13 din Convenția

Europeană recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît și în drept.

Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi considerate ca fiind „serioase

și legitime" conform Convenției (a se vedea Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova,

nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și aplicarea

corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sunt similare

argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la judecarea pricinii în

ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

3

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎM „Incaso” SRL

prin intermediul avocatului său Natalia Covaliov, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către ÎM „Incaso” SRL prin intermediul avocatului său Natalia

Covaliov, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecător Tatiana Vieru

Judecători Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

4