2ra-1842/16 — rezilierea contractului

2ra-1842/16 — rezilierea contractului (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță, Judecătoria Centru, mun. Chișinău dosarul nr. 2ra-1842/2016

judecător: C. Roșca

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

judecători: L. Popova, V. Efros, A. Gavrilița

D E C I Z I E

19 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță, Oleg Sternioală, Mariana Pitic, Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Finstroi-Invest”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de avocatul

Angela Dolea, în interesele lui Dumitru Ciorap împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Finstroi-Invest”, Întreprinderii Individuale „Tomailî-

Agro”, intervenient accesoriu Serviciul de Informație și Securitate cu privire la

rezilierea contractului, repararea prejudiciului material și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Finstroi-

Invest” și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30

octombrie 2015,

c o n s t a t ă :

La 21 ianuarie 2015, avocatul Angela Dolea în interesele lui Dumitru

Ciorap a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Finstroi-Invest”,

ÎI „Tomailî-Agro”, intervenient accesoriu Serviciul de Informație și Securitate

cu privire la rezilierea contractului, repararea prejudiciului material și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reprezentantul reclamantului Dumitru Ciorap a

indicat că, la 03 octombrie 2011, Dumitru Ciorap a încheiat cu ÎI „Tomailî-

Agro” contractul cu privire la investirea capitalului în construcții nr. 28-4/04,

conform căruia, compania s-a obligat să construiască imobilul amplasat în mun.

Chișinău, str. Tudor Strișca 19/5, avînd ca obiect special apartamentul nr. 28,

compus din 3 odăi, cu suprafața totală de 79,2 m.p., etajul 4 al blocului locativ.

Potrivit clauzelor esențiale ale contractului, obligația companiei constă

de a construi și a preda în exploatare imobilul nominalizat pînă la 30 octombrie

2013, iar obligația esențială a clientului Dumitru Ciorap – de a achita sumele

calculate în mărimile și în termenele prevăzute în anexa contractului, conform

graficului stabilit.

1

Susține reprezentantul reclamantului că, prin probe incontestabile,

investitorul Dumitru Ciorap a demonstrat respectarea întocmai a graficului

achitărilor anexat la contractul de investiții, dovadă în sensul menționat servind

chitanțele de încasare nr. 959 și nr. 963 din 03 octombrie 2011, nr. 1035 din 24

octombrie 2011, nr. 4 din 05 ianuarie 2012 și extrasul din cartea bilanțului

contabil, care atestă că, pînă la 31 mai 2012 au fost achitate în cumul - 10 805

euro, în echivalent lei la cursul oficial de schimb stabilit de BNM la data

achitării.

La 29 mai 2012, la intenția de achitare a următoarei rate stabilite

conform graficului convenit, compania nu a mai dorit să recepționeze bani de la

clientul Dumitru Ciorap.

Suplimentar, la 11 iunie 2012, ÎI „Tomailî-Agro” a expediat în adresa

reclamantului o notificare cu nr. 909, prin care a menționat despre suspendarea

achitărilor ratelor pe contractul cu privire la investirea capitalului în construcții

nr. 284/04 din 03 octombrie 2011, în legătură cu rezilierea contractului de

colaborare din 30 octombrie 2008 între Serviciul de Informații și Securitate al

RM și ÎI „Tomailî-Agro”. Din logica expusă, Ciorap Dumitru a întrerupt

procedura de achitare a mijloacelor financiare în baza contractului.

La 25 iunie 2014, în adresa lui Ciorap Dumitru a parvenit o înștiințare,

prin care a fost informat că, deja, SRL „Finstroi-Invest” este compania-

investitor, care se ocupă cu construcția complexului locativ. Totodată, prin

respectiva, reclamantul Dumitru Ciorap a fost informat despre faptul că, s-au

început lucrările la construcția complexului locativ și despre necesitatea

semnării acordului adițional la contractul încheiat anterior.

Reclamantul, la 24 octombrie 2014 a depus în adresa SRL „Finstroi-

Invest” o declarație de rezoluțiune a contractului cu privire la investirea

capitalului în construcții nr. 28-4/04 din 03 octombrie 2011, prin care, a fost

declarată rezoluțiunea contractului sus-indicat și, ca efect al rezoluțiunii au fost

solicitate restituirea necondiționată, integrală a sumelor achitate de către

Dumitru Ciorap în mărime de 10 805 euro (sau în lei moldovenești la cursul

BNM la data rambursării sumei) în termen de 7 zile din data recepționării

prezentei declarații.

Însă, SRL „Finstroi-Invest” nu a răspuns la declarația de rezoluțiune și

nu a transferat mijloacele bănești datorate reclamantului.

Potrivit pct. 1.1 al contractului de cesiune și transmitere a obiectului

construcției din 14 februarie 2014 - toate drepturile patrimoniale, contractele de

investiții, tot ce a fost dobândit în urma și în legătură cu contractul de colaborare

nr. 182/08 din 30 octombrie 2008 sunt transmise cesionarului - SRL „Finstroi-

Invest”.

Astfel, ca urmare a operării rezoluțiunii contractului, obligațiile care

survin pot avea și natură pecuniară, pentru întârzierea cărora se aplică dobînzi.

Susține că, la data punerii în întîrziere, cursul oficial al BNM stabilit

pentru 1 euro, constituia 18,5188 lei, iar suma obligației pecuniare convertită în

lei constituia 200 095 lei (10 805 euro). Astfel, dobînda de întîrziere calculată

2

pentru perioada 24 octombrie 2014 pînă la 02 iulie 2015 constituie 20 494,66

lei, ce urmează a fi încasată din contul piritei SRL „Finstroi- Invest”.

În ceea ce privește încasarea cheltuielilor pentru asistență juridică în

mărime de 5 000 lei consideră că este conformă prevederilor art. 96 CPC,

cheltuielile fiind reale, necesare și rezonabile, care urmează să fie suportate de

pîrît, din moment ce nu a dorit soluționarea diferendului pe cale extrajudiciară,

ci a lăsat spre deducerea litigiului pe cale judecătorească.

Cu concretizările ulterioare, reprezentantul reclamantului Dumitru

Ciorap, avocatul Angela Dolea a solicitat declararea rezoluțiunii contractului cu

privire la investirea capitalului în construcții nr. 28-4/04 din 03 octombrie 2011

cu încasarea din contul SRL „Finstroi-Invest” în beneficiul reclamantului

Dumitru Ciorap mijloacele bănești în mărime de 10 805 euro și dobînda de

întîrziere în mărime de 20 494,66 lei, a cheltuielilor de judecare a pricinii

formate din taxa de stat în mărime de 4 400 lei și asistența juridică în mărime de

5 000 lei, iar în total 10 805 euro și 29 894,66 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 octombrie 2015

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Angela

Dolea în interesele lui Dumitru Ciorap, s-a dispus rezoluțiunea contractului cu

privire la investirea capitalului în construcții nr. 28-4/04 din 03 octombrie 2011,

încheiat între ÎI „Tomailî-Agro” și Dumitru Ciorap, s-a încasat de la SRL

„Finstroi-Invest” în beneficiul lui Dumitru Ciorap suma de 10 805 Euro,

convertiți în lei moldovenești conform ratei oficiale de schimb la data executării,

cu titlu de datorie contractuală, suma de 20 075,28 lei cu titlu de dobîndă de

întîrziere, suma de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică,

precum și suma de 4 400 lei cu titlu de cheltuieli pentru achitarea taxei de stat, și

în beneficiul statului suma de 1 420,44 lei taxa de stat, în rest, s-a respins ca

fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, SRL „Finstroi-Invest” la

27 noiembrie 2015 a declarat apel, împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 30 octombrie 2015, prin care a solicitat casarea integrală a hotărîrii

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri, prin care să fie respinsă integral

acțiunea.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2016 s-a respins apelul

declarat de SRL „Finstroi-Invest” și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 30 octombrie 2015.

La 08 iunie 2016 SRL „Finstroi-Invest” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri de

admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, consideră neîntemeiată decizia

instanței de apel, deoarece este bazată pe încălcarea esențială și aplicarea eronată

a normelor de drept material.

Susține recurentul că, instanțele de judecată nu au aplicat prevederile art.

8 alin. (2) Cod civil, potrivit căruia, drepturile și obligațiile civile apar din

3

contracte și din alte acte juridice, din acte emise de o autoritate publică,

prevăzute de lege drept temei al apariției drepturilor și obligațiilor civile, din

hotărîre judecătorească în care sînt stabilite drepturi și obligații, în urma creării

și dobândirii de patrimoniu în temeiuri neinterzise de lege; în urma elaborării de

lucrări științifice, creării de opere literare, de artă, în urma invențiilor și altor

rezultate ale activității intelectuale; în urma cauzării de prejudicii unei alte

persoane; în urma îmbogățirii fără justă cauză; în urma altor fapte ale

persoanelor fizice și juridice și a unor evenimente de care legislația leagă

apariția unor efecte juridice în materie civilă, și prevederile art. 514 Cod civil,

conform căruia obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt

act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Astfel, a menționat că între SRL „Finstroi-Invest” și Dumitru Ciorap nu

a existat și nici nu există vreun act juridic sau fapt juridic ce ar duce la nașterea

raporturilor obligaționale, în temeiul căruia urmează să execute careva obligații.

A mai indicat că, instanțele nu au aplicat prevederile art. 572 alin. (1)

Cod civil, care prevede că, obligația trebuie executată în modul corespunzător,

cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit, și art. 512 alin. (1) Cod civil,

conform căruia, în virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să

pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o

execute. Prestația poate consta în a da, a face sau a nu face.

Totodată, susține recurentul că prin contractul de cesiune încheiat între ÎI

„Tomailî-Agro” și SRL „Finstroi-Invest”, ultima și-a asumat obligațiunile de

începere imediată a construcțiilor, cu darea în exploatare nu mai tîrziu de

trimestrul I al anului 2017, cu condiția semnării între investitor și cesionar a

acordurilor adiționale, iar Dumitru Ciorap nu și-a exprimat acordul la încheierea

acordurilor adiționale.

Afirmă recurentul că, instanțele de judecată nu au constat din partea SRL

„Finstroi-Invest” a neexecutării obligațiunilor contractuale, care sunt preconizate

pentru finisare în trimestrul I al anului 2017.

Susține că, instanțele aplicând rezoluțiunea, eronat au aplicat legea care

nu trebuia să fie aplicată, interpretând, totodată eronat și prevederile art. 619

Cod civil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul declarat la 08 iunie 2016, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 25 mai 2016 este depus în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului, un

complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În

cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

decide în lipsa acesteia.

4

La 06 iulie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

participanților la proces cererea de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței.

La 24 septembrie 2016, avocatul Angela Dolea, în interesele lui Dumitru

Ciorap a depus referință, exprimîndu-și dezacordul cu recursul înaintat de SRL

„Finstroi-Invest”, solicitînd respingerea recursului cu menținerea deciziei

instanței de apel.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 13 iulie 2016, recursul

declarat de SRL „Finstroi-Invest”, s-a considerat admisibil și s-a fixat spre

examinare întrun complet de 5 judecători pentru examinarea fondului recursului

pentru 19 octombrie 2016.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Examinînd argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu

materialele cauzei și referința prezentată, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

întemeiat, care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și

trimiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, judecând recursul declarat

împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și

în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul reține faptul că, decizia instanței de apel a fost adoptată cu

aplicarea eronată a normelor de drept material, fiind dată o apreciere arbitrală

probelor și circumstanțelor cauzei, motiv pentru care, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit, consideră că urmează a fi casată cu

trimiterea pricinii la rejudecare din considerentele ce urmează.

Conform art. 117 alin. (1) și (2) CPC al RM, probe în pricini civile sânt

elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la

constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și

altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a pricinii. În calitate de

probe în pricini civile se admit elementele de fapt constatate din explicațiile

părților și ale altor persoane interesate în soluționarea pricinii, din depozițiile

martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din

concluziile experților.

5

Conform art. 121 alin. (1) CPC al RM, instanța judecătorească reține

spre examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori

pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de

circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului.

Conform art. 130 alin. (1), (2) și (3) CPC al RM, instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din

dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de

probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără

aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența,

admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura

lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea pricinii.

În conformitate cu art. 373 alin. (1) CPC, instanța de apel verifică, în

limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de

fapt și aplicarea legii în primă instanță.

Conform art. 373 alin. (4) CPC, instanța de apel nu este legată de

motivele apelului privind legalitatea hotărârii primei instanțe, ci este obligată să

verifice legalitatea hotărârii în întregul ei.

Colegiul reține că conform materialelor cauzei, la 03 octombrie 2011,

între ÎI „Tomailî-Agro”, în calitate de executor și Dumitru Ciorap în calitate de

beneficiar, a fost încheiat contractul nr. 28-4/04 de investiție în construcția

bunului imobil situat în mun. Chișinău, str. T. Strișca 19/5, având ca obiect

construirea unui apartamentul nr. 28 cu 3 odăi, cu suprafața totală de 79,2 m.p.

amplasat la et. 4. Termenul limită de construire a obiectului a fost stabilit în

contract - nu mai târziu de 30 octombrie 2013. Totodată între părți a fost

semnată și anexa la contractul nr. 28-4/04 din 03 octombrie 2011, potrivit

căruia, în pct. 1 al acordului a fost specificată suma contractuală a bunului

imobil în mărime de 51 480 euro, iar în pct. 2 a fost indicat graficul de achitare a

apartamentului de către beneficiar.

La 24 octombrie 2014, invocând motivul neexecutării obligațiunile

contractuale a ÎI „Tomailî-Agro” și faptul că ultimul nu a construit casa unde

urma a fi amplasat apartamentul intimatului, avocatul Angela Dolea, în

interesele lui Dumitru Ciorap a înaintat către SRL „Finstroi-Invest” o declarație

de rezoluțiune a contractului cu privire la investirea capitalului în construcții nr.

28-4/04 din 03 octombrie 2011, prin care, a fost declarată rezoluțiunea

contractului sus-indicat și, ca efect al rezoluțiunii au fost solicitate restituirea

necondiționată, integrală a sumelor achitate de către Dumitru Ciorap în mărime

de 10 805 euro (sau în lei moldovenești la cursul BNM la data rambursării

sumei) în termen de 7 zile din data recepționării prezentei declarații, însă SRL

„Finstroi-Invest” nu a răspuns la declarația de rezoluțiune și nu a transferat

mijloacele bănești datorate reclamantului.

În acest sens, Colegiul menționează, că la 27 februarie 2014, între

executorul ÎI „Tomailî-Agro” și SRL „Finstroi-Invest” a fost încheiat contractul

6

de cesiune, înregistrat cu nr. 309 și a transmis obiectul construcției prin care

conform pct. 1.1. din contract SRL „Finstroi-Invest” a preluat construcția

nefinisată din cinci clădiri care se află pe str. Tudor Strișca nr. 19/2, 19/3, 19/4,

19/5, 19/6, cu asumarea obligațiunilor față de investitorii ÎI „Tomailî-Agro” care

rezultă din contractele de investiții.

Colegiul reține faptul că, de către instanțele inferioare, justificat a fost

stabilit că între ÎI „Tomailî-Agro” și Dumitru Ciorap au existat raporturi

obligaționale prin care Dumitru Ciorap și-a asumat obligația de a achita lunar

prețul convenit pentru apartamentul specificat în anexa la contractul nr. 28-4/04,

iar ÎI „Tomailî-Agro”, de a executa lucrările de construcție a apartamentului și a

transmite bunul imobil cu drept de proprietate beneficiarului și anume lui

Dumitru Ciorap nu mai târziu de 30 octombrie 2013.

Colegiul menționează și faptul că, instanțele inferioare justificat au ajuns

la concluzia că ÎI „Tomailî-Agro” odată ce a transmis obiectul construcției

nefinalizate recurentului SRL „Finstroi-Invest” prin contractul de cesiune din 27

februarie 2014, SRL „Finstroi-Invest” preluând construcția nefinisată, și-a

asumat obligațiunile față de investitorii ÎI „Tomailî-Agro” preluând toate

drepturile și obligațiile ÎI „Tomailî-Agro” față de investitori, inclusiv și față de

intimatul Dumitru Ciorap, și respectiv urmează a le executa conform.

Tot odată, în această ordine de idei, Colegiul reține că instanța de apel a

ajuns la concluzia, că ÎI „Tomailî-Agro” nu a executat lucrările stipulate în

contract în termenul stabilit (după efectuarea ultimei plăți de către investitorul

Dumitru Ciorap), fără a administra careva probe pertinente care confirmă,

combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența a

circumstanțelor respective, importante pentru soluționarea justă a cazului supus

judecării, și anume nerespectarea obligației de a executa lucrările de construcție

a apartamentului care a servit temei pentru stoparea achitării ratelor de către

Dumitru Ciorap, stabilite prin contractul de investiții.

Conform art. 735 alin. (1) - (2) Cod civil, o parte poate rezolvi contractul

dacă există o neexecutare esențială din partea celeilalte părți. Pentru

determinarea neexecutării esențiale, în special se iau în considerare următoarele

circumstanțe: a) neexecutarea privează substanțial creditorul de ceea ce acesta se

aștepta de la executarea contractului, cu excepția cazului când debitorul

demonstrează că nu a prevăzut și nu putea să prevadă în mod rezonabil

rezultatul scontat; b) executarea întocmai a obligațiilor ține de esența

contractului; c) neexecutarea este intenționată sau din culpă gravă; d)

neexecutarea dă temei creditorului să presupună că nu poate conta pe executarea

în viitor a contractului.

Conform art. 738 alin. (1) Cod civil, în cazul exercitării dreptului de

rezoluțiune, contractul încetează și părțile sînt eliberate de obligația de a presta,

trebuind să restituie prestațiile executate și veniturile realizate.

Conform art. 747 alin. (1) - (2) Cod civil, rezilierea operează numai

pentru viitor. Pot fi reziliate contractele cu executare succesivă. La reziliere, art.

734, 735, 737, 741-746 se aplică în modul corespunzător.

7

În acest context legal, Colegiul reține că, conform contractului nr. 21-

3/04 de investiție în construcția bunului imobil, și anume, conform pct. 3.1.3.,

beneficiarul are dreptul în mod unilateral să rezoluționeze contractul în cazul în

care executorul va încălca termenul de dare în exploatare a bunului imobil pe

termen mai mare de 6 luni. Conform pct. 2.2.1 și 2.2.5 din contractul

nominalizat mai sus, executorul este obligat să îndeplinească lucrările de

construcție și instalare a utilajului în bunul imobil cu darea în exploatare a

acestuia și transmitere comisiei de primire nu mai târziu de 30 octombrie 2013.

Mai mult, Colegiul consideră necesar a menționa că, în interpretarea

corectă a normelor supra enunțate urmează a reține că, alin. (1) art. 738 Cod

civil, stabilește regula generală în conformitate cu care dreptul părții de a

desființa contractul se exercită printr-o declarație scrisă adresată celeilalte părți a

contractului. Cerința de a notifica cealaltă parte despre rezoluțiunea contractului

va permite acesteia să evite pierderile din cauza incertitudinii dacă partea a căror

drepturi au fost încălcate va accepta sau nu executarea. În același timp cerința

privind necesitatea de a remite o declarație scrisă exclude posibilitatea părții a

căror drepturi au fost încălcate de a specula pe creșterea sau micșorarea valorii

prestației în detrimentul părții care nu a executat contractul.

Contractul se va considera desființat din momentul în care declarația de

rezoluțiune a parvenit celeilalte părți. Obligația de a demonstra faptul parvenirii

declarației revine părții care a expediat-o. Deși este stipulat că declarația trebuie

să fie făcută printr-un simplu înscris legiuitorul nu a stabilit expres pentru acest

caz efectul nerespectării formei acestui act juridic. În lipsa unei norme speciale

se va aplica regula generală. Deci chiar dacă nu va fi respectată forma declarației

aceasta va produce efecte juridice și contractul va fi desființat dar părțile nu vor

putea aduce dovada cu martori pentru a demonstra faptul desființării

contractului.

Reieșind din această dispoziție rezultă că instanța de judecată nu este în

drept să declare rezoluțiunea contractului deoarece conform alineatului (1)

desființarea contractului ține exclusiv de voința părților contractului. Instanța

judecătorească va putea să controleze dacă sau întrunit condițiile pentru

rezoluțiune și fie să confirme că contractul este rezolvit fie să constate că nu se

întrunesc condițiile pentru rezoluțiune și să soluționeze litigiul dintre părți fără a

ține cont de declarația de rezoluțiune. Numai în cazul în care prin lege este

prevăzut că contractul se desființează prin hotărîrea instanței judecătorești partea

a căror drepturi au fost încălcate nu va avea dreptul să declare rezoluțiunea

contractului ci va trebui să se adreseze în instanța judecătorească cu o cerere de

rezoluțiune a contractului.

În același timp, Colegiul reține că, în baza contractului de investiții

litigios, intimatul Dumitru Ciorap s-a obligat să achite suma de 51 480 euro în

rate lunare, până la data de 15 a fiecărei luni, câte 960 euro, prima rată

constituind 2 500 euro, pe perioada 03 octombrie 2011 – 15 ianuarie 2016, iar

executorul, de a executa construcția bunului imobil și a transmite reclamantei

8

apartamentul nr. 28 cu suprafața de 79,2 m.p., termenul limită de dare în

exploatare; conform pct. 2.2.5 al contractului fiind pînă la 30 octombrie 2013.

Astfel, Colegiu reține că Dumitru Ciorap după semnarea respectivului

contract, a achitat 4 rate, dovadă în sensul menționat servind chitanțele de

încasare nr. 959 și nr. 963 din 03 octombrie 2011, nr. 1035 din 24 octombrie

2011, nr. 4 din 05 ianuarie 2012 și extrasul din cartea bilanțului contabil, care

atestă că, pînă la 31 mai 2012 au fost achitată în cumul suma de 173 187,00 lei,

iar peste aproximativ un an și cinci luni, adică la data de 24 octombrie 2014, a

înaintat pretenția către executorul construcției cu solicitarea de rambursare a

surselor financiare investite, adică, solicitând rezoluțiunea contractului.

În această ordine de idei, Colegiul reține că instanța de apel a constatat

eronat în exclusivitate nerespectarea obligațiilor contractuale de către executorul

ÎI „Tomailî-Agro” care au dus cu titlu de consecință la rezoluțiunea acestuia,

fără a da apreciere corespunzătoare faptului că și intimatul Dumitru Ciorap, fără

a avea careva temeiuri legale justificate a încetat efectuarea plăților prevăzute de

contractul de investiții.

Conform art. 705 alin. (1) - (2) Cod civil, persoana obligată în baza unui

contract sinalagmatic este în drept să refuze executarea propriei obligații în

măsura în care cealaltă parte nu-și execută obligația corelativă dacă nu s-a

obligat să execute prima sau dacă această obligație nu rezultă din lege sau din

natura obligației. Dacă obligația trebuie executată față de mai multe persoane, se

poate refuza executarea părții datorate uneia din aceste persoane pînă la

executarea integrală a obligației corelative. Dacă una din părți a executat parțial

obligația sa, nu se admite neexecutarea obligației corelative în măsura în care, în

conformitate cu circumstanțele cazului, în special dacă partea neexecutată este

nesemnificativă, aceasta ar fi inechitabil.

Reieșind din cele supra relatate urmează a menționa că instanța de apel a

omis să se expună vis-a-vis de argumentele recurentului ce ține de prevederile

înserate în contractul de cesiune din 27 februarie 2014, înregistrat cu nr. 309,

încheiat între ÎI „Tomailî-Agro” și SRL „Finstroi-Invest”, care prevede că în

afară de obligațiile preluate de SRL „Finstroi-Invest” față de investitori, ultimii

de asemenea au obligația de semna un contract adițional.

Or, potrivit pct. 1.4 al contractului de cesiune din 27 februarie 2014,

înregistrat cu nr. 309, cesionarul preia și își asumă obligațiile ce rezultă din

contractele de investiții în construcție ce au fost încheiate anterior între cedent și

investitori (conform listei anexă la prezentul contract), fără schimbarea prețului

unui metru pătrat menționat în contractele de investiție în construcție, cu

condiția semnării între investitori și cesionar a acordurilor adiționale la

contractele de investiție în construcție încheiate anterior între investitor și

cedent.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel concluzionînd temeinicia

rezoluțiunii contractului de investiții nr. 28-4/04 din 03 octombrie 2011, încheiat

între Dumitru Ciorap și ÎI „Tomailî-Agro”, nu s-a expus asupra perioadei de la

care urmează a fi calculată dobînda de întîrziere, în cazul în care SRL „Finstroi-

9

Invest” se face responsabilă de neexecutarea în termenii prevăzuți de contractul

de investiții din momentul preluării obligațiunilor conform contractului de

cesiune din 27 februarie 2014, înregistrat cu nr. 309.

În acest sens, Colegiul reține că, instanța de apel urma să dea o apreciere

conformă temeiniciei încetării executării obligației de achitare a ratelor de către

investitor, prin prisma argumentelor acestuia că executorul a stopat executarea

obligației de construcție, în situația în care la materialele dosarului lipsesc

careva probe care ar demonstra faptul că executorul a stopat construcția după ce

investitorul Dumitru Ciorap a efectuat ultima plată.

Colegiul reține că, stabilirea respectivelor circumstanțe este strict

necesară în speța din litigiu, în situația în care eventuale efecte ale rezoluțiunii

sunt strâns legale de circumstanțele respective având efect nemijlocit și asupra

clauzelor contractatului de investiții litigios, inclusiv prevederile de la pct. 2.1.2

și 3.1.3 în partea „privind restituirea sumei achitate după încheierea unui nou

contract cu un alt investitor cu efectuarea pe părți analogic investițiilor efectuate

de beneficiar” și a prevederii privind „reținerea 5% din suma achitată la

rezilierea contractului” în situația în care aceste clauze au fost anulate de către

instanțele inferioare.

Astfel, Colegiul retine că instanța de apel, contrar prevederilor art. 241

alin. (5) CPC, a motivat defectuos actul de procedură contestat, și anume, nu a

indicat motivele care au determinat concluziile acesteia și legea guvernantă,

inclusiv probele prezentate de părți care urmau a fi apreciate de către instanță, cu

expunerea asupra acestora în cadrul actului de procedură.

În contextul dat, instanța de recurs reține că cele descrise, incontestabil

indică la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului

temeinicia și corectitudinea soluției date de prima instanță prin prisma

prevederilor legale.

În concluzie și în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs

ține să menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă

claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse examinării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de

judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv

problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii.

În speță, prezintă relevanță și faptul că folosirea criteriilor pentru

determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul

acestuia, presupune prin sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a

situației de fapt, care, este diferită de la caz la caz.

Sub aspectul celor relatate se constată că, soluția instanței de apel nu

conține o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării

soluției la care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitatea să

exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia

și legalitatea hotărârii atacate.

10

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței

de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de

apel.

La rejudecarea pricinii, instanța urmează să țină cont de omisiunile

indicate în prezenta decizie, să verifice toate circumstanțele ce prezintă

importanță pentru soluționarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate

aspectele, complet și obiectiv, conform exigențelor art. 130 CPC, probele

administrate în dosar și, în dependență de situația stabilită, să adopte o hotărîre

legală și întemeiată.

În conformitate cu 445 alin. 1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Finstroi-Invest”.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2016, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de avocatul Angela Dolea, în

interesele lui Dumitru Ciorap împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Finstroi-Invest”, Întreprinderii Individuale „Tomailî-Agro”, intervenient

accesoriu Serviciul de Informație și Securitate cu privire la rezilierea

contractului, repararea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată, cu

trimiterea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Galina Stratulat

11