3ra-1621/16 — contestarea actului administrativ

3ra-1621/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: M. Ciugureanu dosarul nr. 3ra-1621/2016

D E C I Z I E

16 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Tamara Chișca-Doneva, Oleg Sternioală

Dumitru Mardari, Valentina Clevadî

examinând recursul declarat de către Întreprinderea de Stat ,,Calea Ferată din

Moldova” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de

Întreprinderea de Stat ,,Calea Ferată din Moldova” împotriva Consiliului

Concurenței, intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere Limitată ,,Dromas-

Cons” și Societatea pe Acțiuni ,,Lafarge Ciment” cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016, prin care s-a

respins cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea de Stat ,,Calea

Ferată din Moldova” împotriva Consiliului Concurenței, privind anularea actului

administrativ, ca depusă cu încălcarea termenului de prescripție,

c o n s t a t ă:

La 18 martie 2015, ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Consiliului Concurenței privind contestarea actului

administrativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, la 20 decembrie 2012,

Plenul Consiliului Concurenței a emis decizia nr. APD-58-12/10, prin care s-a decis

stabilirea situației dominante deținută de ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” pe piața

serviciilor de transport feroviar de mărfuri și calificarea acțiunilor de aplicare a

tarifului internațional pentru serviciile de transport feroviar prestate de ÎS ,,Calea

Ferată din Moldova” la transportarea mărfurilor atunci când un punct de

plecare/destinație este Portul Internațional Liber ,,Giurgiulești”, iar altul fiind orice

1

alt punct de pe teritoriul Republicii Moldova, ca încălcare a art. 6 lit. d) din Legea

cu privire la protecția concurenței din 30 iunie 2000. Totodată s-a decis înaintarea

acțiunii în instanța judecătorească conform art. 12 lit. j) din Legea cu privire la

protecția concurenței din 30 iunie 2000, referitor la încasarea a 10% din venitul

obținut de ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” din aplicarea tarifului internațional pentru

transportarea încărcăturilor în/din Portul Internațional Liber ,,Giurgiulești”.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 02 februarie 2015, s-a adresat

pârâtului cu cerere prealabilă, solicitând revocarea acesteia, însă la care nu a primit

răspuns.

Menționează reclamantul că, prestează servicii de transport pe cale ferată a

mărfurilor din/spre alte zone economice libere lin Republica Moldova, doar prin

Portul Internațional Liber ,,Giurgiulești”.

A mai indicat reclamantul că, stația ,,Giurgiulești” este una de frontieră și

asigură predarea-primirea încărcăturilor pe cale ferată în trafic internațional, având

atribuit cod internațional.

Specifică că, temei juridic pentru aplicarea tarifului internațional servește art. 7

alin. (8) al Legii cu privire la Portul Internațional Liber ,,Giurgiulești” din

17 februarie 2005 care prevede că, livrarea de mărfuri (servicii) pe teritoriul Portului

Internațional de pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova este asimilată

exportului, iar livrarea de mărfuri (servicii) de pe teritoriul Portului Internațional pe

restul teritoriului vamal al Republicii Moldova este asimilată importului și se

reglementează de legislație, acesta fiind unicul act legislativ special care

reglementează activitatea Portului Internațional Liber ,,Giurgiulești” și care a fost

elaborat de Ministerul Economiei.

În sprijinul poziției exprimate reclamantul a menționat că, potrivit Raportului

privind auditul patrimoniului public al întreprinderii, aprobat prin hotărârea Curții

de Conturi nr. 31 din 08 august 2011, s-a indicat că atât Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii Drumurilor (în continuare MTID), cât și ÎS ,,Calea Ferată din

Moldova” nu au anunțat procedura de legalizare conform normelor internaționale a

stației de cale ferată Giurgiulești Port, din care motiv la transportarea cerealelor la

export în anii 2009-2010 de la stațiile întreprinderii spre stația Giurgiulești s-a aplicat

tarife pentru transport în trafic local, care sunt net inferioare tarifelor internaționale,

înaintând și o recomandare către MTID să asigure inițierea, în mod regulamentar a

procedurilor de legalizare, conform normelor internaționale, a stației feroviare

Giurgiulești Port.

Astfel, în temeiul hotărârii Curții de Conturi nr. 31 din 08 august 2011, precum

și a faptului că, încărcăturile transportate de întreprindere au avut destinația export,

transportul feroviar fiind unul din transporturile în procesul transportului

multimodal, a fost implicat tariful dat.

2

În acest sens, întreprinderea de stat a executat recomandarea Curții de Conturi

prin emiterea telegramei nr. H/l06 din 06 octombrie 2011.

În același context, în decizia contestată s-a menționat că, întreprinderea pentru

perioada 06 octombrie 2011-13 iunie 2012 pentru prestarea serviciilor de transport

feroviar de mărfuri a aplicat față de unii agenți economici, la care unul din punctele

de plecare/sosire este Portul Internațional Liber ,,Giurgiulești”, iar celălalt punct este

teritoriul Republicii Moldova, tarif internațional, plasându-i astfel în situație

nefavorabilă în raport cu alți agenți economici, care beneficiază de servicii de

transport feroviar de mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova, ceea ce nu poate fi

reținut, deoarece toți agenții economici care efectuează serviciilor de transport

feroviar de mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova sunt tratați în mod egal

aplicându-se aceleași tarife și de asemenea, cei ce prestează servicii de transport

feroviar de mărfuri în/din teritoriul Republicii Moldova spre Portul Internațional

Liber ,,Giurgiulești” li se aplică în mod egal același tarif.

În cadrul ședinței de lucru din 14 mai 2012, privind tarifele la transportul pe

cale ferată în/din Portul Internațional Liber ,,Giurgiulești” s-a perfectat procesul-

verbal nr. 1435-486/2, pe care Consiliul Concurenței îl consideră ca un act care

constată faptul inexistenței temeiului juridic care ar deriva din legislația națională

sau din obligațiunile internaționale ale Republicii Moldova pentru aplicarea tarifului

internațional la transportarea mărfurilor pe cale ferată în/din Portul Internațional

Liber ,,Giurgiulești”.

La fel, pârâtul a concluzionat că, MTID prin emiterea dispoziției nr. 24-d din

25 mai 2012, prin care s-a dispus aplicarea tarifului internațional pentru transportul

de mărfuri pe cale ferată în/din Portul Internațional Liber ,,Giurgiulești” și ulterior

prin emiterea ordinului directorului general al ÎS ,,Calea Ferată din Moldova”, prin

care s-a dispus aplicarea tarifului local pentru transportul încărcăturilor în/din Portul

Internațional Liber ,,Giurgiulești”, au recunoscut încălcarea privind aplicarea

tarifului internațional și aplicarea față de contrageți a măsurilor discriminatorii, care

i-au plasat într-o situație nefavorabilă în raport cu alți agenți economici.

Opinează reclamantul că, nu a recunoscut aplicarea tarifului internațional

pentru transportul încărcăturilor în/din Portul Internațional Liber ,,Giurgiulești”, ca

fiind unul discriminatoriu.

Așadar, în opinia reclamantului, întocmirea procesului-verbal nr. 1435-486/2

din 14 mai 2012 este o depășire a atribuțiilor Primului-ministru, iar totodată

solicitarea din partea acestuia de a emite o dispoziție din partea MTID privind

aplicarea tarifului local pentru transportul de mărfuri pe cale ferată în/din Portul

Internațional Liber ,,Giurgiulești” este o imixtiune directă în activitatea sa, precum

și a MTID.

Pe cale de consecință, mai consideră că, prin emiterea procesului-verbal nr.

3

1435-486/2 din 14 mai 2012, prin care se fac concluzii precum că, nu există temei

juridic care ar deriva din legislația națională sau din obligațiunile internaționale ale

Republicii Moldova, care să permită aplicarea tarifelor internaționale pentru

transportul de mărfuri pe cale ferată în/din Portul Internațional Liber ,,Giurgiulești”,

depășesc atribuțiile Primului-ministru, deoarece fac concluzii de ordin interpretativ,

care în conformitatea cu prevederile art. 66 lit. c) din Constituție este atribuția

exclusivă a Parlamentului Republicii Moldova.

Suplimentar, reclamantul își indică dezacordul și referitor la cuantumul amenzii

de 10% ce constituie 1 389 039. 594 lei și care a fost calculat din venitul obținut de

întreprindere în perioada 06 octombrie 2011-13 iunie 2012, prin aplicarea tarifului

internațional pentru transportarea încărcăturilor în/din Portul Internațional Liber

,,Giurgiulești”, or, la baza stabilirii cuantumului amenzii de 10%, pârâtul nu a

prezentat nici un calcul descifrat referitor la profitul întreprinderii din aplicarea

tarifului internațional pentru transportarea încărcăturilor în/din Portul Internațional

Liber ,,Giurgiulești”.

Solicită, ÎS ,,Calea Ferată din Moldova”, anularea deciziei Plenului Consiliului

Concurenței nr. APD-58-12/10 din 20 decembrie 2012.

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18 august 2015, pricina

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de ÎS ,,Calea Ferată din Moldova”

împotriva Consiliului Concurenței cu privire la contestarea actului administrativ, s-

a strămutat spre judecare la Curtea de Apel Chișinău (f.d. f.d. 84-85)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2015 s-a admis recursul

declarat de Consiliul Concurenței, s-a casat încheierea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 18 august 2015 și s-a restituit pricina spre judecare în prima instanță,

în același complet de judecată (f.d.104-108).

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 30 martie 2016 s-a constatat

competența Curții de Apel Chișinău la judecarea în fond a pricinii civile la cererea

de chemare în judecată înaintată de ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” împotriva

Consiliului Concurenței cu privire la contestarea actului administrativ și s-a remis

pricina civilă spre judecare la Curtea de Apel Chișinău (f.d. 131-133).

Prin încheierea protocolară a Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016 s-au atras

în proces, în calitate de intervenienți accesorii, SRL ,,Dromas-Cons” și SA ,,Lafarge

Ciment” (f.d. 167).

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016 s-a respins cererea de

chemare în judecată înaintată de Întreprinderea de Stat ,,Calea Ferată din Moldova”

împotriva Consiliului Concurenței privind anularea actului administrativ, ca depusă

cu încălcarea termenului de prescripție (f.d. 181-187).

Nefiind de acord cu hotărârea emisă în pricină, la 07 septembrie 2016,

ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea acestuia,

4

casarea hotărârii judecătorești și admiterea cererii de chemare în judecată.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea emisă, deoarece

consideră că, aceasta a fost adoptată cu încălcarea normelor de drept material.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, a reiterat motivele din

cererea de chemare în judecată, precum și cele expuse la examinarea pricinii.

Suplimentar, a menționat că amenda aplicată prin decizia contestată, reprezintă

o sancțiune pecuniară, constatând din plata unei sume de bani care urmează a fi

aplicată în temeiul unui act legislativ sau normativ, iar la caz prin Legea cu privire

la protecția concurenței, și anume art. 12 lit. j).

Consideră recurentul că, este arbitrară aplicarea amenzii de 10% ce constituie

1 389 039.594 lei și care a fost calculat din venitul obținut de întreprindere în

perioada 06 octombrie 2011-13 iunie 2012, în mărime de 13 890 039.94 lei, prin

aplicarea tarifului internațional pentru transportarea încărcăturilor în/din Portul

Internațional Liber ,,Giurgiulești”, or, la baza stabilirii cuantumului amenzii de 10%,

pârâtul nu a prezentat nici un calcul descifrat referitor la profitul întreprinderii din

aplicarea tarifului internațional pentru transportarea încărcăturilor în/din Portul

Internațional Liber ,,Giurgiulești”.

Mai consideră că, decizia emisă de intimat nu conține un cuantum concret de

aplicare a amenzii, ci poartă un caracter dubios și arbitrar.

Prin referința depusă la 07 noiembrie 2016, Consiliul Concurenței a solicitat

respingerea recursului ca depus cu omiterea termenului de prescripție de contestare

a actului administrativ și ca neîntemeiată, cu menținerea hotărârii emisă în pricină.

Conform art. 434 al. (1) CPC al RM, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia hotărârii recurate a fost expediată în

adresa participanților la proces la 14 iulie 2016 (f.d. 188), însă, având în vedere că

la materialele dosarului nu este anexată dovada recepționării acesteia de către

recurent, recursul declarat la 07 septembrie 2016, se consideră depus în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Judecând recursul declarat de ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” împotriva

hotărârii date de Curtea de Apel Chișinău, în limitele invocate în recurs și

argumentele expuse de Consiliul Concurenței în referință, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a respinge recursul și de a menține hotărârea Curții de Apel Chișinău din 28 iunie

2016 din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

5

Analizând materialele cauzei în raport cu criticile formulate în recurs, Colegiul

conchide că, hotărârea recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept

material și procedural și este bazată pe aprecierea corectă și completă a tuturor

probelor și circumstanțelor cauzei, motiv pentru care este considerată legală și

întemeiată.

Din materialele cauzei și din probele administrate în cadrul examinării pricinii

de către instanța de judecată ierarhic inferioară cu certitudine se confirmă că, potrivit

procesului-verbal nr. 1435-486/2 din 14 mai 2012 a avut loc ședința de lucru privind

tarifele la transportul pe cale ferată în/din Portul Internațional Liber ,,Giurgiulești”

cu participarea, inclusiv al Primului-ministru al Republicii Moldova, care a avut

drept scop de a verifica legalitatea aplicării tarifelor internaționale pe calea ferată

în/din Portul Internațional Liber ,,Giurgiulești” și în cadrul căreia s-a constatat că,

nu există temei juridic care ar deriva din legislația națională sau din obligațiile

internaționale ale Republicii Moldova pentru aplicarea tarifului internațional pentru

transportul de mărfuri pe cale ferată în/din Portul Internațional Liber ,,Giurgiulești”

(f.d. 56).

Ca urmare, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, fondator al

ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” prin dispoziția nr. 24-d din 25 mai 2012 a dispus

aplicarea tarifului național pentru transportul de mărfuri pe cale ferată în/din Portul

Internațional Liber ,,Giurgiulești” (f.d.57), iar ulterior, în baza art. 59 al Legii

concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012, Consiliul Concurenței a transmis ÎS ,,Calea

Ferată din Moldova” spre informare copia raportului de investigație asupra cazului

inițiat prin dispoziția nr. 12 din 03 mai 2012 (f.d.49), oferindu-i posibilitatea de a

prezenta în termen de 30 zile lucrătoare observații asupra acestuia (f.d.164), însă

observații nu au parvenit, pe când s-a adresat cu cerere, privind permisiunea de a lua

cunoștință cu materialele investigației în limitele permise de legislație (f.d. 165).

S-a constatat că, la 20 decembrie 2012, Plenul Consiliului Concurenței a emis

decizia nr. APD-58-12/10, prin care s-a decis stabilirea situației dominante deținută

de ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” pe piața serviciilor de transport feroviar de

mărfuri și calificarea acțiunilor, de aplicare a tarifului internațional pentru serviciile

de transport feroviar prestate de ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” la transportarea

mărfurilor atunci când un punct de plecare/destinație este Portul Internațional Liber

,,Giurgiulești”, iar altul fiind orice alt punct de pe teritoriul Republicii Moldova, ca

încălcare a art. 6 lit. d) din Legea cu privire la protecția concurenței din 30 iunie

acțiunii în instanța judecătorească conform art. 12 lit. j) din Legea cu privire la

protecția concurenței din 30 iunie 2000, referitor la încasarea a 10% din venitul

obținut de ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” din aplicarea tarifului internațional pentru

6

transportarea încărcăturilor în/din Portul Internațional Liber ,,Giurgiulești” (f.d. 13-

19).

La fel, materialele cauzei atestă că, Consiliul Concurenței prin scrisoarea

nr. APD-13/20-116 din 22 decembrie 2012 adresată ÎS ,,Calea Ferată din Moldova”

a expediat ultimei, pentru cunoștință decizia Plenului Consiliului Concurenței

nr. APD-58-12/10 din 20 decembrie 2012 (f.d. 46).

Iar, la 02 februarie 2015, în temeiul art. 14 al Legii contenciosului

administrativ, ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” s-a adresat Consiliului Concurenței cu

cerere prealabilă nr. H-4/226, solicitând revocarea deciziei Plenului Consiliului

Concurenței nr. APD-58-12/10 din 20 decembrie 2012 (f.d. 8-11)

Astfel, la 18 martie 2016, ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” înaintând cererea de

chemare în judecată împotriva Consiliului Concurenței a solicitat anularea deciziei

Plenului Consiliului Concurenței nr. APD-58-12/10 din 20 decembrie 2012, prin

care s-a constatat săvârșirea încălcării prevăzute de art. 6 lit. d) din Legea cu privire

la protecția concurenței din 30 iunie 2000 și s-a aplicat amendă în mărime de 10%

din venitul obținut de ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” din aplicarea tarifului

internațional pentru transportarea încărcăturilor în/din Portul Internațional Liber

,,Giurgiulești”, ceea ce constituie 1 389 039.594 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, Curtea de Apel Chișinău a ajuns

la concluzia respingerii cererii înaintată de ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” împotriva

Consiliului Concurenței cu privire la contestarea actului administrativ, ca fiind

depusă cu încălcarea termenului de prescripție.

În susținerea soluției date Curtea de Apel Chișinău, făcând referire la

prevederile art. art. 1 alin. (2), 3 alin. (1) lit. a), 14, 16 alin. (1) și 25 ale Legii

contenciosului administrativ, precum și art. 6 din Legea cu privire la protecția

concurenței nr.1103 din 30 iunie 2000 și art. 47 din Legea concurenței nr. 183 din

11 iulie 2012, a reținut că, ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” a omis termenul legal

stabilit de lege la înaintarea cererii privind anularea actului administrativ, or,

Consiliul Concurenței a expediat în adresa ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” prin

scrisoarea nr. APD-13/20-116 din 22 decembrie 2012, pentru cunoștință decizia

Plenului Consiliului Concurenței nr. APD-58-12/10 din 20 decembrie 2012, însă ÎS

,,Calea Ferată din Moldova” a depus cerere prealabilă nr. H-4/226 la 02 februarie

2015 și cererea de chemare în judecată abia la 18 martie 2015.

Totodată a fost precizat că, potrivit art. 47 al Legii concurenței nr. 183 din

11 iulie 2012, contestarea deciziilor Plenului Consiliului Concurenței are loc fără a

fi necesară depunerea unei cereri prealabile. Astfel, instanța de judecată a menționat

că, în caz de depistare a încălcării drepturilor sale prin actul administrativ,

reclamantul urma să înainteze direct în instanță cererea de chemare în judecată,

privind contestarea actului administrativ, prin urmare actul vizat fiind emis la

7

20 decembrie 2012 și adus la cunoștință la 22 decembrie 2012, nu a fost contestat de

reclamant.

Studiind situația de fapt din prezenta speță, în raport cu probele anexate la

dosar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, consideră că Curtea de Apel Chișinău justificat a reținut cadrul

legal aplicabil speței.

Astfel, potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ

nr. 793 din 10 februarie 2000, orice persoană care se consideră vătămată într-un

drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa

instanței de contencios administrativ competente pentru a obține anularea actului,

recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) al aceleași legi, persoana care se

consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act

administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorității publice emitente, în

termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a

acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

În același timp, prevederile art. 47 alin. (1) din Legea concurenței nr. 183 din

11.07.2012, stipulează expres că deciziile și prescripțiile Consiliului Concurenței,

precum și ordinele prevăzute la art. 56 alin. (1) pot fi atacate, în termen de 30 de zile

calendaristice de la primirea acestora de către părți, nemijlocit în instanța de

contencios administrativ competentă, fără a fi necesară depunerea unei cereri

prealabile.

În contextul dat, instanța de recurs menționează că aplicabilitate prioritară la

soluționarea prezentului litigiu îl are legea specială, în speță Legea concurenței.

Prin urmare, Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012, nu prevede procedura

prealabilă de contestare a actelor administrative emise de Plenul Consiliului

Concurenței, or, în art. 47 al legii menționate se statuează că, actele emise de

Consiliul Concurenței se atacă de către părți direct în instanța de contencios

administrativ competentă, în termen de 30 zile calendaristice de la primirea acestora.

Totodată, la art. 41 al Legii concurenței sunt menționate expres atribuțiile

Plenului Consiliului Concurenței, în cuprinsul acestei norme nefiind indicate careva

competențe ale ultimului cu privire la examinarea cererilor prealabile cu privire la

contestarea actului administrativ emisă de autoritatea competentă.

Colegiul menționează la caz că, ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” a recepționat

prin scrisoarea nr. APD-13/20-116 decizia Plenului Consiliului Concurenței

nr. APD-58-12/10 din 20 decembrie 2012 la data de 22 decembrie 2012, fapt ce nu

a fost negat de însăși reclamant-recurent, iar cererea de chemare în judecată a depus-

o în instanța de contencios administrativ la data de 18 martie 2015, respectiv cu

8

omiterea vădită a termenului prescris de lege cu privire la adresarea în instanța de

judecată.

La fel, după cum s-a constatat, reclamantul-recurent nu a solicitat instanței de

judecată repunerea în termen, dar a invocat faptul că s-a adresat cu cerere prealabilă

la Consiliul Concurenței și după expirarea termenului de examinare a cererii

prealabile s-a adresat cu cerere de chemare în judecată.

Astfel, prin prisma celor menționate, instanța de recurs reține că la caz sunt

neîntemeiate afirmațiile recurentului cu privire la faptul că instanța de fond a încălcat

normele de drept material, aplicabile cazului în speță.

În același timp, Colegiul menționează faptul că, reclamantul-recurent nu invocă

din ce motiv a omis termenul de înaintare a acțiunii în judecată, dar a indicat că a

contestat actul cu cerere prealabilă, însă această împrejurare nu poate constitui temei

de repunere în termen.

Totodată, se relevă că instituția de drept procesual a repunerii în termen

constituie beneficiul acordat de lege titularului unui drept procesual. Repunerea în

termen trebuie să fie solicitată de parte, instanța neputând, în lipsa unei dispoziții

legale exprese, să o pronunțe din oficiu cu încălcarea principiului dreptului de

dispoziție a părților.

În același timp, art. 56 alin. (3) CPC prevede că, participanții la proces sunt

obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul

abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică

sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

Mai mult ca atît, în sensul art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile

Omului o eventuală repunere neîntemeiată în termen ar conduce la încălcarea

principiului securității raporturilor juridice de către instanțele judecătorești

naționale.

Instanța de recurs reține că dreptul la o instanță, garantat de art. 6 § 1 din

Convenție presupune respectarea principiului preeminenței dreptului. Unul din

aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității

raporturilor juridice, care cere ca, atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere

finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție.

Astfel, Colegiul constată că, Curtea de Apel Chișinău a dat o apreciere corectă

circumstanțelor de fapt și de drept la emiterea hotărârii și a stabilit cu certitudine că,

reclamantul a depus cererea de chemare în judecată cu încălcarea termenului

prevăzut de lege, în speță art. 47 al Legii concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012, iar

în cadrul examinării pricinii în prima instanță acesta nu a solicitat repunerea în

termen.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că hotărârea Curții de

Apel Chișinău din 28 iunie 2016 este legală și întemeiată, iar recursul declarat de

9

ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” este nefondat, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a respinge recursul și de a menține hotărârea contestată.

În conformitate cu art. 445 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Întreprinderea de Stat ,,Calea Ferată din

Moldova”.

Se menține hotărârea Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea de Stat ,,Calea

Ferată din Moldova” împotriva Consiliului Concurenței, intervenienți accesorii

Societatea cu Răspundere Limitată ,,Dromas-Cons” și Societatea pe Acțiuni

,,Lafarge Ciment” cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

Valentina Clevadî

10