3rh-92/16 — contestarea actului administrativ

3rh-92/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță, Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău dosarul nr. 3rh-92/2016

judecător: L. Holevițcaia

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: I. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu

instanța de recurs, Curtea Supremă de Justiție

judecători: T. Chișca-Doneva, D. Mardari, G. Stratulat

Î N C H E I E R E

19 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinînd cererea de revizuire depusă de avocatul Roger Gladei, în

interesele Întreprinderii cu Capital Străin „HML Company” Societate cu

Răspundere Limitată,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de lichidatorul

Cooperativei de Producție „Libertate”, Întreprinderea Individuală „Iurie Ispas”

împotriva Ministerului Mediului al Republicii Moldova cu privire la contestarea

actului administrativ,

c o n s t a t ă :

La 27 mai 2015 lichidatorul Cooperativei de Producție „Libertate” în

procedura falimentului, ÎI „Ispas Iurie” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerul Mediului al RM cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, Cooperativa de Producție

„Libertate” a fost fondată în anul 1992, cu genul de activitate extragerea pietrei și

nisipului pentru construcție.

Susține reclamantul că, odată cu prelungirea licenței de activitate,

Ministerul de resort a reconfirmat transmiterea în folosință și posesie spațiul

minierei implicat în procesul de extragere a pietrei și nisipului utilizat de

Cooperativa de Producție „Libertate”.

În temeiul hotărârii Curții de Apel Economice din 10 martie 2011,

Cooperativa de Producție „Libertate” a fost recunoscută întreprindere insolvabilă.

În baza încheierii Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2014,

debitorului Cooperativa de Producție „Libertate” a fost trecută în procedura de

faliment cu dizolvarea ulterioară.

În conformitate cu prevederile art. art. 117, 130 al Legii insolvabilității,

lichidatorul a efectuat procedurile de valorificare și a supus realizării masa

debitoare a Cooperativei de Producție „Libertate”, în ziar publicitar, unde s-a

informat despre realizarea masei debitoare precum și realizarea cartului de

1

extragere a zăcămintelor minerale din mina de piatră „Făurești 3”, pe care o deține

în folosință Cooperativa de Producție „Libertate”.

Urmare a avizului publicitar, Ministerul Mediului al RM a solicitat

sistarea licitației de realizare a masei debitoare și scoaterea din masa debitoare a

zăcământului „Făurești 3” și spațiile subterane ale acestuia.

Astfel, lichidatorul Cooperativei de Producție „Libertate” a sistat licitația

și a recomandat Ministerului Mediului al RM de a se adresa în instanța de

insolvabilitate cu cerere de separare din masa debitoare.

Ulterior, Ministerul Mediului al RM a emis ordinul nr. 21 din 12 martie

2015 cu privire la anularea actului Comisiei privind transmiterea-recepția spre

valorificare industrială a părții de Sud (blocurile rezervelor de categoria B) a

zăcământului de calcar pentru tăierea blocurilor pentru pereți „Făurești 3” din 21

februarie 2004, act recepționat de Cooperativa de Producție „Libertate” la 18

martie 2015.

Susține reclamantul că, anularea actului Comisiei din 21 februarie 2004 a

fost motivată de către Ministerul Mediului al RM prin faptul că la 26 septembrie

2014 a fost dispusă intentarea procedurii de faliment față de Cooperativa de

Producție „Libertate”.

Consideră, Ordinul Ministerului Mediului el RM nr. 21 din 12 martie

2015, ca fiind neîntemeiat, ilegal și care urmează a fi revocat în totalitate deoarece

la 26 septembrie 2014, Curtea de Apel Chișinău a dispus intrarea în procedură de

faliment a Cooperativei de Producție „Libertate”.

Afirmă reclamantul că, efectele intentării procedurii falimentului sunt

prevăzute la art. 116 a Legii insolvabilității, printre aceste efecte neregăsindu-se și

lichidarea.

Menționează că în temeiul art. 139 din Legea insolvabilității nr. 149 din29

iunie 2012, întreprinderea plasată în procedura de faliment poate trece, la orice

etapă la procedura de restructurare și odată aprobată de instanța de insolvabilitate

procedura de restructurare, v-a ieși din prevederile art. 32 alin. (1) lit. f) al

Codului subsolului din 02 februarie 2009 și anume, nu v-a mai fi întreprindere în

procedura de lichidare.

În acest sens reclamantul, a indicat că se lucrează asupra unui plan de

reorganizare a Cooperativei de Producție „Libertate”.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 septembrie

2015, acțiunea lichidatorului Cooperativei de Producție „Libertate” în procedura

falimentului, ÎI „Ispas Iurie” împotriva Ministerului Mediului al RM cu privire la

contestarea actului administrativ a fost respinsă.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la 08 octombrie 2015,

lichidatorul Cooperativei de Producție „Libertate” în procedura falimentului, ÎI

„Ispas Iurie” a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 24 septembrie 2015, iar la 25 ianuarie 2015 a depus apel

suplimentar, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei

instanțe cu remiterea cauzei spre rejudecare sau recunoașterea ÎCS „HML

Company” SRL ca parte în proces cu audierea acestuia.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016 s-a respins

apelul declarat de lichidatorul Cooperativei de Producție „Libertate”,

Întreprinderea Individuală „Iurie Ispas” și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 24 septembrie 2015.

La 12 aprilie 2016, lichidatorul Cooperativei de Producție „Libertate”, ÎI

„Iurie Ispas” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu restituirea pricinii spre

rejudecare.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu soluția instanței de

apel, pe care o consideră ilegală și neîntemeiată, deoarece la soluționarea litigiului

au fost încălcate normele de drept material exprimate prin interpretarea eronată a

legii.

A mai invocat recurentul că, instanța de apel, nu au examinat ansamblul

de probe prezentate, iar ca rezultat a admis examinarea cauzei cu încălcarea

drepturilor participanților care nu au fost antrenați la examinarea pricinii,

deoarece nu a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu ÎCS „HML

Company” SRL, care deține în gaj totalitatea bunurilor Cooperativei de Producție

„Libertate”.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 08 iunie 2016 recursul

declarat de lichidatorul CP „Libertate”, ÎI „Ispas Iurie” a fost declarat inadmisibil.

La 05 august 2016 ÎCS „HML Company” SRL a depus cerere de revizuire

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 08 iunie 2016, solicitînd

admiterea acesteia și casarea încheierii instanței de recurs, deciziei instanței de

apel, hotărîrii primei instanțe, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima

instanță.

În motivarea cererii de revizuire a indicat că, instanța de recurs la

pronunțarea încheierii nu a dat apreciere argumentelor invocate în recursul

declarat de lichidatorul CP „Libertate”, ÎI „Ispas Iurie”.

A mai indicat că, la 24 septembrie 2015, prima instanță la examinarea

pricinii nu s-a expus asupra cererii de intervenire în proces a ÎCS „HML

Company” SRL, examinînd cauza în fond cu pronunțarea unei hotărîri de

respingere a acțiunii.

Susține că, întreprinderea este creditor majoritar garantat în cadrul

procedurii de insolvabilitate a CP „Libertate” cu 88,1 % sau 6 420 000 lei, și orice

acțiune, în speță dispunerea anulării perimetrului minier de către Ministerul

Mediului, ce vizează bunurile masei debitoare, are un impact direct asupra

măsurii în care creditorul majoritar garantat ÎCS „HML Company” SRL obține

stingerea creanțelor sale.

Afirmă revizuentul că, instanța de insolvabilitate la admiterea cererii de

separare depusă de Ministerul Mediului s-a bazat anume pe prezumția legalității

ordinului în litigiu, indicînd că la acel moment nu exista o hotărîre judecătorească

de anulare a ordinului, iar instanța de contencios administrativ în loc să

examineze anume legalitatea ordinului în litigiu, s-a bazat pe faptul că instanța de

insolvabilitate a dispus separarea bunului.

3

Revizuentul la înaintarea cererii de revizuire a invocat temeiul prevăzut de

lit. c) art. 449 CPC.

În conformitate cu art. 452 alin. (1) și (3) CPC, instanța examinează

cererea de revizuire în ședință publică în conformitate cu normele de examinare a

cererii de chemare în judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data

și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de

revizuire.

Articolul 452 alin. (3) CPC, prevede comunicarea participanților la proces

a locului, datei și orei ședinței de judecată, nu a fost modificat.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr. 780-XV din 27 decembrie 2001

privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeași

forță juridică apare un conflict de norme ce promovează soluții diferite asupra

aceluiași obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) CPC cu art. 444 al aceluiași cod,

care este modificat printr-o lege posterioară ce promovează soluții diferite privitor

la citarea și participarea părților, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție examinează cererea de revizuire în

lipsa participanților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire

neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 448 alin. (1) și (2) CPC, cererea de revizuire

împotriva unei hotărîri sau încheieri rămase irevocabile prin neatacare se

soluționează de instanța care s-a pronunțat asupra fondului. Cererea de revizuire

împotriva unei hotărîri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menținută,

modificată sau casată, emițîndu-se o nouă hotărîre, se soluționează de instanța

care a menținut, a modificat hotărîrea sau a emis o nouă hotărîre.

Conform prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează

cererea de revizuire, instanța emite o încheiere de respingere a cererii de revizuire

ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de

persoanele menționate la art. 447, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile

consemnate la art. 449 și anexîndu-se probele ce le confirmă.

Conform art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanța

a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în

proces.

Revizuentul a indicat drept temei de revizuire faptul, că prima instanță la

emiterea hotărîrii nu s-a expus asupra cererii de intervenire în proces a ÎCS „HML

Company” SRL, examinînd cauza în fond cu pronunțarea unei hotărîri de

respingere a acțiunii.

4

Colegiul precizează că hotărîrea atacată prin intermediul revizuirii nu

poate fi criticată în raport cu probatoriul dosarului existent la data pronunțării

acestei hotărîri, dar numai în baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanță la

data pronunțări.

Pe calea revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a

unei noi judecăți, pe temeiul unor elemente, ce au format obiectul judecății

finalizate cu pronunțarea hotărîrii, a cărei revizuire se solicită.

Pentru admiterea cererii de revizuire pe acest temei este important ca

circumstanțele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunțării

hotărîrii, să fie confirmate prin prezentarea unor probe concludente și pertinente,

să aibă importanță esențială pentru justa soluționare a cauzei civile, adică să aibă

putere decisivă asupra concluziei (hotărîrii) instanței de judecată, să fie

descoperite după ce hotărîrea judecătorească devine irevocabilă.

Colegiul reține că, ÎCS „HML Company” SRL, în susținerea cererii de

revizuire a invocat temeiul prevăzut de lit. c) art. 449 CPC, care prevede că

revizuirea se declară în cazul în care instanța a emis o hotărîre cu privire la

drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces.

La invocarea temeiului prevăzut de art. 449 lit. c) CPC, instanța urmează

să constate dacă persoana care nu a fost implicată în proces este subiect al

raportului material litigios. În acest sens urmează a fi prezentate probe pertinente

și concludente, iar instanța urmează să constate dacă prin hotărîrea supusă

revizuirii, persoanei implicate în proces, i-au fost încălcate aceste drepturi.

Or, după cum s-a stabilit, lichidatorul CP „Libertate” în procedura

falimentului, ÎI „Ispas Iurie” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

nemijlocit împotriva Ministerul Mediului al RM cu privire la contestarea actului

administrativ, și anume a solicitat anularea ordinului Ministerului Mediului al RM

nr. 21 din 12 martie 2015 „Cu privire la anularea actului Comisiei privind

transmiterea-recepția spre valorificare industrială a părții de sud (blocurile

rezervelor de categoria B) a zăcămintelor de calcar pentru tăierea blocurilor

pentru pereți „Făurești-3” din 21 februarie 2004”.

În circumstanțele date, sunt irelevante argumentele ÎCS „HML Company”

SRL, precum că instanțele au emis hotărîri cu privire la drepturile revizuentului,

care nu a fost atras ca parte în proces, or din conținutul cererii de chemare în

judecată și a hotărîrilor contestate rezultă că Ministerul Mediului al RM este

subiectul raportului material litigios din speță, fiind atras nemijlocit în proces în

calitate de pîrît, mai mult, în prezentul litigiu nu se denotă încălcarea drepturilor

ÎCS „HML Company” SRL, astfel, ultima nefiind subiect al raportului material

litigios.

Examinînd argumentele cererii de revizuire, Colegiul le apreciază drept

irelevante și lipsite de contextul pertinent inițierii procedurii de revizuire, or

acestea de fapt, nu sunt susținute prin nici un fel de probe indubitabile, iar

argumentele susținute de revizuent nu pot fi acceptate.

Colegiul constată, că prin revizuirea în sensul declarat se pretinde nu

corectarea erorilor judiciare și omisiunilor justiției, dar anularea unei hotărîri

5

irevocabile, fapt care direct contravine atît dispozițiilor legii naționale, cît și celor

internaționale.

Astfel, admiterea revizuirii, în circumstanțele descrise ar contravine

principiului securității raporturilor juridice, care presupune respectul față de

principiul lucrului judecat și ar constitui o violare a art. 6 §1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție menționează, că revizuirea este o cale de atac de

retractare și nu de reformare a hotărîrii contestate, iar retractarea neîntemeiată a

hotărîrii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilității raporturilor

juridice, care înseamnă că soluția definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată

fără motive legale.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care

sînt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În susținerea opiniei enunțate instanța de revizuire invocă și hotărîrea

Curții Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia și

Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea a reiterat că securitatea raporturilor

juridice presupune respectarea principiului autorității lucrului judecat, care

instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri

definitive și obligatorii întru obținerea unei reexaminări și unei noi soluții în

cauză. Competența de revizuire a instanțelor superioare ar trebui să fie exercitată

pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o

nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O

distanțare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este

determinată de circumstanțe cu caractere substanțiale și obligatorii.

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res

judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor

judecătorești.

Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea

unei hotărîri irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o reexaminare și

o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat,

iar simpla existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un

temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci

cînd este necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Roșca v.

Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova).

Din considerentele menționate, Colegiul consideră că prezenta cerere de

revizuire nu poate fi admisă.

Reieșind din cele expuse, în conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1)

lit. a) CPC, Completul Colegiului civil și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de avocatul

Roger Gladei, în interesele Întreprinderii cu Capital Străin „HML Company”

6

Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în

judecată înaintată de lichidatorul Cooperativei de Producție „Libertate”,

Întreprinderea Individuală „Iurie Ispas” împotriva Ministerului Mediului al

Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

7