3r-194/16 — anularea actului administrativ

Curtea de Apel Chișinău Dosarul nr. 3r-194/16

Judecători: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

D E C I Z I E

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea

judecînd recursul declarat de Nedelcu Tatiana și Nedelcu Ilia, în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată a lui Nedelcu Tatiana, Nedelcu Ilia și

Mușat Mihail împotriva Preturii Centru, mun. Chișinău, Primăriei mun. Chișinău,

Consiliului mun. Chișinău și a lui Tomcova Ana privind anularea actelor

administrative,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016, prin care a fost

restituită cererea de apel ca depusă în afara termenului legal,

C O N S T A T Ă:

Reclamanții Nedelcu Tatiana, Nedelcu Ilia și Mușat Mihail s-au adresat în

instanța de judecată cu cerere către Pretura Centru, mun. Chișinău, Primăria mun.

Chișinău, Consiliul mun. Chișinău și Tomcova Ana privind anularea actelor

administrative.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 decembrie 2015,

cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind tardivă.

Invocînd ilegalitatea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30

decembrie 2015, la data de 22 februarie 2016, Nedelcu Tatiana și Nedelcu Ilia au

depus cerere de apel, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii primei

instanțe.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016, a fost restituită

cererea de apel apelanților Nedelcu Tatiana și Nedelcu Ilia, ca fiind depusă în afara

termenului legal și nu au solicitat repunerea apelului în termen.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a indicat prevederile art. 369 alin. (1) lit.

b) CPC, menționînd că Nedelcu Tatiana și Nedelcu Ilia, fără motive întemeiate, au

declarat apel cu depășirea termenului legal de 30 de zile, care este un termen de

decădere.

Considerînd ilegală încheierea instanței de apel, la 12 iulie 2016, Nedelcu

Tatiana și Nedelcu Ilia au contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului,

casarea încheierii Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016, cu restituirea pricinii

spre rejudecare în prima instanță într-un alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse

în cererea de apel invocînd că instanța de apel a emis o încheiere ilegală,

neîntemeiată și pasibilă de a fi casată. Menționează recurenții Nedelcu Tatiana și

Nedelcu Ilia, că au omis termenului de atac cu apel de 30 zile, deoarece nu au primit

1

hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 decembrie 2015 tradusă în

limba rusă.

Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în

termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a materialelor

anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat și

pasibil de a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă și să mențină încheierea.

Încheierea recurată este adoptate în conformitate cu normele de drept

procedural și cu aprecierea completă a tuturor probelor și a circumstanțelor cauzei –

motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală și întemeiată.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ consideră că încheierea

recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care

reglementează acțiunile instanței la acea fază a procesului, pornind de la

următoarele.

Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanța de apel restituie, printr-o

încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu

solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în

termen.

Pornind de la prevederile normei de drept menționate, Colegiul conchide că

instanța de apel corect a restituit cererea de apel apelanților Nedelcu Tatiana și

Nedelcu Ilia, or, aceștia nu au depus cererea de apel în termenul legal de atac.

În conformitate cu art. 110 CPC, termen de procedură este intervalul, stabilit de

lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul),

participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să

îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani,

luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite,

datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului

care a condiționat începutul lui.

Conform art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de

zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 116 alin. 1-3 CPC, (1) Persoanele care, din motive întemeiate, au

omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către

instanță. (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care

efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată.

Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor

însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în

termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să

fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

Colegiul constată că, instanța de fond a pronunțat dispozitivul hotărîrii la 30

decembrie 2015. Deci, Nedelcu Tatiana și Nedelcu Ilia, urmau să declare apel

inclusiv pînă la 29 ianuarie 2016, termenul de declarare a apelului a început să curgă

la data de 31 decembrie 2015, ziua imediat următoare datei emiterii dispozitivului

hotărîrii contestate și a expirat la 29 ianuarie 2016, aceasta fiind ultima zi de

depunere a apelului, însă cererea de apel a fost depusă de apelant la data de 22

2

februarie 2016 (f.d. 42-44), adică peste 53 de zile din momentul pronunțării

dispozitivului hotărîrii. Mai mult, apelanții-recurenți în cererea de apel nu au

motivat nerespectarea acestui termen și nici nu au solicitat repunerea apelului în

termen.

Astfel, conchide instanța de recurs că, cererea de apel depusă de Nedelcu

Tatiana și Nedelcu Ilia la 22 februarie 2016 este depusă în afara termenului legal,

deoarece la depunerera apelului nu s-a respectat termenul de 30 de zile de la

pronunțarea dispozitivului hotărîrii. Mai mult ca atît, Nedelcu Tatiana și Nedelcu

Ilia în cererea de apel nu au solicitat repunerea în termen.

În asemenea circumstanțe de fapt și de drept Colegiul reține că, din perspectiva

prevederilor art. 26 alin. (3) CPC, lipsa unei cereri expres a apelantului de repunere

în termen este hotărîtoare pentru a dispune restituirea apelului ca fiind tardiv, or,

instanța, din oficiu, nu este îndreptățită să invoce chestiunea de repunere în termen a

apelului persoanei care nu a solicitat repunerea în termen. În acest sens instanța de

recurs conchide că textul legal relevant este clar, previzibil și lipsit de elemente de

obscuritate.

Concomitent, Colegiul menționează că conform recomandărilor Curții

Supreme de Justiție, cererea de repunere în termen a instrumentului de atac, în orice

caz, trebuie să fie exprimată din inițiativa persoanelor care contestă actul

judecătoresc, or, repunerea în termen trebuie să fie solicitată de parte, instanța

neputînd, în lipsa unei dispoziții legale exprese, să o pronunțe din oficiu cu

încălcarea principiului dreptului de dispoziție a părților, chiar și în ipoteza în care

din ansamblul materialului probator administrat în dosar ar reieși că partea a fost

împiedicată de un motiv justificat în a-și îndeplini actul de procedură în termen.

Instanța de recurs apreciază critic argumentul recurenților - potrivit căruia au

omis termenului de atac cu apel de 30 zile, deoarece nu au primit hotărîrea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 decembrie 2015 tradusă în limba rusă, -

or, acesta are un caracter declarativ, și nu împiedica la depunerea cererii de apel în

termen legal stabilit.

Mai mult, reține Colegiul că, dispozitivul hotărîrii a fost expediat în adresa

apelanților, iar potrivit avizului de recepție anexat la dosar, acesta a fost recepționat

de ultimii încă la data de 27 ianuarie 2016 (f.d. 37).

Sub aceste aspecte, Colegiul notează că, CtEDO în jurisprudența sa

promovează cu consecvență cu titlu de principiu obligația părților de a se interesa de

soarta procesului în situația în care ele au fost înștiințate despre inițierea și

desfășurarea acestuia și de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță (Van Harn

versus Germany, nr. 7557/03 din 11.09.2007).

În acest sens, Colegiul conchide că instanța de apel corect a apreciat începutul

curgerii termenului de atac cu apel din ziua pronunțării dispozitivului, așa cum

prevede art. 362 alin. (1) CPC și corect a restituit cererea de apel apelanților

Nedelcu Tatiana și Nedelcu Ilia, or, aceștia nu au depus cererea de apel în termenul

legal de atac și nici nu au solicitat repunerea în termen.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea

garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, avînd în vedere

că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica

rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii

judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în acest mod, principiul securității

raporturilor juridice. În hotărîrea CEDO pronunțată în cauza Ponomaryov vs

3

Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba

despre desființarea unei hotărîri judecătorești definitive și irevocabile în urma

admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou

descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de

introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru

motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea a admis că revine în primul rînd instanțelor interne să decidă asupra

repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o

marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru care

au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu,

necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autoritățile competente ale statului.

Chiar și atunci, totuși, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi

nelimitată, dată fiind obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de

stadiul procesului de care ele au cunoștință. În toate cazurile, instanțele interne ar

trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerință

în principiul autorității de lucru judecat.

Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte și în cauzele

Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a menționat

că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de

către părți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au încălcat

drepturile reclamanților la un proces echitabil.

În acest context, argumentele invocate de Nedelcu Tatiana și Nedelcu Ilia nu se

încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ constată

netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs.

Ținînd cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Se respinge recursul declarat de Nedelcu Tatiana și Nedelcu Ilia.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Nedelcu Tatiana, Nedelcu Ilia

și Mușat Mihail împotriva Preturii Centru, mun. Chișinău, Primăriei mun. Chișinău,

Consiliului mun. Chișinău și a lui Tomcova Ana privind anularea actelor

administrative.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan

Iuliana Oprea

4