2ra-2676/16 — recunoasterea refuzului ca ilegal

Prima instanță: V. Jomiru-Niculiță 2ra–2676/16

Instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

30 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, – Svetlana Filincova

Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Savin

Vladislav,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Savin Vladislav către

IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime” privind recunoașterea ilegală a

refuzului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Savin Vladislav și menținută hotărârea Judecătoriei Râșcani,

mun. Chișinău din 24 februarie 2016,

c o n s t a t ă:

La 10.04.2015, Savin Vladislav a depus cerere de chemare în judecată

împotriva IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime” și Inspectoratului de

Stat al Muncii, prin care a solicitat recunoașterea ilegalității refuzurilor referitoare

la cercetarea suplimentară a evenimentului din 10.11.2014, obligarea

Inspectoratului de Stat al Muncii la efectuarea cercetării suplimentare și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii a invocat că, la 10.11.2014, a înregistrat la IMSP SCM

„Sfânta Treime” cererea nr. 556 privind cercetarea accidentului produs în aceeași

zi, în biroul directorului spitalului, urmare a căruia reclamantul a fost agresat fizic

și maltratat în timpul îndeplinirii atribuțiilor funcționale, fiindu-i provocate leziuni

corporale de gravitate medie de către administratorul Direcției sănătății a

Consiliului municipal Chișinău, Sinegur Ștefan. Însă la cererea adresată nu a primit

răspuns, în termenul stabilit de lege, și, astfel, la 17.12.2014, a adresat IMSP SCM

„Sfânta Treime” o cerere prin care a solicitat să-i fie prezentate copiile certificate,

autentificate ale tuturor documentelor, întocmite în rezultatul examinării cererii

înaintate, inclusiv a ordinului de formare a comisiei pentru cercetarea cazului,

explicațiilor persoanelor audiate și a procesului-verbal privind cercetarea

evenimentului cu concluzia comisiei.

Prin răspunsul IMSP SCM „Sfânta Treime” nr. 01-13/941 „a” din 20.12.2014,

a primit copia dispoziției din 10.11.2014 cu privire la inițierea anchetei de serviciu

și formare a comisiei, întru cercetarea producerii accidentului și copia procesului-

verbal nr. 1 din 14.11.2014 privind cercetarea evenimentului, din care reiese că

evenimentul din 10.11.2014 se consideră ca accident în afara muncii, fiindu-i

refuzată prezentarea celorlalte copii ale documentelor, motivându-se refuzul prin

faptul că sunt date cu caracter personal.

Nefiind de acord cu conținutul și concluzia procesului-verbal nr. l din

14.11.2014 privind cercetarea evenimentului din 10.11.2014, la 23.01.2015, s-a

adresat IMSP SCM „Sfânta Treime” cu cerere privind prezentarea documentelor

solicitate în prezența unei persoane împuternicite și în conformitate cu prevederile

art. 7 alin. (3) din Legea privind accesul la informație, însă prin răspunsul nr. 01-

13/76 din 04.02.2015, cererea respectivă a fost respinsă.

Considerând că evenimentul în cauză constituie un accident de muncă, la

23.02.2015, reclamantul s-a adresat către IMSP SCM „Sfânta Treime” cu o cerere

privind cercetarea repetată și suplimentară a evenimentului examinat, în baza

cererii înregistrate la 10.11.2014 sub nr. 556, și reexaminarea procesului-verbal nr.

l din 14.11.2014 privind cercetarea evenimentului în cauză, anexând copiile tuturor

documentelor ce se referă la acest eveniment.

Prin răspunsul IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime”, expus prin

scrisoarea nr. 01-13/255 din 20.03.2015, i-a fost refuzată admiterea cererii

respective, pe motiv că comisia nu a stabilit careva probe noi, care ar putea duce la

o altă apreciere a evenimentului din 10.11.2014, concluzia fiind bazată pe pct. 37

din Regulamentul privind modul de cercetare a accidentelor de muncă, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. l361 din 22.02.2005.

Concomitent, cu adresările către IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfânta

Treime”, reclamantul s-a adresat cu cereri și Inspectoratului de Stat al Muncii, și

anume, prima cerere a fost înregistrată la 10.11.2014 cu nr. S-1985, iar a doua la

12.11.2014 sub nr. S-2003/14, însă, deoarece ulterior i s-a solicitat să indice faptul, că

nu are nevoie de răspuns, a fost informat, verbal, privitor la întocmirea de către IMSP

SCM „Șfânta Treime” a procesului-verbal din 14.11.2014. Ulterior, la 17.12.2014,

reclamantul a adresat Inspectoratului de Stat al Muncii cererea nr. l816 și a solicitat

să-i fie prezentate copiile certificate și autentificate ale tuturor documentelor,

întocmite ca urmare a examinării cererilor nominalizate, inclusiv a hotărârii adoptate.

Prin răspunsul Inspectoratului de Stat al Muncii nr. 1816 din 13.01.2015, i-a fost

refuzată prezentarea copiilor documentelor solicitate, motivându-se prin faptul că sunt

date cu caracter personal, iar anterior răspuns în scris nu a solicitat.

În legătură cu cele arătate, reclamantul a solicitat recunoașterea drept

nefondate și ilegale a refuzului IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime”,

expus prin scrisoarea nr. 01-13/255 din 20.03.2015, privitor la admiterea cererii

înregistrate cu nr. 196 din 23.02.2015 și refuzul Inspectoratului de Stat al Muncii,

expus prin scrisoarea nr. 260 din 18.03.2015, privitor la admiterea cererii

înregistrate cu nr. 260 din 23.02.2015, ambele referitoare la cercetarea

suplimentară a evenimentului din 10.11.2014 și reexaminarea procesului-verbal nr.

l din 14.11.2014, întocmit de IMSP SCM „Sfânta Treime”, modificarea

conținutului și concluziei acestuia; obligarea IMSP Spitalul Clinic Municipal

„Sfânta Treime” și Inspectoratului de Stat al Muncii să efectueze cercetarea

suplimentară a evenimentului din 10.11.2014; să reexamineze procesul-verbal nr. l

din 14.11.2014, întocmit de IMSP SCM „Sfânta Treime”; să modifice conținutul și

concluzia acestuia, cu constatarea faptului drept accident la locul de muncă și

întocmirea actului respectiv; obligarea IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfânta

Treime, Inspectoratului de Stat al Muncii să prezinte copiile certificate și

autentificate ale tuturor documentelor, care au servit temei pentru întocmirea

procesului-verbal nr. l din 14.11.2014 privitor la cercetarea evenimentului din

10.11.2014.

Pe parcursul examinării pricinii, reclamantul și-a modificat cerințele,

motivând că administrația IMSP SCM „Sfânta Treime” se află în conflict cu

reclamantul, deoarece este intentată acțiunea privind restabilirea în funcție și

încasarea plăților, iar concluziile reprezentanților spitalului contravin concluziilor

organului de urmărire penală și consideră că acest pârât nu va fi obiectiv la

reexaminarea procesului-verbal nr. l din 14.11.2014. Astfel, a solicitat obligarea

Inspectoratului de Stat al Muncii să efectueze, în termen de 7 zile, cercetarea

evenimentului din 10.11.2014, să reexamineze procesul-verbal nr. l din

14.11.2014, întocmit de IMSP SCM „Sfânta Treime”, reieșind din circumstanțele

noi apărute și probele suplimentare prezentate în cadrul actualei cereri, cu

întocmirea desinestătător a procesului-verbal respectiv, în care să fie constatat

faptul că în timpul îndeplinirii obligațiunilor de serviciu, în orele de lucru, în biroul

de serviciu și în prezența directorului instituției și șefii serviciului resurse umane,

V. Savin a fost agresat și maltratat de către Ștefan Sinegur, ca urmare a

comportamentului huliganic al ultimului, care a avut drept consecință pierderea

temporară a capacității de muncă, fiindu-i cauzate leziuni corporale de gravitate

medie, fapt care, conform pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1361 din 22.12.2005,

constituie accident la locul de muncă. Suplimentar a mai solicitat încasarea, în mod

solidar, a cheltuielilor de asistență juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 24 februarie 2016,

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

La 12.09.2016, Savin Vladislav și reprezentantul recurentului, avocatul

Valentin Găină, au declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

28 iunie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 24 februarie

2016, prin care au solicitat casarea acestora cu restituirea pricinii spre rejudecare.

În motivarea recursului, au indicat că nu sunt de acord cu argumentul instanței

de apel privitor la legalitatea hotărârii instanței de fond, în sens că instanța de fond

a examinat pricina sub toate aspectele, a stabilit și a elucidat toate circumstanțele

importante ale cauzei, a apreciat corect probele administrate și a concluzionat just

că cerințele reclamantului sunt neîntemeiate, deoarece instanța de apel a redat doar

conținutul actelor normative, fără a elucida toate motivele de respingere a

argumentelor înaintate de reclamant.

La 28.11.2016, Inspectorat de Stat al Muncii a depus referință la recursul

declarat de Savin Vladislav și reprezentantul recurentului, avocatul Valentin Găină,

prin care a solicitat respingerea recursului.

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în cererea de recurs și

referință, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Savin Vladislav,

reprezentantul recurentului, avocatul Valentin Găină, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația

de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) ale articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Verificând prin prisma normele de drept citate, Completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că

recursul declarat de către Savin Vladislav, reprezentantul său, avocatul Valentin

Găină, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC,

deoarece temeiurile invocate de recurent și reprezentantul său nu indică la

ilegalitatea deciziei instanței de apel, ci sunt axate pe critici lipsite de suport legal.

În așa mod, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a actelor recurate.

Recursul exercitat, conform secțiunii a II-a, are caracter devolutiv doar asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Față de cele indicate, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în cercetarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Sub acest aspect, Completul ține să menționeze că, conform jurisprudenței

CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel, recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă

motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

către Savin Vladislav și reprezentantul său, avocatul Valentin Găină, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin.

(1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Savin Vladislav și

reprezentantul său, avocatul Valentin Găină.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas