2ra-2676/16 — recunoasterea refuzului ca ilegal
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recunoasterea refuzului ca ilegal
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-2676/16 — recunoasterea refuzului ca ilegal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Prima instanță: V. Jomiru-Niculiță 2ra–2676/16
Instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol
Î N C H E I E R E
30 noiembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, – Svetlana Filincova
Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Savin
Vladislav,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Savin Vladislav către
IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime” privind recunoașterea ilegală a
refuzului,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016, prin care a fost
respins apelul declarat de Savin Vladislav și menținută hotărârea Judecătoriei Râșcani,
mun. Chișinău din 24 februarie 2016,
c o n s t a t ă:
La 10.04.2015, Savin Vladislav a depus cerere de chemare în judecată
împotriva IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime” și Inspectoratului de
Stat al Muncii, prin care a solicitat recunoașterea ilegalității refuzurilor referitoare
la cercetarea suplimentară a evenimentului din 10.11.2014, obligarea
Inspectoratului de Stat al Muncii la efectuarea cercetării suplimentare și încasarea
cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a invocat că, la 10.11.2014, a înregistrat la IMSP SCM
„Sfânta Treime” cererea nr. 556 privind cercetarea accidentului produs în aceeași
zi, în biroul directorului spitalului, urmare a căruia reclamantul a fost agresat fizic
și maltratat în timpul îndeplinirii atribuțiilor funcționale, fiindu-i provocate leziuni
corporale de gravitate medie de către administratorul Direcției sănătății a
Consiliului municipal Chișinău, Sinegur Ștefan. Însă la cererea adresată nu a primit
răspuns, în termenul stabilit de lege, și, astfel, la 17.12.2014, a adresat IMSP SCM
„Sfânta Treime” o cerere prin care a solicitat să-i fie prezentate copiile certificate,
autentificate ale tuturor documentelor, întocmite în rezultatul examinării cererii
înaintate, inclusiv a ordinului de formare a comisiei pentru cercetarea cazului,
explicațiilor persoanelor audiate și a procesului-verbal privind cercetarea
evenimentului cu concluzia comisiei.
Prin răspunsul IMSP SCM „Sfânta Treime” nr. 01-13/941 „a” din 20.12.2014,
a primit copia dispoziției din 10.11.2014 cu privire la inițierea anchetei de serviciu
și formare a comisiei, întru cercetarea producerii accidentului și copia procesului-
verbal nr. 1 din 14.11.2014 privind cercetarea evenimentului, din care reiese că
evenimentul din 10.11.2014 se consideră ca accident în afara muncii, fiindu-i
refuzată prezentarea celorlalte copii ale documentelor, motivându-se refuzul prin
faptul că sunt date cu caracter personal.
Nefiind de acord cu conținutul și concluzia procesului-verbal nr. l din
14.11.2014 privind cercetarea evenimentului din 10.11.2014, la 23.01.2015, s-a
adresat IMSP SCM „Sfânta Treime” cu cerere privind prezentarea documentelor
solicitate în prezența unei persoane împuternicite și în conformitate cu prevederile
art. 7 alin. (3) din Legea privind accesul la informație, însă prin răspunsul nr. 01-
13/76 din 04.02.2015, cererea respectivă a fost respinsă.
Considerând că evenimentul în cauză constituie un accident de muncă, la
23.02.2015, reclamantul s-a adresat către IMSP SCM „Sfânta Treime” cu o cerere
privind cercetarea repetată și suplimentară a evenimentului examinat, în baza
cererii înregistrate la 10.11.2014 sub nr. 556, și reexaminarea procesului-verbal nr.
l din 14.11.2014 privind cercetarea evenimentului în cauză, anexând copiile tuturor
documentelor ce se referă la acest eveniment.
Prin răspunsul IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime”, expus prin
scrisoarea nr. 01-13/255 din 20.03.2015, i-a fost refuzată admiterea cererii
respective, pe motiv că comisia nu a stabilit careva probe noi, care ar putea duce la
o altă apreciere a evenimentului din 10.11.2014, concluzia fiind bazată pe pct. 37
din Regulamentul privind modul de cercetare a accidentelor de muncă, aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr. l361 din 22.02.2005.
Concomitent, cu adresările către IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfânta
Treime”, reclamantul s-a adresat cu cereri și Inspectoratului de Stat al Muncii, și
anume, prima cerere a fost înregistrată la 10.11.2014 cu nr. S-1985, iar a doua la
12.11.2014 sub nr. S-2003/14, însă, deoarece ulterior i s-a solicitat să indice faptul, că
nu are nevoie de răspuns, a fost informat, verbal, privitor la întocmirea de către IMSP
SCM „Șfânta Treime” a procesului-verbal din 14.11.2014. Ulterior, la 17.12.2014,
reclamantul a adresat Inspectoratului de Stat al Muncii cererea nr. l816 și a solicitat
să-i fie prezentate copiile certificate și autentificate ale tuturor documentelor,
întocmite ca urmare a examinării cererilor nominalizate, inclusiv a hotărârii adoptate.
Prin răspunsul Inspectoratului de Stat al Muncii nr. 1816 din 13.01.2015, i-a fost
refuzată prezentarea copiilor documentelor solicitate, motivându-se prin faptul că sunt
date cu caracter personal, iar anterior răspuns în scris nu a solicitat.
În legătură cu cele arătate, reclamantul a solicitat recunoașterea drept
nefondate și ilegale a refuzului IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime”,
expus prin scrisoarea nr. 01-13/255 din 20.03.2015, privitor la admiterea cererii
înregistrate cu nr. 196 din 23.02.2015 și refuzul Inspectoratului de Stat al Muncii,
expus prin scrisoarea nr. 260 din 18.03.2015, privitor la admiterea cererii
înregistrate cu nr. 260 din 23.02.2015, ambele referitoare la cercetarea
suplimentară a evenimentului din 10.11.2014 și reexaminarea procesului-verbal nr.
l din 14.11.2014, întocmit de IMSP SCM „Sfânta Treime”, modificarea
conținutului și concluziei acestuia; obligarea IMSP Spitalul Clinic Municipal
„Sfânta Treime” și Inspectoratului de Stat al Muncii să efectueze cercetarea
suplimentară a evenimentului din 10.11.2014; să reexamineze procesul-verbal nr. l
din 14.11.2014, întocmit de IMSP SCM „Sfânta Treime”; să modifice conținutul și
concluzia acestuia, cu constatarea faptului drept accident la locul de muncă și
întocmirea actului respectiv; obligarea IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfânta
Treime, Inspectoratului de Stat al Muncii să prezinte copiile certificate și
autentificate ale tuturor documentelor, care au servit temei pentru întocmirea
procesului-verbal nr. l din 14.11.2014 privitor la cercetarea evenimentului din
10.11.2014.
Pe parcursul examinării pricinii, reclamantul și-a modificat cerințele,
motivând că administrația IMSP SCM „Sfânta Treime” se află în conflict cu
reclamantul, deoarece este intentată acțiunea privind restabilirea în funcție și
încasarea plăților, iar concluziile reprezentanților spitalului contravin concluziilor
organului de urmărire penală și consideră că acest pârât nu va fi obiectiv la
reexaminarea procesului-verbal nr. l din 14.11.2014. Astfel, a solicitat obligarea
Inspectoratului de Stat al Muncii să efectueze, în termen de 7 zile, cercetarea
evenimentului din 10.11.2014, să reexamineze procesul-verbal nr. l din
14.11.2014, întocmit de IMSP SCM „Sfânta Treime”, reieșind din circumstanțele
noi apărute și probele suplimentare prezentate în cadrul actualei cereri, cu
întocmirea desinestătător a procesului-verbal respectiv, în care să fie constatat
faptul că în timpul îndeplinirii obligațiunilor de serviciu, în orele de lucru, în biroul
de serviciu și în prezența directorului instituției și șefii serviciului resurse umane,
V. Savin a fost agresat și maltratat de către Ștefan Sinegur, ca urmare a
comportamentului huliganic al ultimului, care a avut drept consecință pierderea
temporară a capacității de muncă, fiindu-i cauzate leziuni corporale de gravitate
medie, fapt care, conform pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1361 din 22.12.2005,
constituie accident la locul de muncă. Suplimentar a mai solicitat încasarea, în mod
solidar, a cheltuielilor de asistență juridică.
Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 24 februarie 2016,
menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016, acțiunea a fost
respinsă ca neîntemeiată.
La 12.09.2016, Savin Vladislav și reprezentantul recurentului, avocatul
Valentin Găină, au declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din
28 iunie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 24 februarie
2016, prin care au solicitat casarea acestora cu restituirea pricinii spre rejudecare.
În motivarea recursului, au indicat că nu sunt de acord cu argumentul instanței
de apel privitor la legalitatea hotărârii instanței de fond, în sens că instanța de fond
a examinat pricina sub toate aspectele, a stabilit și a elucidat toate circumstanțele
importante ale cauzei, a apreciat corect probele administrate și a concluzionat just
că cerințele reclamantului sunt neîntemeiate, deoarece instanța de apel a redat doar
conținutul actelor normative, fără a elucida toate motivele de respingere a
argumentelor înaintate de reclamant.
La 28.11.2016, Inspectorat de Stat al Muncii a depus referință la recursul
declarat de Savin Vladislav și reprezentantul recurentului, avocatul Valentin Găină,
prin care a solicitat respingerea recursului.
Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în cererea de recurs și
referință, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Savin Vladislav,
reprezentantul recurentului, avocatul Valentin Găină, nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația
de ilegalitate a deciziei instanței de apel.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.
Alineatele (2) și (3) ale articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în
care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau
procedural, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în
care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.
Verificând prin prisma normele de drept citate, Completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că
recursul declarat de către Savin Vladislav, reprezentantul său, avocatul Valentin
Găină, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC,
deoarece temeiurile invocate de recurent și reprezentantul său nu indică la
ilegalitatea deciziei instanței de apel, ci sunt axate pe critici lipsite de suport legal.
În așa mod, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a actelor recurate.
Recursul exercitat, conform secțiunii a II-a, are caracter devolutiv doar asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Față de cele indicate, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura
admisibilității constă în cercetarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Sub acest aspect, Completul ține să menționeze că, conform jurisprudenței
CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea
situației prezentate în cerere, la fel, recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta
în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă
motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul
judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de
către Savin Vladislav și reprezentantul său, avocatul Valentin Găină, ca fiind
inadmisibil.
În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin.
(1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Savin Vladislav și
reprezentantul său, avocatul Valentin Găină.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele ședinței, Svetlana Filincova
Judecători Dumitru Mardari
Maria Ghervas