2rac-427/16 — suspendarea obiectivului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- suspendarea obiectivului
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2rac-427/16 — suspendarea obiectivului (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Prima instanță: I. Barbacaru 2rac– 427/16
Instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol
Î N C H E I E R E
26 octombrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, – Svetlana Filincova
Judecători – Galina Stratulat, Maria Ghervas
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SC
„Stilconstruct” SRL,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Serviciul
Protecției Civile și Situațiilor Excepționale către SRL „Stilconstruct” privind
suspendarea activității obiectivului multifuncțional de agrement,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2016, prin care a fost
respins apelul declarat de SRL „Stilconstruct” și menținută hotărârea Judecătoriei
Râșcani, mun. Chișinău din 29 decembrie 2015,
c o n s t a t ă:
La 19.11.2015, Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a înaintat
cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Stilconstruct” privind suspendarea
activității obiectivului multifuncțional de agrement.
În motivarea acțiunii a indicat că în rezultatul efectuării, în baza Dispoziției
Ministerului Afacerilor Interne nr. 27/590 din 02.11.2015 și a Dispoziției
Serviciului PC și SE al MAI nr. 350 din 03.11.2015, a evaluării riscului de
incendiu, la obiectivul multifuncțional de agrement „Club de noapte, market,
cafenea-bar cu restaurant a SRL „STIL” „Stilconstruct” din str. Unirii, 20 din com.
Stăuceni, mun. Chișinău, s-a stabilit că obiectivul dat se exploatează cu abateri de
la normele și regulile de apărare împotriva incendiilor, deoarece obiectivul nu este
asigurat cu minim două ieșiri de evacuare, fapt ce face imposibilă asigurarea
procesului de evacuare a persoanelor în cazul producerii unui eventual incendiu;
instalația automată de stingere a incendiului din încăperi nu funcționează, fapt ce
face imposibilă declanșarea acesteia și stingerea flăcărilor în faza inițială a unui
eventual incendiu; pereții interiori ai încăperii clubului sunt căptușiți cu materiale
combustibile, fapt ce poate provoca propagarea rapidă a unui eventual incendiu;
hidranții interiori de incendiu nu sunt completați cu furtunuri și țevi de refulare,
fapt care poate face imposibilă lichidarea în faza inițială a incendiului, împiedicând
la efectuarea lucrărilor de stingere a incendiului.
În justificarea acțiunii au fost invocate prevederile art. 24 alin. (1) lit. i) din
Legea nr. 267-XIII din 09.11.1994 privind apărarea împotriva incendiilor, art. 19
din Legea nr. 131 din 08.06.2012 privind controlul de stat asupra activității de
întreprinzător, art. 17 alin. (2) și (3) din Legea nr. 235-XVI din 20.07.2006 cu
privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător,
solicitând suspendarea activității obiectivului multifuncțional de agrement „Club
de noapte, market, cafenea-bar cu restaurant a SRL „STIL” „Stilconstruct” din str.
Unirii, 20 din com. Stăuceni, mun. Chișinău.
Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 29 decembrie 2015
acțiunea a fost admisă. S-a suspendat activitatea obiectivului multifuncțional de
agrement „Club de noapte, market, cafenea-bar cu restaurant a SRL „STIL”
„Stilconstruct” din str. Unirii, 20 din com. Stăuceni, mun. Chișinău, începând cu
29.12.2015 și s-a încasat de la SRL „Stilconstruct” în beneficiul statului taxa de
stat în mărime de 270 (două sute șaptezeci) de lei.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2016, hotărârea Judecătoriei
Râșcani, mun. Chișinău din 29 decembrie 2015 a fost menținută.
La 16.08.2016, SC „Stilconstruct” SRL, a declarat recurs împotriva deciziei
Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2016 și hotărârii Judecătoriei Râșcani, mun.
Chișinău din 29 decembrie 2015, solicitând casarea integrală a acestora cu
pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.
În motivarea recursului a indicat că atât Curtea de Apel Chișinău, cât și
Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău, la examinarea pricinii nu au constatat și
elucidat obiectiv toate circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii,
concluziile Curții de Apel Chișinău sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii,
ambele instanțe au examinat cauza cu încălcarea normelor de drept procedural și
nu au asigurat participarea proprietarului entităților cărora li s-a cerut suspendarea
activității.
La 20.09.2016, Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, a depus
referință la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de
SC „Stilconstruct” SRL și menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 iunie
2016 și a hotărârii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 29 decembrie 2015.
Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurilor invocate în cererea de
recurs, cu cele invocate în referință, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul
declarat de către SC „Stilconstruct” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a
deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.
Alineatele (2) și (3) ale articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în
care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau
procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în
care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.
Verificând prin prisma normele de drept citate, completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că
recursul declarat de către SC „Stilconstruct” SRL nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, deoarece recurentul nu a invocat nici
un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei
instanțe, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de
casare a actelor recurate.
Recursul exercitat, conform secțiunii a II-a, are caracter devolutiv doar asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Față de cele indicate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura
admisibilității constă în cercetarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Sub acest aspect, completul ține să menționeze că, conform jurisprudenței
CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea
situației prezentate în cerere, la fel, recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta
în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă
motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul
judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.
Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de
SC „Stilconstruct” SRL, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin.
(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SC „Stilconstruct” SRL.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele ședinței,
Svetlana Filincova
Judecători Galina Stratulat
Maria Ghervas