3ra-1667/16 — contestarea actelor administrative

3ra-1667/16 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 3ra-1667/16

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun.Chișinău (jud. E. Palanciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, A. Nogai, Vl. Brașoveanu)

ÎNCHEIERE

16 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători: Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova, prin intermediul reprezentantului Dumitru Racoviță împotriva deciziei din

19 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Viorel

Cernăuțeanu împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Sergiu Țurcanu cu privire la

contestarea actului administrativ,

c o n s t a t ă:

La data de 06 octombrie 2015, Viorel Cernăuțeanu s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova solicitând anularea ordinului

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova, nr. 664 ef din 09 septembrie 2015, modificarea pct. l al ordinului nr.665

ef din 09 septembrie 2015 emis de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova și anume considerând acordarea

concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de 3 la 6 ani,

din funcția de șef al Direcției juridice a Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, încasarea prejudiciului

material și moral în mărime de 100000 lei, pentru permutarea ilegală într-o funcție

inferioară cu atribuții total diferite precum și pentru suferințele cauzate în continuu

în ultima perioadă de jumătate de an.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că prin ordinul din 09 septembrie

2015 al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova nr. 664ef a fost permutat din funcția de șef al Direcției juridice

a Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova în funcția de șef al Direcției management operațional al Inspectoratului

Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției conform art.74 alin.(4) al

1

Codului muncii, în baza raportului depus pe numele șefului adjunct al

Inspectoratului General al Poliției de către Marin Maxian- șeful Inspectoratului

Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, înregistrat în aceiași zi, la data de 09 septembrie 2015

cu numărul de înregistrare 1855.

Conform raportului menționat funcția de șef al Direcției management

operațional a Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General al

Poliției este vacantă din 01 aprilie 2015, fiind imposibil de identificat un candidat

care să corespundă rigorilor și fișei de post la funcția respectivă, solicitând de la

Gheorghe Cavcaliuc- șeful adjunct al Inspectoratului General al Poliției, care

exercita la acel moment atribuțiile șefului Inspectoratului General al Poliției,

identificarea unui candidat pentru suplinirea funcției de șef al Direcției management

operațional a Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General al

Poliției.

La data de 09 septembrie 2015, în raportul depus de Marin Maxian, șeful

adjunct al Inspectoratului General al Poliției-Gheorghe Cavcaliuc a aplicat rezoluția:

„dl. Valeriu Munteanu - pregătiți procedura prevăzută de legislația în vigoare și

desemnarea în această funcție a d-lui V. Cernăuțeanu”.

La data de 09 septembrie 2015, în biroul reclamantului s-a apropiat Valeriu

Munteanu-șeful Direcției Resurse Umane a Inspectoratului General al Poliției,

pentru а-i aduce la cunoștință ordinul Inspectoratului General al Poliției nr.664 ef

din 09 septembrie 2015, conform art.74 alin.(4) Codului muncii. Însă, specifică că,

de fapt, la acea dată se afla în concediu medical, conform certificatului de concediu

medical „S 01 Nr. 063097” din 11 septembrie 2015 și s-a prezentat la sediul

Inspectoratului General al Poliției doar pentru a depune raportul cu privire la

acordarea concediului suplimentar neplătit pentru îngrijire a copilului în vârstă de la

3 la 6 ani.

Indică că, raportul, prin care a solicitat concediul de îngrijire a copilului a fost

înregistrat la data de 09 septembrie 2015 cu nr. 34/2-1812 la orele 8:15, confirmat

prin semnătura angajatei din cancelaria Direcției juridice a Inspectoratului General

al Poliției. Or, salariatul este în drept de a se afla în concediu anual, concediu

neplătit, concediu anual suplimentar, concediu de studii, doar după emiterea

ordinului de către angajator. În partea ce ține de concediul de îngrijire a copilului,

nu este necesar așteptarea emiterii ordinului. Drept urmare se prezumă, în opinia sa,

punerea în aplicare a cererii din momentul și ziua depunerii raportului de solicitare

și nu este necesar așteptarea emiterii ordinului.

Susține că, la aducerea la cunoștință a ordinului Inspectoratului General al

Poliției nr.664ef din 09 septembrie 2015, a solicitat să-i fie prezentată și fișa de post

a funcției de șef al Direcției management operațional a Inspectoratului Național de

Patrulare al Inspectoratului General al Poliției, pentru a demonstra că, de fapt, se

realizează un transfer fără consimțământul său, despre ce a făcut mențiune precum

că nu i s-a adus la cunoștință fișa postului la funcția de șef al Direcției management

operațional a Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General al

Poliției.

Menționează că, majoritatea atribuțiilor, conform pct.10 al Regulamentului de

2

activitate a Direcției management operațional a Inspectoratului Național de Patrulare

al Inspectoratului General al Poliției, nu se regăseau în activitatea sa până la acel

moment, precum și funcțiile specificate la pct.pct. 12-15 ale Regulamentului

Direcției management operațional a Inspectoratului Național de Patrulare al

Inspectoratului General al Poliției. Există o diferență totală în atribuțiile funcționale

dintre cele două funcții, rezultând și din fișele de post.

Declară reclamantul că, nu poate ocupa funcția dată, având diplomă de studii

juridice, perfecționându-se doar în domeniul juridic și anume elaborarea și

coordonarea proiectelor de acte normative, neavând cunoștințe în domeniul

managementului operațional și nefrecventând careva cursuri de perfecționare

profesională în domeniul managementului și administrației publice.

Remarcă că, la emiterea ordinului contestat pârâtul a ignorat prevederile art.74

alin.(4) Codul muncii, precum și pct. 11 al Hotărârii explicative a Curții Supreme de

Justiție nr. 9 din 22 decembrie 2015, care expune condițiile permutării.

Relevă că, Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr.320

din 27 decembrie 2012, nu prevede aspectul de permutare, fiind prevăzut conform

art.44 doar transferul și deplasarea în interes de serviciu a polițistului. Iar conform

aliniatului (3) al Legii menționate, conducerea Inspectoratului General al Poliției

este în drept să transfere persoana pe un termen de până la 6 luni în funcția temporar

vacantă.

Susține că, faptul realizării unui transfer prin retrogradare într-o funcție

inferioară fără acordul său, se confirmă și prin reglementările Hotărârii Guvernului

Republicii Moldova nr.986 din 24 decembrie 2012 cu privire la structura și efectivul

limită al Inspectoratului General al Poliției și prevederile pct. 17 al Hotărârii

Guvernului Republicii Moldova nr.283 din 24 aprilie 2014 cu privire la aprobarea

Regulamentului de activitate al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, conform cărora Direcția juridică face parte

din organul central de administrare, pe când Direcția management operațional este

o subdiviziune subordonată Inspectoratului Național de Patrulare, iar Inspectoratul

Național de Patrulare la rândul său este o subdiviziune specializată cu funcții

operaționale de suport din subordinea Inspectoratului General al Poliției.

Invocă că, acțiunile pârâtului, pe lângă faptul că sunt ilegale, mai sunt și

tendențioase și au un caracter de persecutare asupra sa, exprimate prin faptul că la

data de 16 martie 2015, prin intermediul Serviciului achiziții și logistică al

Inspectoratului General al Poliției, la indicația lui Gheorghe Cavcaliuc, i s-a

schimbat aparatul de telefon din birou, inclusiv și numărul de telefon, atribuindu-i

aparatul și numărul de telefon, care erau în biroul lui Postovanu V. În opinia sa,

aceste acțiuni denotă că pîrîtul avea un interes în scopul izolării sale, de a nu putea

fi telefonat de către cei ce ar avea necesitatea de a se adresa șefului Direcției juridice,

precum și o intimidare prin faptul că numărul atribuit era supus interceptărilor

convorbirilor telefonice pe o cauză penală.

Relatează că, începând 13 mai 2015 (vineri), corespondența ce urma a fi

repartizată conform competențelor Direcției juridice, nu mai era adresată lui, dar

direct șefului adjunct de direcție, respectiv fiind izolat totalmente în exercitarea

atribuțiilor funcționale.

3

La data de 18 martie 2015, în biroul său a venit șeful Serviciului Achiziții și

Logistică al Inspectoratului General al Poliției, care i-а comunicat despre solicitarea

șefului adjunct al Inspectoratului General al Poliției de a elibera biroul și de a trece

în alt birou cu o suprafață de 5 m.p., s-a emis și o dispoziție privind obligarea de a

elibera biroul de serviciu. În aceeași zi, a depus un raport pe numele lui Cavcaliuc

Gh., prin care a explicat că biroul respectiv este mult prea mic, iar ședințele cu șefii

secțiilor și cu angajații direcției vor fi imposibil de desfășurat. Concomitent a

comunicat că de șeful Direcției juridice zilnic se desfășoară ședințe cu grupuri de

lucru pe diferite proiecte de acte normative.

Tot în aceeași zi, la data de 18 martie 2015 a fost contactat și i s-a comunicat

că trebuie să predea mijlocul de transport, care se află în gestiunea Direcției juridice,

la ce s-a conformat, predând mijlocul de transport la 19 martie 2015, fiind transmis

șefului adjunct de direcție.

La data de 20 martie 2015 ora 15:00, i-a fost deconectat numărul telefonului

de serviciu. Orice problemă de consultare pe aspect juridic, atât a angajaților

direcției, cât și a altor angajați ai subdiviziunilor a fost imposibilă, deoarece numărul

era utilizat doar în interes de serviciu. I-а fost deconectată și adresa poștală

guvernamentală.

La data de 23 martie 2015, s-a adresat cu cerere către Ion Bodrug- șeful

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova în acea perioadă, prin care a solicitat să-i fie comunicat dacă au fost

indicații din partea sa în acest sens. Prin răspunsul nr. 34/284 din 23 martie 2015, a

fost informat că nu au existat astfel de indicații.

De asemenea, a solicitat șefului Serviciului tehnologii informaționale al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, care este responsabil de

telefonie și adresele poștale, să fie informat despre motivul de fapt și de drept ce a

servit temei pentru deconectarea acestora. Răspunsul oferit în acest sens a fost

formal, fără o argumentare juridică.

Indică reclamantul că, în rezultatul acțiunilor pârâtului, în ultima perioadă se

simțea amenințat și intimidat de unele declarații și acțiuni în raport cu persoana sa,

observând că este urmărit de mijloace de transport, fiindu-i transmise unele

amenințări din partea unor angajați ai subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne

al Republicii Moldova (direcția nr.5 a Inspectoratului Național de Investigații al

Inspectoratului General al Poliției), precum că vor face tot posibilul să-i creeze

probleme.

La data de 23 martie 2015, a adresat o petiție Ministrului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova - Oleg Balan, comunicându-i despre toate acțiunile lui

Gheorghe Cavcaliuc în raport cu persoana sa. Însă, petiția a fost redirecționată pentru

examinare chiar lui Gheorghe Cavcaliuc, fără a se lua în considerare prevederile art.

9 alin. (2) al Legii cu privire la petiționare nr. 190 din 19 iulie 1994.

La data de 09 aprilie 2015, a depus un raport pe numele lui Gheorghe

Cavcaliuc, prin care a solicitat să i se comunice despre acțiunile întreprinse de

Inspectoratul General al Poliției în raport cu petiția sa.

La data de 22 aprilie 2015 i s-a comunicat că petiția a fost redirecționată spre

examinare la Serviciul protecție internă și anticorupție al Ministerului Afacerilor

4

Interne al Republicii Moldova.

La data de 09 iunie 2015 a primit un răspuns formal din partea șefului

Serviciul protecție internă și anticorupție al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, cu număr de ieșire 4/Ce-299/15 din 09 mai 2015, prin care i s-

a comunicat că cererea pe marginea acțiunilor lui Gheorghe Cavcaliuc a fost

expediată în adresa Procuraturii Generale conform competenței.

Susține că, în rezultatul cererii depuse pe numele Ministrului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, lucrurile au început și mai mult să se agraveze,

primind amenințări directe la data de 06 mai 2015 ora 20:15 și anume că va fi distrus,

dacă nu se va elibera din funcția de șef al Direcției juridice a Inspectoratului General

al Poliției, despre ce a depus o sesizare la Procuratura Generală la data de 22 iunie

2015.

Menționează că, din partea lui Gheorghe Cavcaliuc a fost dată indicația către

unitatea de gardă a Inspectoratului General al Poliției, ca la revenirea sa din concediu

de odihnă anual să nu i se permită intrarea în sediu până nu va fi întâlnit de

reprezentantul Direcției inspectare efectiv a Inspectoratului General al Poliției, iar

acesta din urmă urma să-l escorteze până la biroul de serviciu, blocându-i și cardul

de acces în sediul Inspectoratului General al Poliției. Or, legislația nu prevede că în

cazul aflării persoanei în concediu de odihnă anual sau medical să i se îngrădească

accesul la locul de muncă. Aceste acțiuni de persecutare și tratament inuman și

degradant nu constituie decât o îngrădire a dreptului la muncă, despre care a sesizat

Procuratura Generală a Republicii Moldova la data de 21 august 2015.

Invocă reclamantul că, o altă acțiune de persecutare ar fi refuzul

contrasemnării buletinului medical. În perioada 19 iunie 2015-30 iunie 2015, s-a

aflat în concediu medical în legătura cu starea de sănătate. La data de 03 iulie 2015

a transmis certificatul medical în original la semnare lui Gheorghe Cavcaliuc, însă

din motive necunoscute acesta a fost restituit fără a fi semnat. Ca urmare, Sergiu

Țurcan-șeful adjunct al Direcției juridice a Inspectoratului General al Poliției s-a

adresat lui Gheorghe Cavcaliuc cu solicitarea de a contrasemna certificatul medical,

care însă a refuzat să-l semneze. La data de 27 iulie 2015 s-a adresat către Gheorghe

Cavcaliuc, cu raport, prin care a solicitat comunicarea motivelor de drept și de fapt,

ce au servit temei de refuz întru contrasemnarea certificatului medical, care a rămas

fără răspuns.

Remarcă că, un alt abuz cu acțiuni de persecutare morală constituie și faptul

că la data de 19 august 2015 a depus un raport pe numele lui Gheorghe Cavcaliuc,

cu nr.34/2-1698, prin care a solicitat acordarea concediului de odihnă anual pentru

anul 2014, prin alipirea la concediul pentru anul 2015, conform art. 118 alin. (3)

Codul muncii. La data de 22 august 2015 i-а fost remis răspuns din numele lui

Valeriu Munteanu - șeful Direcției resurse umane a Inspectoratului General de

Poliție, care nu este angajatorul său, iar raportul nu a fost depus pe numele ultimului,

ci pe numele lui Gheorghe Cavcaliuc.

Reclamantul indică că, ordinul Inspectoratului General de Poliție nr. 664 ef

din 09 septembrie 2015, de fapt, este o acțiune de persecutare și intimidare a

persoanei sale. Acest fapt fiind vizibil și prin raportul depus de Marin Maxian în

dimineața zilei de 09 septembrie 2015, scopul fiind de a nu accepta plecarea sa în

5

concediul de îngrijire a copilului din funcția de șef al Direcției Juridice a

Inspectoratului General de Poliție, cu toate că Marin Maxian a indicat în raport că

nu a fost posibilă identificarea unui candidat la funcția de șef al Direcției

management operațional a Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului

General al Poliției.

Conform pct. 2 al ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 664 ef din

09 septembrie 2015 a fost obligat să predea funcția, bunurile încredințate, pe

parcursul zilei în care îi este adus la cunoștință ordinul, ceea contravine prevederilor

art.44 al.(4) al Legii cu privire la Poliție și statutul polițistului.

Precizează reclamantul că, la eliberarea certificatului medical de către

Institutul de Cardiologie, i s-a recomandat prelungirea tratamentului în condiții de

laborator cu prelungirea concediului medical. La data de 14 septembrie 2015 s-a

prezentat la Policlinica Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova unde

i s-a prelungit concediul medical și urma să se prezinte la data de 18 septembrie

i-a comunicat că la constrângerile angajaților Inspectoratului General al Poliției,

precum și a Serviciului Medical al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova a anulat certificatele medicale.

Afirmă că, la contrasemnarea ordinului Inspectoratului General al Poliției nr.

664 ef din 09 septembrie 2015 au fost admise acțiuni care fac obiectul conflictului

de interese, deoarece Sergiu Țurcanu, care a fost în subordonare directă și

nemijlocită, și-a permis să contrasemeneze ordinul său de permutare.

Remarcă reclamantul că, acțiunile de persecutare și demoralizare a sa au dus

la agravarea sănătății, fiind nevoit de a solicita ajutorul medical a specialistului

cardiolog. De asemenea, a fost afectată și starea sa morală, fiind mereu tensionat,

acțiuni ce s-au răsfrâns și asupra familiei sale. În perioada aflării sale în Spitalul de

cardiologie, a suporta cheltuieli în mărime de 1600 lei.

Întru respectarea procedurii prealabile, la data de 14 septembrie 2015 s-a

adresat cu cerere către organul emitent precum și către organul ierarhic superior. La

data de 22 septembrie 2015 a primit refuzul organului ierarhic superior de a da curs

cererii prealabile, fiindu-i comunicat dreptul de a se adresa în instanța de judecată.

Prin hotărârea din 22 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău s-a

admis parțial acțiunea depusă de către Viorel Cernăuțeanu și s-a anulat ordinul nr.

664ef din 09 septembrie 2015 emis de Inspectoratul General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova „Cu privire la permutare

colonelului de poliție Viorel Cernăuțeanu în funcția de șef al Direcției management

operațional a Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova din funcția de șef

al Direcției juridice al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova”; s-a restabilit colonelul de poliție Viorel

Cernăuțeanu în funcția de șef al Direcției juridice al Inspectoratului General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova; s-a modificat pct.

1 al ordinului nr.665ef din 09 septembrie 2015 emis de Inspectoratului General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova „Cu privire la

acordarea concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de la

6

3 la 6 ani, colonelului de poliție Viorel Cernăuțeanu” cu indicarea „Se acordă

concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de la 3 la 6,

colonelului de poliție Viorel Cernăuțeanu, șef al Direcției juridice a Inspectoratului

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, de la 09

septembrie 2015 pînă la 17 aprilie 2017”; s-a încasat de la Inspectoratul General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova în beneficiul lui

Viorel Cernăuțeanu prejudiciul moral în mărime de 10000 lei și s-au respins

pretențiile cu privire la repararea prejudiciului material și moral în mărime de 90000

lei, ca neîntemeiate, fiind lipsite de suport probant.

Concomitent, s-a dispus executarea imediată a hotărârii în partea restabilirii în

funcție.

Prin decizia din 19 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de

apel depusă de Inspectoratul General al Poliției și s-a menținut hotărârea din 22

aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău.

La data de 27 septembrie 2016, Inspectoratul General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, prin intermediul reprezentantului Dumitru

Racoviță, a declarat recurs împotriva deciziei din 19 iulie 2016 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 22 aprilie 2016 a Judecătoriei

Centru, mun.Chișinău, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca

neîntemeiate.

În susținerea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel este ilegală.

Susține că, instanța de fond a depășit limitele pretențiilor, dispunând

restabilirea în funcție, deoarece în contextul prevederilor art. 25 al Legii

contenciosului administrativ, art. 240 alin.(3) Cod de procedură civilă, instanța de

judecată era obligată să soluționeze în pretențiile în limita înaintării lor.

Conform art. 25 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000, judecind acțiunea, instanța de contencios administrativ adoptă una

din următoarele hotărîri: a) respinge acțiunea ca fiind nefondată sau depusă cu

încălcarea termenului de prescripție; b) admite acțiunea și anulează, în tot sau în

parte, actul administrativ sau obligă pîrîtul să emită actul administrativ cerut de

reclamant ori să elibereze un certificat, o adeverință sau oricare alt înscris, ori să

înlăture încălcările pe care le-a comis, precum și dispune adjudecarea în contul

reclamantului a despăgubirilor pentru întîrzierea executării hotărîrii; c) admite

acțiunea și constată circumstanțele care justifică suspendarea activității consiliului

local sau a consiliului raional, după caz.

În contextul normei date, consideră că nu poate fi reținut faptul că instanța de

judecată ar putea să modifice actul administrativ contestat. Prin arogarea acestui

fapt, instanța de judecată a substituit autoritatea publică emitentă, ceea ce constituie

o imixtiune nejustificată a puterii judecătorești în cea executivă, or, statul de drept

se bazează pe principiul separării puterilor în stat.

Relevă că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au aplicat legea care

trebuia să fie aplicată și anume art. 74 alin. (4) din Codul muncii în vigoare la

momentul emiterii ordinului contestat, a interpretat eronat legea prin prisma

circumstanțelor cauzei și a apreciat în mod arbitrar probele.

7

Menționează că, instanța de apel nu a indicat în decizia sa argumentele aduse

pe marginea abuzurilor comise de instanța de fond prin depășirea limitelor

pretențiilor înaintate de către intimat și nici nu a motivat respingerea acestora, or,

dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO, impune instanțele de judecată

să-și motiveze hotărârile sale.

Consideră că, este neîntemeiată acțiunea în partea ce se referă la repararea

prejudiciului moral și material în mărime de 10.000 lei admise de instanța de fond,

deoarece conform art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000, la examinarea în instanța de contencios administrativ a cererii în

anulare, sarcina probațiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de

despăgubire, sarcina probațiunii revine ambelor părți.

Susține că, intimatul nu a justificat în nici un fel cuantumul și necesitatea

admiterii acestor pretenții, rezultînd din prevederile art. 118 alin. (1) Cod de

procedură civilă, care obligă partea de a dovedi circumstanțele invocate. Iar, instanța

de fond a admis parțial cerința privind repararea prejudiciului moral, fără a se expune

asupra circumstanțelor ce dovedesc existența și intinderea acestuia.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 19 iulie 2016, iar

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova, prin intermediul reprezentantului Dumitru Racoviță, a declarat recurs la

data de 27 septembrie 2016.

Materialele pricinii atestă că decizia instanței de apel a fost expediată părților

la data de 12 august 2016, conform scrisorii de însoțire (f.d.184), însă, date despre

recepționarea acesteia lipsesc. Din textul recursului, se distinge că recurentul a

recepționat copia deciziei motivate la data de 01 septembrie 2016.

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat la data de 27

septembrie 2016 de către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, prin intermediul reprezentantului Dumitru Racoviță,

împotriva deciziei din 19 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Inspectoratul General al Poliției

al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, prin intermediul

reprezentantului Dumitru Racoviță, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

8

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Inspectoratul General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției al

9

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, prin intermediul

reprezentantului Dumitru Racoviță.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției

al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, prin intermediul

reprezentantului Dumitru Racoviță, împotriva deciziei din 19 iulie 2016 a Curții de

Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

10