2rc-879/16 — încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2rc-879/16

prima instanță - (Judecătoria Centru, mun. Chișinău) E. Palanciuc

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) Iu. Cimpoi, N. Simciuc, V. Pruteanu

D E C I Z I E

19 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând recursul societății cu răspundere limitată „Ivlevi”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societății cu răspundere

limitată „Termoresurse” împotriva societății cu răspundere limitată „Ivlevi” cu privire la

încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2016, prin care a

fost respinsă cererea privind scutirea de la plata taxei de stat și nu s-a dat curs cererii de

apel,

c o n s t a t ă:

La 07 decembrie 2015, societatea cu răspundere limitată „Termoresurse” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva societății cu răspundere limitată „Ivlevi”,

solicitând încasarea sumei de 85 848,65 lei, taxei de stat în mărime de 2 575 lei și plata

pentru extrasul de la Camera înregistrării de Stat în mărime de 65 lei.

În motivarea acțiunii a indicat că la 18 februarie 2013, între societatea cu

răspundere limitată „Ivlevi” și societatea cu răspundere limitată „Termoresurse” a fost

încheiat contractul de prestări servicii nr. 18/02, pentru perioada 18 februarie 2013 -

30 iunie 2013.

Susține că, conform pct. 1.1, obiectul contractului se rezumă la instalarea

Centrului de dirijare de SPC și SE MAI din str. Gh. Asachi, 69 de către societatea cu

răspundere limitată „Termoresurse”.

Conform pct. 2.1 din contract, costul total pentru executarea lucrărilor constituie

2 275 033,79 lei.

1

Menționează că, lucrările de instalare a Centrului de dirijare de SPC și SE MAI

din str. Gh. Asachi, 69 au fost executate în termenul stabilit, conform pct. 3.1 din

contract.

Primul transfer bănesc pentru serviciile prestate a fost efectuat de către pârât la

contul reclamantului, la 30 martie 2013, în mărime de 174 656,21 lei, fapt ce se

confirmă prin factura fiscală seria FB nr. 3452201.

Al doilea transfer a fost efectuat la 31 mai 2013, în mărime de 638 558,51 lei, fapt

ce se confirmă prin factura fiscală seria FB nr. 3452203.

Al treilea transfer a fost efectuat la 24 iulie 2013, în sumă de 91 696,00 lei, fapt

ce se confirmă prin factura fiscală seria FB nr. 3452206.

Al patrulea transfer a fost efectuat la 30 iulie 2013 în sumă de 275 039,90 lei, fapt

ce se confirmă prin factura fiscală seria FB nr. 3452208.

Reține reclamantul că, deoarece pârâtul nu-și onora obligațiile contractuale, în

temeiul pct. 4.1, a expediat o somație cu solicitarea de a executa obligația asumată.

Ultima notificare cu privire la achitarea creanței în sumă de 58 998,62 lei a fost

expediată și recepționată de pârât la 16 noiembrie 2015, fapt ce se confirmă prin avizul

de recepție.

În notificare s-a indicat că, pârâtul urmează să achite datoria de 58 998,62 lei și

dobânda de întârziere în mărime de 26 850,03 lei.

La 15 martie 2016, în cadrul ședinței de judecată, societatea cu răspundere

limitată „Termoresurse” a depus cerere de concretizare a cerințelor, indicând că, din

motiv că termenul de examinare a cererii de chemare în judecată s-a amânat până la 15

martie 2016, solicită majorarea cuantumului pretențiilor acțiunii de la suma de 85

848,65 lei, la suma de 88 394,48 lei, dintre care creanța în sumă de 58 998,62 și

dobânda de întârziere în mărime de 29 395,86 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 13 iunie 2016 s-a încasat

de la societatea cu răspundere limitată „Ivlevi” în beneficiul societății cu răspundere

limitată „Termoresurse” datoria în mărime de 58 998,62 lei; dobânda de întârziere

pentru perioada 01 noiembrie 2013-15 martie 2016 în mărime de 29 395,86 lei și taxa

de stat în mărime de 2 651,84 lei.

La 11 iulie 2016 societatea cu răspundere limitată „Ivlevi” a depus cerere de apel

nemotivată împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând scutirea de la plata taxei de

stat, casarea hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 13 iunie 2016 în partea

încasării dobânzii de întârziere, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin

care să fie respinsă pretenția cu privire la încasarea dobânzii de întârziere.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2016 s-a respins

cererea apelantului societatea cu răspundere limitată „Ivlevi” cu privire la scutirea de la

plata taxei de stat.

Nu s-a dat curs cererii de apel depusă de societatea cu răspundere limitată

„Ivlevi”.

2

S-a comunicat societății cu răspundere limitată „Ivlevi” despre necesitatea

prezentării apelului motivat și a dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 661,40 lei,

stabilindu-i un termen până la 06 octombrie 2016 ora 11:30.

S-a explicat societății cu răspundere limitată „Ivlevi”,că în caz că nu va prezenta

dovada de plată a taxei de stat și apelul motivat în termenul indicat, cererea de apel nu

va fi considerată depusă și împreună cu toate documentele anexate va fi restituită.

La 30 septembrie 2016 societatea cu răspundere limitată „Ivlevi” a depus cerere

de apel motivată. (f.d. 131-133)

La 30 septembrie 2016, societatea cu răspundere limitată „Ivlevi” a declarat

recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2016, solicitând

admiterea acestuia, casarea parțială a încheierii, în partea obligării prezentării dovezii de

plată a taxei de stat, cu restituirea pricinii la rejudecare.

În motivarea recursului a inovat dezacordul cu încheierea contestată, în partea

obligării societății cu răspundere limitată „Ivlevi” la plata taxei de stat.

Susține că, cererea de apel nemotivată a fost înregistrată la 11 iulie 2016, însă nu

a cunoscut despre redactarea hotărîrii instanței de fond, cît și despre recepționarea

dosarului de către instanța de apel.

Consideră că este ilegală examinarea capătului de cerere privind scutirea integrală

de la plata taxei de stat în lipsa părților la proces deoarece, în conformitate cu

prevederile art. 380 alin. (1) Codul de procedură civilă, instanța de apel soluționează

cererea și demersul participantului la proces ce ține de examinarea apelului, după ce

ascultă opiniile celorlalți participanți.

Astfel, capătul de cerere privind scutirea integrală de la plata taxei de stat, urma a

fi soluționată în cadrul ședinței de judecată în prezența părților, nu numai după

acordarea termenului pentru prezentarea cererii de apel motivată.

Prin urmare, afirmă că îi este încălcat dreptul privind accesul liber la justiție și

este lipsit de dreptul de a se folosi de dreptul procedural de a beneficia de a fi scutit de

la plata taxei de stat.

Conform art. 425 Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului

împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Materialele cauzei atestă că copia încheierii instanței de apel din 14 septembrie

2016 a fost recepționată de recurent la 26 septembrie 2016, fapt confirmat prin avizul de

recepție anexat la materialele pricinii (f.d.128), astfel, recurentul s-a conformat

prevederilor legale și recursul declarat la 30 septembrie 2016 se consideră depus în

termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele recursului, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

3

neîntemeiat și care urmează a fi respins, cu menținerea încheierii instanței de apel din

14 septembrie 2016, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Astfel, din cererea de recurs reiese că recurentul societatea cu răspundere limitată

„Ivlevi” a solicitat casarea încheierii instanței de apel de a nu da curs cererii, în partea

obligării de a prezenta dovada de plată a taxei de stat.

În această ordine de idei, instanța de recurs se va expune doar asupra cerințelor

înaintate în cererea de recurs.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră încheierea instanței de apel întemeiată, bazată pe aprecierea justă a

circumstanțelor de fapt și aplicarea corectă a normelor de drept procedural, din

următoarele considerente.

În conformitate art. 83 Codul de procedură civilă, taxa de stat reprezintă o sumă

care se percepe, în temeiul legii, de către instanța judecătorească în beneficiul statului

de la persoanele în ale căror interese se exercită actele procedurale de judecare a pricinii

civile sau cărora li se eliberează copii de pe documente din dosar.

În conformitate cu art. 84 Codul de procedură civilă, se impune cu taxă de stat

fiecare cerere de chemare în judecată (inițială și reconvențională), cererea

intervenientului principal, cererea vizînd pricinile cu procedură specială, cererea de

eliberare a ordonanței judecătorești, cererea de declarare a insolvabilității, cererea de

eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărîrilor arbitrale, cererea de apel,

cererea de recurs, precum și cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele

judecătorești.

Conform art. 3 alin. (1) lit. j) Legea taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992,

pentru cererile de apel împotriva hotărârilor instanțelor judecătorești se achită 75% din

taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de chemare în judecată sau altei cereri

(plângeri), iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial – 75% din taxa calculată din

suma contestată.

În conformitate cu art. 85 alin. (4) Codul de procedură civilă, în funcție de situația

materială și de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi

scutită de judecător (de instanța judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei

părți a ei.

În conformitate cu art. 364 alin. (1) Codul de procedură civilă, cererea de apel se

depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat

în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii.

În conformitate cu art. 365 alin. (4) Codul de procedură civilă, la cererea de apel

se anexează dovada de plată a taxei de stat dacă apelul se impune cu taxă.

Materialele dosarului atestă că societatea cu răspundere limitată „Termoresurse” a

depus cerere de chemare în judecată împotriva societății cu răspundere limitată „Ivlevi”

4

cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 13 iunie 2016 acțiunea a

fost admisă integral.

Ne fiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 11 iulie 2016 societatea cu

răspundere limitată „Ivlevi”, fără a anexa probe concludente și suficiente care ar

demonstra starea financiară precară a societății și imposibilitate achitării taxei de stat, a

depus cerere de apel nemotivată, solicitând scutirea integrală de la plata acesteia. (f.d.

114)

Instanța de apel, prin încheierea din 14 septembrie 2016 a respins cererea cu

privire la scutirea de la plata taxei de stat, a informat apelantul despre necesitatea

achitării taxei de stat și prezentării apelului motivat și nu a dat curs cererii de apel,

acordându-i în acest sens un termen pentru a exercita actele de procedură obligatorii.

În conformitate cu art. 368 alin. (1) și (2) Codul de procedură civilă, dacă cererea

de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă cererea este depusă

fără plata taxei de stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs

cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Dacă apelantul

îndeplinește în termen indicațiile din încheierea judecătorească, apelul se consideră

depus la data prezentării inițiale.

Analizând materialele pricinii, Colegiul constată că lipsesc temeiuri pentru a

admite cererea apelantului privind scutirea de la plata taxei de stat, deoarece societatea

cu răspundere limitată „Ivlevi” nu a prezentat probe care ar reflecta în ansamblu situația

economic-financiară în vederea constatării imposibilității achitării taxei de stat în

cuantumul stabilit.

Prin urmare, raportând la caz normele sus-citate, în condițiile în care recurentul

nu a prezentat dovada de plată a taxei de stat, precum și, nu a anexat probe ce ar

confirma imposibilitatea de a achita taxa de stat la depunerea cererii de apel, conform

art. 85 alin. (4) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră justificată concluzia instanței de

apel privind respingerea cererii de scutire de la plata taxei de stat și de a nu da curs

cererii depuse de societatea cu răspundere limitată „Ivlevi”.

Distinct de cele relatate, instanța de recurs remarcă că prin respingerea cererii de

scutire de la plata taxei de stat, apelantului nu i s-a încălcat accesul liber la justiție, de

altfel, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Kreuz vs

Polonia, nr. 28249/95, cauza Golder vs Maria Britanie, cauza Malahov vs Moldova, nr.

32268/02), dreptul la un tribunal nu este absolut. Acesta prin natura sa poate fi supus

limitărilor, deoarece dreptul de acces la justiție, prin sine, cere reglementare din partea

statului.

La caz, Colegiul reține că, o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea

garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

5

Luând în considerație cele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție concluzionează că instanța de apel a aplicat

corect normele de drept procedural, iar argumentele invocate în recurs sunt

neîntemeiate, fapt pentru care recursul urmează a fi respins cu menținerea încheierii

instanței de apel.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea instanței de

apel este întemeiată, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține încheierea Curții de Apel

Chișinău din 14 septembrie 2016.

În conformitate cu art. 427 lit. a) art. 428 Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Ivlevi”.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2016, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societății cu răspundere limitată

„Termoresurse” împotriva societății cu răspundere limitată „Ivlevi” cu privire la

încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

6