3ra-1612/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță – V. Ciumac dosarul nr. 3ra-1612/16

instanța de apel – A. Panov, N. Simciuc, A. Minciuna

ÎNCHEIERE

23 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță, Galina Stratulat

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Mocrii

Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mocrii Alexandru

împotriva Departamentului Poliției de Frontieră din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne, Direcției Regionale Nord a Departamentului Poliției de Frontieră din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ și

repararea prejudiciului cauzat, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 iulie

2016, prin care a fost respins apelul declarat de către Mocrii Alexandru și menținută

hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 24 martie 2016

c o n s t a t ă

La 18 august 2015 Mocrii Alexandru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Departamentului Poliției de Frontieră din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne, Direcției Regionale Nord a Departamentului Poliției de Frontieră din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ și

repararea prejudiciului cauzat.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul directorului

Serviciului Grăniceri nr.499/ps din 18 iulie 2007 a fost încadrat în serviciul militar prin

contract în Serviciul Grăniceri ca ofițer superior al Secției operative a Direcției

Regionale Otaci, iar prin ordinul șefului Departamentului Poliției de Frontieră nr.2/ps

din 02 iulie 2012 a fost numit în funcția de specialist al Secției echipe mobile a Centrului

Operațiuni la Frontieră.

La 06 iunie 2012 a înregistrat căsătoria cu Mocrii Eugenia, iar la 27 mai 2013

s-a născut fiul Mocrii Andrei. La acel moment soția nu era angajată în cîmpul muncii,

fiind studentă la Universitatea de Stat de Medicină și Farmaceutică „Nicolae

Testemițeanu” și, deci, se afla la întreținerea reclamantului.

La 28 mai 2013, conform art.47 din Legea cu privire la poliția de frontieră nr.283

din 28 decembrie 2011, i-a fost acordat concediul de odihnă anual pentru anul 2013 pe

un termen de 35 zile pentru perioada 28 mai 2013- 01 iulie 2013. Aflîndu-se în concediul

anual, la 10 iunie 2013 lui Mocrii Alexandru i s-a conferit gradul de căpitan.

Venind din întîmplare la serviciu, a fost anunțat că în urma reorganizării

Serviciului de Grăniceri, în baza ordinului nr.667/ps din 17 iunie 2013, reclamantul a

fost eliberat din serviciu. Nefiind de acord cu concedierea lui, Mocrii Alexandru a

indicat pîrîtului că în temeiul art.183 al. al. (1 – 2), lit. lit. a), b), c), k) Codul muncii are

dreptul preferențial la menținerea la lucru, însă cererea acestuia a fost ignorată. Ba mai

mult, i s-a eliberat carnetul de muncă cu mențiunea privind eliberarea lui conform art.

86 al. (1) lit. b) Codul muncii, deci în legătură cu lichidarea unității, deși în ordinul de

concediere era făcută mențiunea asupra lit. c) al. (1) art. 86 din Codul muncii (reducerea

numărului sau statelor de personal).

În urma eliberării ilegale, nu i-au fost achitate și drepturile salariale, inclusiv

compensațiile și indemnizațiile stabilite de art. 9 al. (4) al Legii nr. 283 din 28 decembrie

2011.

După o perioadă de timp a fost chemat de Serviciul personal al Departamentului

Poliției de Frontieră, unde a fost impus de a accepta transferul la funcția de specialist

dispecerat a Direcției Regionale Nord a Departamentului Poliției de Frontieră cu sediul

din r-l Edineț, or acesta la acel moment avea 2 persoane la întreținere, din care motiv a

și fost nevoit să accepte funcția propusă. Cu toate acestea însă, nu a primit de la pîrît

indemnizația de transfer conform art. 29 al. (6) al Legii cu privire la poliția de frontieră.

Toate aceste acțiuni au fost întreprinse în perioada cînd reclamantul se afla în

concediu de odihnă anual.

Chiar și la prezentarea lui Mocrii Alexandru la noul lui loc de muncă, a fost

preîntîmpinat de conducere că va fi eliberat pe cît de curînd posibil.

Pe marginea celor relatate, la 15 noiembrie 2013 Mocrii Alexandru s-a adresat

după ajutor șefului Departamentului Poliției de Frontieră, însă prin răspunsul din 19

noiembrie 2013 cererea i-a fost ignorată. Mai mult ca atît, i-au fost intenționat

organizate și fabricate la noul său loc de muncă trei anchete de serviciu și aplicate trei

sancțiuni disciplinare prin ordinile nr. 1367/ps din 29 noiembrie 2013, nr. 1409/ps din

10 decembrie 2013 și nr.1417/ps din 11 decembrie 2013.

Asupra sancționării reclamantului a fost informat întregul efectiv al

Departamentului în buletinul de uz intern prin, dispoziția nr.D-3 din 03 ianuarie 2013 la

rubrica nr.6 sancțiuni.

Nefiind de acord cu acestea, le-a contestat în instanța de judecată, care în final

au fost anulate prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11 martie 2015.

În urma adoptării hotărîrii în favoarea lui, a cerut pîrîtului de mai multe ori,

pentru reabilitarea sa, restituirea prejudiciilor materiale cauzate, precum și atragerea la

răspundere a persoanelor cu funcții de răspundere care l-au sancționat ilegal, însă toate

solicitările lui au rămas fără soluționare.

Prin ordinul nr. 334/ps din 07 aprilie 2015 au fost anulate ordinele de sancționare

a lui Mocrii Alexandru, însă pînă în prezent nu a fost publicată vreo dezmințire asupra

învinuirilor nefondate ce i-au fost aduse.

Au rămas fără soluționare și solicitările lui privind transferul în mun. Chișinău,

unde locuiește familia lui.

Tot recent a aflat de existența ordinului nr.155 din 03 mai 2013 cu privire la

aprobarea Regulamentului privind conferirea categoriilor de calificare angajaților cu

statut special din cadrul MAI.

Mocrii Alexandru prin scrisoarea nr.213 din 25 mai 2015 s-a adresat conducerii

Direcției Regionale Nord, prin care a cerut explicații vis-a-vis de neacordarea lui a

gradului 2 de calificare la finele anului 2013, în cazul în care acesta deținea toți indicii

necesari. Prin scrisoarea nr.245 din 08 iunie 2015 însă i-a fost refuzat, pe motiv că a

fost sancționat anterior. Argumentele date însă sunt ilegale, deoarece sancțiunile aplicate

anterior au fost anulate.

În luna ianuarie 2015, în urma testării profesionale, i-a fost conferit gradul 2 de

calificare și nu gradul 1, pe care-l merita după indicii de lucru. În așa mod i s-au pricinuit

pagube materiale exprimate prin adaos la salariu pentru gradul 2 pe parcursul anului

2013/2014 și diferența între gradul 1 și 2 pe parcursul anului 2015, pînă în prezent.

Deoarece cererile lui Mocrii Alexandru au rămas fără soluționare, cere

reclamantul obligarea Departamentului Poliției de Frontieră de a dezminți informația ce-

i lezează onoarea, demnitatea și reputația profesională; achitarea drepturilor salariale,

inclusiv compensațiile și indemnizațiile stabilite conform art.39 al. (4) al Legii nr.283

din 28 decembrie 2011; achitarea indemnizației de transfer conform art. 29 al. (6) al

Legii cu privire la poliția de frontieră; lichidarea daunelor materiale ilegal pricinuite lui

Mocrii Alexandru - 15% din indemnizația lunară conform ordinului 106/ps din 26

decembrie 2013 emis de Direcția Regională Nord, premiul pentru rezultatele muncii la

sfîrșitul anului 2013, premiul în legătură cu ziua Poliției de Frontieră din anul 2014;

acordarea 1-lui grad de calificare și recalcularea/restituirea tuturor pagubelor pricinuite

reclamantului în acest context; achitarea sumelor ca rezultat al devalorizării valutei

naționale, achitarea cheltuielilor pentru deplasare la cel puțin 10 ședințe de judecată din

raionul Ocnița în mun. Chișinău, 5000 lei - cheltuieli pentru consultarea specialiștilor;

iar pentru prejudiciul moral cauzat lui și familiei pe parcursul anilor 2013-2015 - 10

salarii medii lunare.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 24 martie 2016, a fost

respinsă acțiunea în ordinea contenciosului administrativ în partea ce ține de încasarea

indemnizației lunare, dezmințirea informației care îi lezează onoarea, demnitatea și

reputația profesională ca depusă cu încălcarea termenului de prescripție, în rest acțiunea

a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2016, a fost respins apelul

declarat de către Mocrii Alexandru și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani

municipiul Chișinău din 24 martie 2016.

La 26 august 2016 Mocrii Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești

și pronunțarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele la pronunțarea hotărîrilor nu au

constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

pricinii în fond, au fost încălcate normele de drept material și procedural. Astfel, deși a

administrat suficiente probe care ar confirma concedierea ilegală a lui în timpul în care

acesta se afla în concediu de odihnă anual, toate acestea au fost lăsate fără vreo apreciere

corespunzătoare.

Intimatul a răspîndit informații defăimătoare în privința recurentului prin

Buletinul informativ săptămînal de uz intern a Departamentului, precum că acesta ar fi

fost sancționat de 3 ori. Respectiv, circumstanțele date constituie suficient temei de a

constata și dezminți informația ce-i lezează onoarea, demnitatea și reputația

profesională.

Constatările instanțelor privind legalitatea transferului salariatului nu pot fi

reținute, în cazul în care Secția echipe mobile, din care făcea parte și recurentul, nu a

fost lichidată vreodată, iar în privința așa zisului „acord al salariatului” asupra

transferului lui din mun. Chișinău în r-l Edineț, a indicat că a fost impus de a accepta un

astfel de transfer, din frica de a nu fi eliberat de la lucru, or acesta la acea perioadă a

devenit tătic și era unicul întreținător a familiei. Aceleași circumstanțe l-au determinat

să se adreseze în instanță cu acțiune peste termen, în cazul în care recurentul a înaintat

mai multe cereri în adresa angajatorului, care însă au rămas fără soluționare.

În urma evaluării anuale, acestuia ilegal nu i-a fost acordat gradul 2 de calificare,

în cazul în care sancțiunile disciplinare aplicate anterior lui au fost anulate de instanța

de judecată.

Cu titlu de consecință, urmau a se expune și asupra prejudiciului moral cauzat

lui și familiei, ca rezultat al adoptării actului administrativ contestat, precum și dispusă

încasarea cheltuielilor de judecată suportate de recurent pe parcursul întregului proces.

Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Mocrii Alexandru nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct

starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul

declarat de Mocrii Alexandru, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Mocrii Alexandru ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul lui Mocrii Alexandru se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Galina Stratulat