3ra-1700/16 — contestarea actului administrativ

3ra-1700/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: Gh. Mîțu dosarul nr. 3ra-1700/16

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu

Î N C H E I E R E

30 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Combinatul de vinuri „Cricova” societate pe acțiuni,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Combinatului de

vinuri „Cricova” societate pe acțiuni împotriva Consiliului orășenesc Cricova

și a Primăriei orașului Cricova cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 iulie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de către Primăria orașului Cricova și Consiliul

orășenesc Cricova, casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău

din 27 ianuarie 2016 și emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 04 septembrie 2015, Combinatul de vinuri „Cricova” SA a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului orășenesc Cricova și

a Primăriei orașului Cricova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, conform pct. 5 al anexei

nr. 2 a deciziei Consiliului orășenesc Cricova nr. 9/1 din 04 decembrie 2014,

s-a stabilit taxa de aplicare a simbolicii locale, a cărei mărime, începând cu 01

ianuarie 2015, constituie 0,5% din veniturile obținute din vânzări ale

produselor fabricate cărora li se aplică simbolica locală.

Menționează că, prin decizia respectivă, administrația publică locală a

or.Cricova impune Combinatului de vinuri „Cricova” SA să achite taxa de

aplicare a simbolicii locale în cuantum de 0,5% din veniturile de vânzări ale

produselor fabricate cărora li se aplică simbolica locală, începând cu data de 01

ianuarie 2015.

Afirmă că, Combinatul de vinuri „Cricova” SA nu este subiect al

impunerii cu taxă de aplicare a simbolicii locale și nu urmează să execute pct. 5

din anexa nr. 2 al deciziei nr. 9/1 din 04 decembrie 2014 emisă de către

Consiliului orășenesc Cricova.

Relevă că, la data de 03 februarie 2015, a depus la autoritățile

administrației publice locale a or. Cricova, Consiliul orășenesc Cricova și

Primăria or. Cricova, o cererea prealabilă, prin care a solicitat anularea sau

1

neaplicarea prevederilor pct. 5 din anexa nr. 2 a deciziei nr. 9/1 din 04

decembrie 2014 față de Combinatul de vinuri „Cricova” SA.

Invocă că, la data de 04 martie 2015, Primăria or. Cricova a informat că,

cererea prealabilă, va fi discutată la o ședință a Consiliului or. Cricova, fără a

concretiza data.

Afirmă că ulterior, la data de 10 iulie 2015, a adresat pârâților o

scrisoare, prin care a solicitat să i se comunice despre rezultatul examinării

cererii prealabile și decizia luată, însă nici până la data depunerii cererii de

chemare în judecată, nu a primit nici un răspuns din partea autorităților

administrației publice locale ale or. Cricova.

Susține că, a aflat despre decizia nr. 9/1 din 04 decembrie 2014 a

Consiliului or. Cricova abia la data de 13 ianuarie 2015.

Menționează că, nu este de acord cu poziția luată de Consiliul orășenesc

Cricova și Primăria or. Cricova în soluționarea chestiunilor solicitate în cererea

prealabilă nr. 17/41 din 03 februarie 2015, deoarece este neîntemeiată și

ilegală.

Consideră că, prin decizia contestată sunt lezate drepturile și interesele

patrimoniale ale statului, inclusiv și ale Combinatului de vinuri „Cricova” SA.

De asemenea, consideră că, decizia nr. 9/1 din 04 decembrie 2014 cu

anexa nr. 2 pct. 5 a Consiliului orășenesc Cricova este neîntemeiată și emisă cu

încălcarea prevederilor legislației în vigoare la momentul aprobării, este lipsită

de consistență și suport juridic, bazată pe aprecierea incompletă, subiectivă și

unilaterală a faptelor și documentelor.

Invocă că, Combinatul de vinuri „Cricova” SA utilizează numele

„Cricova” deja de peste 60 ani pe produsele și mărcile sale comerciale,

combinatul fiind fondat în anul 1952, iar produsele sale de înaltă calitate, sunt

vândute în peste 20 de țări din lume și pe parcursul a 6 decenii a adus faimă,

recunoaștere și renume localității or. Cricova.

Relevă că, pentru a proteja Combinatul de vinuri „Cricova” SA a fost

adoptată Legea nr. 322 din 18 iulie 2003 cu privire la declararea complexului

Combinatul de vinuri „Cricova” SA, drept obiect al patrimoniului cultural-

național al Republicii Moldova, conform căreia Combinatul de vinuri

„Cricova” SA este recunoscut în calitate de complex cultural-peisagistic unic, o

mărturie a dezvoltării spirituale, economice și sociale a țării, este purtător al

informației despre apariția și statornicirea tradițiilor în domeniul vinificației și

se declară obiect al patrimoniului cultural-național al Republicii Moldova.

Afirmă că, a utilizat fără careva rezerve și plăți numele său „Cricova” pe

produsele sale pe parcursul a multor zeci de ani până la 01 ianuarie 2005, când

a intrat în vigoare Titlul VII „Taxele locale” al Codului fiscal.

Mai indică că, Combinatul de vinuri pe toate produsele sale utilizează

numele „Cricova”, care este numele propriu al societății și este unul identic cu

numele localității - orașul Cricova, unde își are sediul.

Invocă că, conform art. 11 alin. (l) al Legii nr. 322 din 18 iulie 2003,

complexul „Cricova” este titularul dreptului preferențial la folosirea indicației

geografice „Cricova” în denumirea firmei, în mărci de produs și în denumirea

altor obiecte ale proprietății industriale supuse înregistrării în Republica

2

Moldova, astfel pe produsele fabricate de combinat, figurează nu altceva decât

denumirea societății - „Cricova”.

Susține că, Combinatul de vinuri are înregistrate pe numele său circa 50

de mărci comerciale care conțin cuvântul „Cricova” și toate aceste mărci

comerciale au fost înregistrate de către AGEPI.

Menționează că, Combinatul de vinuri nu aplică pe produsele sale careva

elemente de simbolică locală ale orașului Cricova, care individualizează orașul

Cricova de alte localități (gen stemă, blazon, imaginea monumentelor de

arhitectură, a monumentelor istorice etc), dar aplică denumirea sa și mărcile

comerciale.

Consideră că, prin prisma prevederilor art. 11 alin. (l) al Legii nr. 322 din

18 iulie 2003, nu este subiect al impunerii pentru taxa de aplicare a simbolicii

locale și nu este obligat să execute decizia nr. 9/1 din 04 decembrie 2014 a

Consiliului orășenesc Cricova.

Afirmă că, în raza localității or. Cricova, cu excepția Combinatului de

vinuri „Cricova”, nu mai există alte persoane juridice sau fizice, înregistrate în

calitate de întreprinzător, care aplică simbolica locală a or. Cricova pe produsele

fabricate, iar conform art. 12 alin. (l) al Legii nr. 322 din 18 iulie 2003, orice

persoană fizică sau juridică cu domiciliu ori cu sediu în zona geografică

Cricova, proprietară a unei întreprinderi industriale sau comerciale în funcție,

are dreptul să folosească indicația geografică „Cricova” pentru identificarea

produselor fabricate (lucrărilor executate, serviciilor prestate) numai cu

autorizația Parlamentului.

Invocă că, din anul 2003 și până în prezent, Parlamentul Republicii

Moldova nu a acordat nici unei persoane fizice sau juridice autorizație de

folosire a indicației geografice „Cricova” pentru identificarea produselor

fabricate (lucrărilor executate, serviciilor prestate), Combinatul de vinuri

„Cricova” SA, fiind unica care utilizează pe produsele sale indicația geografică

„Cricova”.

Mai invocă că, administrația publică locală a stabilit taxa de aplicare a

simbolicii locale în mod arbitrar și cu încălcarea prevederilor art. 292 alin. (2)

din Codul fiscal, fără a solicita de la Combinatul de vinuri careva explicații,

note sau descrieri ale caracteristicilor obiectelor impunerii și anume ale

produselor vinicole „Cricova”.

Menționează că, conform deciziilor autorităților administrației publice

locale din or. Cricova, până la data de 01 ianuarie 2014 cota impozitării cu taxă

de aplicare a simbolicii locale constituia 0,1% din veniturile obținute din

vânzări ale produselor fabricate cărora li se aplică simbolica locală, iar

începând cu 01 ianuarie 2014, prin decizia nr. 9/1 cota impozitării cu taxă de

aplicare a simbolicii locale s-a stabilit în mărime de 0,5%, adică, în termen de

câteva zile, s-a decis o creștere de 5 ori a cotei impozitării cu taxă de aplicare a

simbolicii locale, fapt care sfidează orice lege de dezvoltare economică

normală și durabilă și care contravine bunelor practici, legilor economice și

modelelor de dezvoltare a unei afaceri.

3

Solicită anularea punctului 5 din anexa nr. 2 a deciziei nr. 9/1 din 04

decembrie 2014 cu privire la cotele impozitelor și taxelor locale, emisă de către

Consiliul orășenesc Cricova.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 27 ianuarie 2016 a

fost admisă acțiunea și a fost anulat punctul 5 din anexa nr. 2 a deciziei

Consiliului orășenesc Cricova nr. 9/1 din 04 decembrie 2014.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, decizia

Consiliului orășenesc Cricova în partea contestată este ilegală, ca fiind emisă

cu încălcarea procedurii stabilite în art. 5 alin. (61) din Legea nr. 317 din 18

iulie 2003 cu privire la actele normative ale Guvernului și ale altor autorități

ale administrației publice centrale și locale, cât și a prevederilor art. 4 lit. a) și

e) din aceeași Lege care reglementează că, la inițierea, elaborarea, avizarea,

expertizarea, redactarea, emiterea și aplicarea actului normativ se respectă

principiile coerenței, corelației și subordonării actului normativ legii și actului

normativ la nivel superior, transparenței, publicității și accesibilității, precum și

ale art. art. 32, 33, 37, 38 al prezentei Legii, dar și ale Legii cu privire la

transparența în procesul decizional.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 iulie 2016 a fost admis

apelul declarat de către Primăria orașului Cricova și Consiliul orășenesc

Cricova, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre, prin care a

fost respinsă acțiunea.

Respingând acțiunea, instanța de apel și-a argumentat concluzia prin

faptul că, în speță, Combinatul de vinuri „Cricova” SA contestă cota taxei

simbolicii locale aprobată de către Consiliul orășenesc Cricova și nu procedura

de adoptare și aprobare a deciziei nr. 9/1 din 04 decembrie 2014 cu privire la

aprobarea bugetului or. Cricova.

Instanța de apel a mai reținut că, intimatul utilizează fără careva rezerve

și plăți numele său „Cricova” pe produsele sale pe parcursul unei perioade

îndelungate până la 01 ianuarie 2005, iar din momentul intrării în vigoare a

Titlului VII „Taxele locale” din Codul fiscal, s-a conformat exigențelor legii și

a achitat la bugetul local taxa pentru simbolica locală.

La fel, instanța de apel a constatat că, Consiliul or. Cricova a stabilit cota

taxelor locale și mărimea acestora în strictă conformitate cu Titlul VII din

Codul fiscal și în special cu art. 292, care stabilește libertatea decizională

privind baza impozabilă, mai mult, decizia contestată a fost supusă controlului

de legalitate de către Cancelaria de Stat conform art. 64 din Legea privind

administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, iar în rezultatul

controlului, intimatul nu a înaintat nici o notificare privind ilegalitatea acesteia.

Totodată, instanța de apel a reținut și faptul că, la elaborarea proiectului

deciziei bugetului or. Cricova pentru anul 2015, Primăria or. Cricova, ca organ

executiv, cu respectarea prevederilor art. art. 32 alin. (2), 33, 37 din Legea cu

privire la actele normative ale guvernului și ale administrației publice centrale

și locale nr. 317 din 18 iulie 2003, conform principiului fundamentării, s-a

bazat pe notele metodologice privind elaborarea de către autoritățile

administrației publice locale a proiectelor de buget pe anul 2015 și a estimărilor

pe anii 2016-2017, aprobate prin anexa nr. 1 la Circulara Ministerului

4

Finanțelor nr. 06/2-07 din 12 iunie 2014, formularele, calculele și notele

explicative întocmite conform notelor metodologice menționate, fiind

prezentate Ministerului Finanțelor.

În acest context, instanța de apel a mai reiterat că, prin dispoziția

Primarului or. Cricova nr. 3-5/216 din 03 noiembrie 2014, proiectul de buget al

Primăriei or. Cricova pe anul 2015 a fost publicat pe situl primăriei, astfel,

Combinatul de vinuri „Cricova” SA a avut deplină posibilitate de a se informa

de proiectul dat și de a se implica în procesul decizional, cu atât mai mult că,

conform art. 17 din Legea privind administrația locală nr. 436 din 28

decembrie 2006, ședințele consiliului local sunt publice.

La data de 07 octombrie 2016, Combinatul de vinuri „Cricova” SA a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe.

În motivarea recursului a invocat că, decizia instanței de apel este ilegală

și neîntemeiată, deoarece a fost emisă cu încălcarea și aplicarea eronată a

normelor de drept material și procedural și au fost apreciate arbitrar probele.

Susține că, instanța de judecată nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, invocând că, atât Codul fiscal, cât și Legea nr. 322 din 18 iulie 2003

cu privire la declararea complexului Combinatul de vinuri „Cricova” SA drept

obiect al patrimoniului cultural-național al Republicii Moldova, sunt legi

organice și ambele au aceiași forță juridică.

Afirmă că, din prevederile art. 12 alin. (l) și art. 11 alin. (l) al Legii

nr.322 din 18 iulie 2003 reiese că, Parlamentul Republicii Moldova a stabilit

că, indicația geografică „Cricova” este una de importanță națională și nu locală,

și ea urmează să fie gestionată în exclusivitate de către Parlamentul RM

conform prezentei legi și nu de administrația publică locală a orașului Cricova.

Astfel, consideră că, în speță sunt aplicabile prevederile art. 12 alin. (l) și

art. 11 alin. (l) al Legii nr. 322 din 18 iulie 2003, deoarece art. 12 alin. (l) al

Legii enunțate intră în divergență cu Titlul VII al Codului fiscal, care stabilește

că, beneficiarul taxei de aplicare a simbolicii locale este administrația publică

locală a cărei simbolică locală se utilizează, iar conform prevederilor art. 6

alin.(3) al Legii nr. 780 din 27 decembrie 2001 cu privire la actele legislative,

în caz de divergentă între o normă a actului legislativ general și o normă a

actului legislativ special cu aceeași forță juridică, se aplică norma actului

legislativ special.

Relevă că, conform art. 11 alin. (l) al Legii nr. 322 din 18 iulie 2003,

Complexul „Cricova” este titularul dreptului preferențial la folosirea indicației

geografice „Cricova” în denumirea firmei, în mărci de produs și în denumirea

altor obiecte ale proprietății industriale supuse înregistrării în Republica

Moldova, iar conform art. 12 alin. (l) al acestei Legi, orice persoană fizică sau

juridică cu domiciliu ori cu sediu în zona geografică Cricova, proprietară a unei

întreprinderi industriale sau comerciale în funcțiune, are dreptul să folosească

indicația geografică „Cricova” pentru identificarea produselor fabricate

(lucrărilor executate, serviciilor prestate) numai cu autorizația Parlamentului.

5

Consideră că, prin prisma prevederilor art. 11 alin. (l) și ale art. 12 alin.

(l) al Legii nr. 322 din 18 iulie 2003, Combinatul de vinuri „Cricova” SA nu

este subiect al impunerii pentru taxa de aplicare a simbolicii locale.

Mai invocă că, instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 292

din Codul fiscal, deoarece norma dată nu stabilește libertatea decizională

privind baza impozabilă a administrației publice locale, ci prin alin. (2) al

acestui articol restringe libertatea decizională privind baza impozabilă,

obligând administrația publică locală să stabilească cota taxelor locale în

funcție de caracteristicile obiectelor impunerii, și în acest scop, ar trebui să

inițieze un dialog sau negocieri cu subiecții impunerii cu taxă de aplicare a

simbolicii locale pentru a stabili caracteristicile obiectelor impunerii, prevederi

care nu au fost respectate de către administrația publică locală a orașului

Cricova.

Astfel, susține că, cota taxei de aplicare a simbolicii locale în or. Cricova

a fost stabilită în mod arbitrar și cu încălcarea prevederilor art. 292 alin. (2) din

Codul fiscal de către administrația publică locală a orașului Cricova.

Relevă că, instanța de judecată eronat a interpretat prevederile art. 26

alin.(2) al Legii contenciosului administrativ, argumentând că, verificarea

oportunității actului administrativ îl poate solicita doar intimatul, deoarece vine

în contradicție cu art. 25 alin. (2) al aceleiași Legii, care prevede că, instanța de

contencios administrativ este în drept să se pronunțe, în limitele competenței

sale, din oficiu sau la cerere, și asupra legalității actelor sau operațiunilor

administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat.

De asemenea, consideră că, eronat au fost interpretate și prevederile

art.17 din Legea privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie

2006, invocând că aceste norme urmează a fi interpretate și aplicate în

coroborare cu prevederile art. 32 al Legii nr. 317 din 18 iulie 2003 privind

actele normative ale Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice

centrale și locale, în care expres sunt stabilite etapele principale ale elaborării

unui act normativ.

Indică că, acțiunile stabilite în art. 17 din Legea privind administrația

publică locală nu sunt metode de consultare publică, dar sunt un set de garanții

acordate prin lege în vederea controlului activității administrației publice locale

din partea societății, iar consultarea publică se efectuiază în conformitate cu

prevederile art. 38 din Legea cu privire la actele normative ale Guvernului și

ale altor autorități ale administrației publice centrale și locale.

Menționează că, în cadrul procesului de adoptare a prevederilor pct. 5

din anexa nr. 2 a deciziei nr. 9/1 din 04 decembrie 2014, intimații urmau

obligatoriu să se consulte cu Combinatul de vinuri, deoarece cunoșteau că,

unicul plătitor al taxei de aplicare a simbolicii locale, în virtutea Legii nr. 322

din 18 iulie 2003, poate fi doar Combinatul de vinuri „Cricova” SA, însă

administrația publică locală în mod conștient și intenționat l-au ignorat și nici

nu l-au preavizat despre acest fapt.

Mai invocă că, în cadrul examinării cauzei nu au fost probate

circumstanțele, pe care instanța de apel le-a considerat dovedite și, anume, nu a

fost confirmat faptul că, administrația publică locală a orașului Cricova,

6

Consiliul și Primăria au prezentat Ministerului Finanțelor al Republicii

Moldova formularele, calculele și notele explicative întocmite conform notelor

metodologice, care au stat la baza elaborării proiectului deciziei bugetului

or.Cricova pentru anul 2015, precum și faptul publicării proiectului deciziei

bugetului or. Cricova pentru anul 2015 pe site-ul Primăriei „cricova.info.md”,

data sau momentul plasării acestuia.

Susține că, nu corespunde realității concluzia instanței de apel precum

că, Combinatul de vinuri „Cricova” SA contestă cota taxei simbolicii locale

aprobată de Consiliul orășănesc Cricova și nu procedura de adoptare și

aprobare a deciziei nr. 9/1 din 04 decembrie 2014, deoarece, nu a contestat cota

taxei de aplicare a simbolicii locale, obiectul litigiului fiind pct. 5 din anexa nr.

2 a deciziei nr. 9/1 din 04 decembrie 2014 a Consiliul orășenesc Cricova.

Prin referința depusă la data de 23 noiembrie 2016 Consiliul orășenesc

Cricova și Primăria orașului Cricova au solicitat declararea recursului ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or,

din materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul

comunicării deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de

declarare a recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să

participe la judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i

s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au

fost implicate în proces;

7

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar

fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Combinatul

de vinuri „Cricova” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv

numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței

CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra

Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Combinatul de

vinuri „Cricova” SA asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul Combinatului de vinuri „Cricova” SA ca

inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și

(2), art. 433 lit. a) și art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

8

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Combinatul de vinuri „Cricova” SA se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

9