2ra-1967/16 — cu privire la încasarea datoriei

2ra-1967/16 — cu privire la încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: S. Garștea-Bria dosarul nr. 2ra-1967/16

instanța de apel: A. Panov, N. Cernat, A. Minciuna

ÎNCHEIERE

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

Societatea cu Răspundere Limitată „Baza de Odihnă Sadovo” și Iurie Gulla,

reprezentați de avocatul Eduard Iftodii și Întreprinderea cu Capital Străin

„Business-Investiții Pentru Toți” Societate pe Acțiuni, reprezentată de avocatul

Adrian Berezovschi

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital

Străin „Business-Investiții Pentru Toți” Societate pe Acțiuni împotriva Societății

cu Răspundere Limitată „Baza de Odihnă Sadovo” și Iurie Gulla cu privire la

încasarea datoriei

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Baza de Odihnă

Sadovo” și Iurie Gulla, casată parțial hotărârea Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 21 decembrie 2015 și emisă în această parte o nouă hotărâre

constată:

La 27 februarie 2013, ÎCS „Business-Investiții Pentru Toți” SA a depus

cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Baza de Odihnă Sadovo” și Iurie

Gulla cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că la 30 aprilie 2009, conform contractului de

colaborare reciprocă nr. 20, SRL „Baza de Odihnă Sadovo” a primit de la

ÎCS „Business-Investiții Pentru Toți” SA suma de 113000 lei, pentru construcția

bazei de odihnă cu termenul final de rambursare la data de 01 mai 2011.

În aceiași zi a fost semnat contractul de fidejusiune între ÎCS „Business-

Investiții Pentru Toți” SA cu SRL „Baza de Odihnă Sadovo” și Iurie Gulla, care s-

1

a obligat să poarte răspunderea solidară pentru încălcarea prevederilor contractului

de colaborare reciprocă.

Susține că SRL „Baza de Odihnă Sadovo” nu a respectat condițiile

contractuale privind rambursarea sumei primite, încălcând prevederile punctului

2.1 din contract, nefiind respectate termenele intermediare de achitare a datoriei

față de reclamant.

Relevă că în baza prevederilor contractului nr. 20 din 30 aprilie 2009, la

momentul actual datoria SRL „Baza de Odihnă Sadovo” constituie suma de

113000 lei.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 512, 530, 572, 602, 1146,

1156 Cod civil, art. 86, 166-168, 174 CPC, art. 27 Cod de executare.

Solicită admiterea acțiunii, a încasa în mod solidar din contul SRL „Baza de

Odihnă Sadovo” și Iurie Gulla, în beneficiul ÎCS „Business-Investiții Pentru

Toți” SA a sumei datoriei în mărime de 113000 lei și a taxei de stat în mărime de

3390 lei.

La 22 aprilie 2013, ÎCS „Business-Investiții Pentru Toți” SA a depus cerere

de majorare a pretențiilor, în care a indicat că pct. 3.8 din contractul nr. 20 din

30 aprilie 2009, stabilește că în cazul în care întreprinderea nu-și execută

obligațiile contractuale stabilite în pct. 2.1, va fi aplicată penalitatea în mărime de

0,25% din suma datorată. Iar potrivit pct. 4.1 din contract, întreprinderea urmează

să achite lunar investitorului pentru folosirea sumei acordate 10 % din suma

stabilită în pct. 2.1 al prezentului contract.

Susține că la momentul actual suma datoriei a crescut cu 274924,40 lei care

constă din penalitatea de 0,25 % conform pct. 3.8 din contractul nr. 20, în mărime

de 276885,35 lei, procentul de 10 % conform pct. 4.1 din contractul nr. 20, în sumă

de 43875,55 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 07 noiembrie 2013,

cauza civilă a fost strămutată spre examinare în fond, la Judecătoria Botanica,

mun. Chișinău.

La 12 iunie 2015, ÎCS „Business-Investiții Pentru Toți” SA a depus o cerere

de concretizare a cerințelor, prin care a solicitat declararea nulă a certificatului din

15 martie 2012, în care se indică că pârâții au restituit integral sumele indicate în

contractul nr. 20 din 30 aprilie 2009, ca fiind semnat de o persoană

neîmputernicită, a încasa în mod solidar din contul SRL „Baza de Odihnă Sadovo”

și Iurie Gulla, în beneficiul ÎCS „Business-Investiții Pentru Toți” SA a sumei

datoriei în mărime de 113000 lei, a sumei de 276885,35 lei cu titlu de penalitate de

0,25 %, conform pct. 3.8 din contractul nr. 20, a sumei de 43875,55 lei, ce

constituie procentul de 10 %, conform pct. 4.1 din contractul nr. 20 și a taxei de

stat în mărime de 3390 lei și 9622,83 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 21 decembrie 2015,

a fost admisă parțial acțiunea, a fost încasat în mod solidar de la SRL „Baza de

2

Odihnă Sadovo” și Iurie Gulla, în beneficiul ÎCS „Business-Investiții Pentru Toți”

SA suma de 113000 lei cu titlu de datorie ce rezultă din contractul de colaborare

reciprocă nr. 20 din 30 aprilie 2009, 43875,55 lei cu titlu de dobândă contractuală

în mărime de 10 % conform pct. 4.1 din condițiile contractului, 5085 lei cu titlu de

penalitate contractuală pentru 180 de zile de întârziere, 3390 lei cu titlu de taxă de

stat achitată de reclamant la adresarea în instanța de judecată, 20600 lei pentru

asistență juridică, iar în total suma de 185950,55 lei.

Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din

22 ianuarie 2016, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din

21 decembrie 2015, după aliniatul 2 a fost completat cu conținutul, prin care a fost

recunoscut nul certificatul/confirmare din 15 martie 2012, semnat din numele

ÎCS „Business-Investiții pentru Toți” SA de către directorul executiv Sergiu Guțu.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016, a fost admis apelul

declarat de SRL „Baza de Odihnă Sadovo” și Iurie Gulla, casată hotărârea

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 21 decembrie 2015, în partea încasării

penalității și a dobânzii de întârziere, în această parte fiind emisă o nouă hotărâre

prin care acest capăt de cerere a fost respins, ca neîntemeiat. În rest, hotărârea

primei instanțe a fost menținută fără modificări.

La 27 iunie 2016, SRL „Baza de Odihnă Sadovo” și Iurie Gulla, reprezentați

de avocatul Eduard Iftodii, au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, precum și a hotărârii suplimentare a primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii și de a încasa de la ÎCS „Business-Investiții Pentru

Toți” SA în folosul lui Iurie Gulla, cheltuielile de judecată suportate.

În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe, considerându-le ilegale și neîntemeiate.

Susțin că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a

interpretat în mod eronat legea, a săvârșit alte încălcări care au dus la soluționarea

greșită a pricinii, precum și aprecierea probelor a fost arbitrară.

Obiectează că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că

certificatul/confirmare din 15 martie 2012 este un act juridic civil, care constată

executarea unei obligații pecuniare prin achitare și determină încetarea raporturilor

juridice de împrumut între recurent și intimat. Iar desființarea unui act juridic civil,

în situație de litigiu, poate fi efectuată doar pe cale judecătorească, în baza

temeiurilor legale stipulate de Codul civil, lucru care nu a fost efectuat.

Astfel, consideră că în asemenea împrejurări certificatul/confirmare din

15 martie 2012, este un act juridic civil veridic, care produce efecte juridice.

Atenționează că Sergiu Guțu, la momentul semnării certificatului/confirmare

din 15 martie 2012, era angajat în funcția de director executiv al ÎCS „Business-

Investiții Pentru Toți” SA, fapt confirmat prin ordinul cu privire la transfer nr. 015-

3

C din 31 decembrie 2010, prin care Sergiu Guțu este transferat din funcția de

jurisconsult în funcția de director executiv.

Având în vedere prevederile Instrucțiunii de post a directorului executiv,

susțin că directorul executiv Sergiu Guțu, dispunea de împuterniciri funcționale

corespunzătoare și suficiente pentru a întocmi, semna și elibera

certificatul/confirmare din 15 martie 2012, iar procurile eliberate de

ÎCS „Business-Investiții Pentru Toți” SA din 2009-2012, pe numele lui Sergiu

Guțu nu au nici o relevanță și tangență cu speța dată, din motiv că se referă la

reprezentarea intereselor ÎCS „Business-Investiții Pentru Toți” SA în fața

instanțelor de judecată.

Menționează că în conformitate cu art. 644 alin. (1) Cod civil, debitorul care

execută obligația are dreptul de a primi chitanță și de a cere titlul original. În cazul

imposibilității de a cere creditorului chitanță, debitorul poate face dovada plății cu

orice mijloc de probă.

Explică că la momentul restituirii sumei datoriei, ÎCS „Business-Investiții

Pentru Toți” SA a refuzat eliberarea chitanței contabile, care ar confirma acest fapt,

și a fost promis că va fi eliberată mai târziu.

În cadrul cercetărilor preliminare ale organelor de poliție, contabila șef Irina

Smolevici, directorul executiv Sergiu Guțu și administratorul Andrei Balan au

confirmat faptul restituirii integrale a împrumutului de către Iurie Gulla și lipsa

unor datorii față de apelant, acest fapt fiind reflectat în încheierea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 13 februarie 2014.

Astfel, susțin că instanța de apel a analizat superficial înscrisurile, nu a atras

atenția asupra circumstanțelor importante pentru soluționarea corectă a pricinii

date, care au fost constate în cadrul efectuării acțiunilor de anchetă și elucidate

într-un act judecătoresc irevocabil.

Precizează că instanța de apel eronat a aplicat prevederile art. 19 alin. (12)

din Legea contabilității, din motiv că certificatul/confirmare din 15 martie 2012 nu

este un act contabil și nu cade sub incidența reglementărilor legii date, acesta fiind

un act juridic civil ce confirmă evenimentele juridice la care se referă și anume

modul în care a fost achitată datoria de Iurie Gulla și faptul încetării obligațiilor și

raporturilor juridice, existente în baza contractului de societate civilă nr. 20 din

30 aprilie 2009.

Susțin că prima instanță nu s-a expus nici într-un mod referitor la

argumentele lor, că cerința de nulitate a certificatului/confirmare din 15 martie

2012 este una tardivă, deoarece a fost înaintată la 12 iunie 2015, după expirarea

termenului de prescripție extinctivă de 3 ani.

Obiectează că instanța de apel a dat o apreciere contradictorie raporturilor

juridice instituite în baza contractului de societate civilă nr. 20 din 30 aprilie 2009,

încheiat între SRL „Baza de Odihnă Sadovo” și ÎCS „Business-Investiții Pentru

Toți” SA, astfel că pe de o parte instanța de apel concluzionează că aceste raporturi

4

juridice între părțile contractante sunt de societate civilă, iar pe de altă parte le

tratează drept raporturi juridice de împrumut.

Consideră că greșit a fost tratat contractul dat ca fiind unul de împrumut,

deoarece acesta nu conține obligația expresă a SRL „Baza de Odihnă Sadovo” de a

rambursa suma împrumutului, nu conține termenul pentru care este acordat

împrumutul și graficul de rambursare a acestuia, altfel spus, nu conține elementele

unui contract de împrumut. Suma investiției acordate constituind un aport la

societatea civilă creată de părți.

Indică că instanța de apel superficial s-a expus și practic nu a dat apreciere

circumstanțelor referitoare la raporturile de fidejusiune între ÎCS „Business-

Investiții Pentru Toți” SA și Iurie Gulla, și nu s-a expus asupra argumentelor

invocate, referitoare la faptul că obligația instituită în baza contractului de

fidejusiune nr. 20 din 30 aprilie 2009, nu a devenit scadentă.

Relevă că ÎCS „Business-Investiții Pentru Toți” SA nu și-a executat obligația

în modul corespunzător, conform contractului de societate civilă nr. 20 din

30 aprilie 2009, și anume nu a acordat SRL „Baza de Odihnă Sadovo” finanțarea în

mărime de 90000 euro.

Remarcă că cererea de chemare în judecată a ÎCS „Business-Investiții Pentru

Toți” SA a fost semnată și depusă de avocatul Adrian Berezovschi, în baza

mandatului Seria, nr. MA 0320676 din 26 februarie 2013.

Consideră că avocatul Adrian Berezovschi la 25 februarie 2013 nu a dispus

de împuternicirea de a întocmi și semna cererea de chemare în judecată din numele

ÎCS „Business-Investiții Pentru Toți” SA, din cauza că mandatul este eliberat din

data de 26 februarie 2013, iar la 27 februarie 2013 avocatul Adrian Berezovschi nu

a dispus nici de împuternicirea de a depune cererea de chemare în judecată din

numele ÎCS „Business-Investiții Pentru Toți” SA, deoarece mandatul nu conține

asemenea împuterniciri.

Având în vedere prevederile art. 81 CPC, argumentează că versoul

mandatului avocatului Adrain Berezovschi, seria nr. MA 0320676 din

26 februarie 2013, nu este semnat de către ÎCS „Business-Investiții Pentru Toți”

SA, ci de SRL „Lexcolect Consulting”, fiind aplicată ștampila și semnătura unui

oarecare „Roșca”.

Relevă că deși la materialele dosarului este anexat contractul de mandat

nr. 12 din 14 decembrie 2012, încheiat între ÎCS „Business-Investiții Pentru

Toți” SA și SRL „Lexcolect Consulting”, dar care nu conține clauze privind

dreptul mandatarului de a angaja un avocat și de a semna mandatul avocatului din

numele mandantului, precum și nu este stipulat nici dreptul de a subroga

împuternicirile acordate mandatarului unui avocat.

La 06 iulie 2016, ÎCS „Business-Investiții Pentru Toți” SA, reprezentată de

avocatul Adrian Berezovschi, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

prin care a solicitat admiterea recursului, casarea parțială a deciziei instanței de

5

apel în partea respingerii cererii cu privire la încasarea penalității și a dobânzii

contractuale, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri de admitere a cererii.

Susține că instanța de apel eronat a interpretat că contractul nr. 20 din

30 aprilie 2009, este unul de societate civilă sau ca unul având trăsăturile unui

contract de societate civilă.

Având în vedere prevederile art. 666 alin. (1), 668 alin. (1), 667 alin. (3)

Cod civil, menționează că intenția părților la momentul încheierii contractului a

fost anume încheierea unui contract de împrumut.

Făcând referire la prevederile art. 1339 Cod civil, explică că asociații în baza

unui contract de societate civilă se obligă să urmărească un interes comun,

obligație ce nu se regăsește în contractul nr. 20 din 30 aprilie 2009, în contratul dat

fiind clar stipulată obligația investitorului de a transfera suma de bani contractată și

obligația întreprinderii de a restitui suma respectivă în termen precum și dobânda

contractuală.

Astfel, susține că contractul nr. 20 din 30 aprilie 2009 este de împrumut și

este în drept de a solicita dobânda contractată de părți și penalitatea pentru

neexecutarea corespunzătoare a contractului, or, acestea sunt legal aplicabile

pentru relațiile contractuale stabilite dintre părți în speță.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților, la 10 mai 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire anexată

(f. d. 64 vol. II).

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursurile împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016,

în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL „Baza de Odihnă Sadovo”

și Iurie Gulla, reprezentați de avocatul Eduard Iftodii, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

6

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul și Colegiului civil, comercial de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Baza de Odihnă

Sadovo” și Iurie Gulla, reprezentați de avocatul Eduard Iftodii, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de SRL „Baza de Odihnă Sadovo” și Iurie Gulla, reprezentați de avocatul

Eduard Iftodii, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SRL „Baza de Odihnă Sadovo” și Iurie Gulla,

reprezentați de avocatul Eduard Iftodii, ca inadmisibil.

Totodată, examinând temeiurile recursului declarat de ÎCS „Business-

Investiții Pentru Toți” SA, reprezentată de avocatul Adrian Berezovschi în raport

cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil

din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 433 lit. c) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l

declare.

După cum se constată la caz, recursul declarat împotriva deciziei instanței de

apel a fost depus în interesele ÎCS „Business-Investiții Pentru Toți” SA de către

avocatul Adrian Berezovschi și tot ultimul l-a semnat.

Completul relevă că recursul menționat a fost depus și semnat de către

avocatul Adrian Berezovschi fără a fi respectate dispozițiile conținute la alin. (3)

7

art. 437 CPC, care direct statuează că în cazul când recursul este declarat prin

reprezentant, la cererea de recurs se anexează și documentul, legalizat în modul

stabilit, care atestă împuternicirile acestuia dacă în dosar lipsește o astfel de

împuternicire.

Astfel, se va reține că mandatul nr. 0320676 din 26 februarie 2016, pe

versoul căruia SRL „Lexcolect Consulting” l-a împuternicit pe avocatul Adrian

Berezovschi de a ataca actele judiciare în pricina civilă la cererea de chemare în

judecată a ÎCS „Business-Investiții Pentru Toți” SA împotriva SRL „Baza de

Odihnă Sadovo” și Iurie Gulla cu privire la încasarea datoriei, a fost eliberat în

baza contractului de mandat nr. 12 din 14 decembrie 2012, încheiat între

ÎCS „Business-Investiții Pentru Toți” SA în calitate de mandant și SRL „Lexcolect

Consulting” în calitate de mandatar, pct. 1.7 al cărui prevede că mandantul oferă

drepturile din prezentul contract de mandat avocaților și avocaților stagiari

mandatarului, care să îndeplinească total sau parțial rezultatele indicate în mandat.

În același timp se constată că contractul de mandat nr. 12 din 14 decembrie

2012 nu conține clauze cu privire la dreptul mandatarului de a contesta hotărârea

judecătorească.

Or, prevederile art. 81 CPC, expres indică că împuternicirea de reprezentare

în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele reprezentatului

toate actele procedurale, cu excepția dreptului de a semna cererea și de a o depune

în judecată, de a strămuta pricina la o judecată arbitrală, de a renunța total sau

parțial la pretențiile din acțiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor

pretenții, de a modifica temeiul sau obiectul acțiunii, de a o recunoaște, de a

încheia tranzacții, de a intenta acțiune reconvențională, de a transmite împuterniciri

unei alte persoane, de a ataca hotărârea judecătorească, de a-i schimba modul de

executare, de a amâna sau eșalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu

spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotărârii judecătorești, drept

care trebuie menționat expres, sub sancțiunea nulității, în procura eliberată

reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului.

Pe cale de consecință se va menționa și faptul că pct. 1.6 al contractului de

mandat nr. 12 din 14 decembrie 2012 prevede că prezentul contract de mandat este

valabil pe o perioadă de trei ani din data semnării lui, prin urmare până la

14 decembrie 2015.

Recursul a fost depus de Întreprinderea cu Capital Străin „Business-Investiții

Pentru Toți” Societate pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Adrian Berezovschi la

data de 06 iulie 2016, iar probe care ar demonstra că contractului de mandat nr. 12

din 14 decembrie 2012 a fost prelungit sau că există un alt mandat instanței de

recurs nu au fost prezentate.

Sub aspectul celor relatate, având în vedere faptul că avocatul Adrian

Berezovschi, în conformitate cu art. 430 CPC, coroborat cu art. 81 CPC, nu a

prezentat împuternicirile sale în vederea declarării recursului împotriva deciziei

8

instanței de apel din numele ÎCS „Business-Investiții Pentru Toți” SA, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de considera recursul inadmisibil, ca fiind depus de o

persoană, care nu este în drept să-l declare.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), c) art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată „Baza de

Odihnă Sadovo” și Iurie Gulla, reprezentați de avocatul Eduard Iftodii și

Întreprinderea cu Capital Străin „Business-Investiții Pentru Toți” Societate pe

Acțiuni, reprezentată de avocatul Adrian Berezovschi se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

9