3ra-1594/16 — contestarea actului și obligarea atribuirii în proprietate privată a lotului de teren.

Dosarul nr. 3ra-1594/16

prima instanță: E. Palanciuc

instanța de apel: V. Pruteanu, L. Popova. A. Gavrilița

ÎNCHEIERE

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Diana Marcovici și

Nadejda Reu,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Diana

Marcovici și Nadejda Reu împotriva Primăriei municipiului Chișinău și Consiliului

municipal Chișinău cu privire la recunoașterea ilegală a refuzului și obligarea emiterii

actului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Diana Marcovici și Nadejda Reu, fiind menținută

hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 10 decembrie 2015,

constată

La 21 iulie 2014, Diana Marcovici și Nadejda Reu au depus cerere de chemare

în judecată împotriva Primăriei municipiului Chișinău și Consiliului municipal

Chișinău cu privire la recunoașterea ilegală a refuzului și obligarea emiterii actului.

În motivarea acțiunii, reclamantele au indicat că în anul 1925, Reu Vasile,

bunelul lui Reu Nadejda și stră-bunelul lui Marcovici Diana a cumpărat o parcelă de

teren cu suprafața de circa 1 ha, în regiunea actuală a orașului sub denumirea

Telecentru, în regiunea str. Ialoveni nr. 34 mun. Chișinău, care este actualul domiciliu

a reclamantelor. Pe o parcelă de teren masiv Reu Vasile a edificat o casă de locuit,

precum și alte construcții auxiliare, care au fost transmise prin moștenire, iar în

prezent cu drept de proprietate le dețin reclamantele.

De pe timpul sovietic a fost naționalizat practic întreg lotul de teren, ce i-a

aparținut lui Reu Vasile, cu excepția terenului cu suprafața de 22 ari, unde erau

amplasate casa de locuit și construcțiile auxiliare.

1

În 1951, Comitetul Executiv al raionului Lenin or. Chișinău a emis decizia prin

care i-a repartizat lui Reu Emilian, feciorul lui Reu Vasile, tatal lui Reu Nadejda și

bunelul lui Marcovici Diana, din contul terenului naționalizat anterior, o parcelă de

pămînt cu suprafața de 15 ari cu drept de posesie și folosință pe o perioadă

nedeterminată de timp, cu toate că suprafața reală a terenului era de 22 ari.

Din momentul procurării terenului , edificării casei de locuit în anii 50 ai sec XX,

pe acest teren inițial buneii și părinții reclamantelor, iar apoi reclamantele din

momentul nașterii au locuit și continuie să locuiască în imobilul menționat amplasat

pe terenul litigios, fapt ce se confirmă prin: planul schemei privind structura solului,

planul lotului de teren din str. Ialoveni nr. 34 mun. Chișinău din 10 iulie 1967, planul

lotului de teren din str. Ialoveni nr.34 mun. Chișinău din 23 ianuarie 1981, înscrisul

din planul de construcție din 18 mai 1987, planul lotului de teren eliberat de Oficiul

Cadastral Teritorial.

Susține reclamanta Marcovici Diana că este proprietara a 1/2 cotă-parte din casa

de locuit și a terenului aferent casei de locuit, iar cealaltă 1/2 cotă-parte din casa de

locuit și din terenul aferent casei de locuit îi aparține cu drept de proprietate privată

mamei sale Reu Elena.

Consideră că, este dovedit faptul că, porțiunea de teren cu suprafața de 22 ari din

str. Ialoveni nr.34 mun. Chișinău din anul 1925 s-a aflat în proprietatea, posesia și

folosința reclamantelor, moștenitorilor lui Reu Vasile și niciodată nu a aparținut unor

altor persoane sau administrației publice locale sau centrale.

Indică reclamantele că anterior au depus cerere de chemare în judecată împotriva

Primăriei municipiului Chișinău și Consiliului municipal Chișinău cu privire la

recunoașterea ilegală a refuzului și obligarea atribuirii în proprietate privată parcela

de pămînt cu suprafața de 15 ari, ce constituie lotul de teren aferent casei de locuit din

str. Ialoveni nr.34 mun. Chișinău. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24

decembrie 2010, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22 iunie 2011,

acțiunea a fost admisă, fiind obligată Primăria municipiul Chișinău și Consiliul

municipal Chișinău să atribuie reclamantelor în proprietate privată parcela de pămînt

cu suprafața de 15 ari din str. Ialoveni nr.34 mun. Chișinău.

Reclamantele susțin că în cadrul pricinii enunțate mai sus nu a fost supusă

examinării și chestiunea cu privire la atribuirea în proprietatea Dianei Marcovici și

Nadejdei Reu a porțiunii de teren cu suprafața de 7 ari.

Din acest considerent la 23 aprilie 2014 reclamantele s-au adresat Primăriei și

Consiliului mun. Chișinău cu o cerere, prin care au solicitat atribuirea în proprietate

privată suplimentar a unei porțiuni de teren de 7 ari pe lîngă cei 15 ari care au fost

atribuite în baza hotărârii Curții de Apel Chișinău din 24 decembrie 2010.

Prin răspunsul Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a

Primăriei municipiul Chișinău din 17 iunie 2014, reclamantele au fost informate că

surplusul de teren solicitat cu suprafața de 700 m.2 rămas în urma sistematizării

terenului cu suprafața de 1 500 m.2, întrunește toate condițiile pentru a fi format ca

bun imobil separat conform prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1308 din 25 iulie

97 cu privire la prețul normativ și modul de vînzare-cumpărare a pămîntului,

modificată și completată prin Legea nr.210 din 17 octombrie 2008, precum și în baza

2

art.77 alin. (5) din Legea nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică

locală, iar asemenea terenuri se atribuie în urma vînzării-cumpărării prin licitație

publică.

Consideră că în cazul dat urmează a fi aplicate prevederile art. 11 Cod Funciar

în coraborare cu art.332 Cod Civil, în temeiul cărora urmează a fi atribuit în

proprietate privată restul terenului de circa 7 ari din suprafața totală a terenului de 22

ari, care constituie suprafața reală a lotului de teren aferent casei de locuit.

Solicită Diana Marcovici și Nadejda Reu anularea refuzului Primăriei

municipiului Chișinău și Consiliului municipal Chișinău în privatizarea gratuită a

porțiunii de teren aferent casei de locuit din str. Ialoveni nr.34 mun. Chișinău cu

suprafața de 7 ari, cu obligarea Primăriei municipiului Chișinău și Consiliului

municipal Chișinău să atribuie gratuit în proprietatea privată lotul de teren cu

suprafața de 7 ari, care constituie teren aferent casei de locuit.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 10 decembrie 2015

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.75-82).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016, a fost respins apelul

declarat de către Diana Marcovici și Nadejda Reu, fiind menținută hotărârea

Judecătoriei centru mun. Chișinău din 10 decembrie 2015 (f.d. 115-120).

La 06 iulie 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților la

proces copia deciziei adoptate (f.d. 121).

La 07 septembrie 2016, prin intermediul oficiului poștal Diana Marcovici și

Nadejda Reu au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea

actului judecătoresc contestat și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri privind admiterea acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin.(l) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat la 07

septembrie 2016, este depus în termen, deoarece la materialele pricinii nu există

dovada recepționării de către recurente a copiei deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului Diana Marcovici și Nadejda Reu au invocat că atît

instanța de apel, cît și prima instanță au examinat pricina fară stabilirea tuturor

circumstanțelor importante a cauzei. Astfel recurentele susțin că instanțele de

judecată la examinarea pricinii urmau să se conducă de prevederile Legii privind

reabilitarea victimelor represiunilor politice săvîrșite de regimul comunist totalitar de

ocupație. Consideră drept eronată concluzia instanțelor de judecată că terenul la care

pretinde reclamantele a devenit proprietatea exclusivă a statului, deoarece conform

art. 332 alin. (1) Cod civil dacă o persoană, fără să fi dobîndit dreptul de proprietate,

a posedat cu bună-credință sub nume de proprietar un bun imobil pe parcursul a 15

ani, aceasta devine proprietarul bunului respectiv.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

3

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 21 septembrie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Primăriei

municipiului Chișinău și Consiliului municipal Chișinău cererea de recurs cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței

Pînă la examinarea pricinii, Primăria municipiului Chișinău și Consiliul

municipal Chișinău nu au depus referință la cererea de recurs declarată de Diana

Marcovici și Nadejda Reu prin care să-și exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul menționează că, Diana Marcovici și Nadejda Reu, în cererea de recurs

nu au invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3)

sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio

referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

4

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ... art.6

parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse

de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sînt

similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la

judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Diana Marcovici și Nadejda Reu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Diana Marcovici și Nadejda Reu, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

5