2rac-378/16 — incasarea tenalitatii sia cheltuielilor de judecata

2rac-378/16 — incasarea tenalitatii sia cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 2rac-378/16

Prima instanță: Judecătoria Ciocana mun. Chișinău (jud. A. Malîi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Vascan, E. Fistican, V. Negru)

DECIZIE

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecătorii: Valentina Clevadî

Mariana Pitic

Dumitru Mardari

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de către lichidatorul SRL „Rumitox” – Balan

Vladimir împotriva deciziei din 20 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL

„Impex Businesscom” împotriva SRL „Rumitox”, în proces de insolvabilitate, privind

încasarea penalității și a cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă :

La data de 01 august 2013, SRL „Impex Businesscom” s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva SRL „Rumitox”, în proces de restructurare, privind

încasarea penalități și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, la data de 28 iunie 2012 între SRL „Impex

Businesscom”, în calitate de furnizor, și SRL „Rumitox”, în calitate de distribuitor, a

fost încheiat contractul de distribuire nr. 17, avînd ca obiect distribuirea pe teritoriul

Republicii Moldova a producției.

Afirmă reclamantul că, conform capitolului IV pct. 4.3.4. al contractului indicat,

distribuitorul urma să primească și să achite marfa corespunzător clauzelor

contractuale. Conform capitolului VI pct. 6.5. a contractului, faptul transmiterii mărfii

se certifică cu semnătura și ștampila distribuitorului, aplicată pe factură la momentul

transmiterii mărfii. Conform capitolului VII pct. 7.1. a contractului, distribuitorul urma

să achite costul mărfii la contul furnizorului în decurs de 45 zile calendaristice, iar

conform pct. 7.3. din contract, marfa se consideră achitată din momentul primirii pe

contul furnizorului a sumei transferate de către distribuitor. Conform capitolului X pct.

10.2 a contractului, în cazul cînd distribuitorul achită cu întîrziere costul mărfii, va fî

calculată în favoarea furnizorului penalitatea în mărime de 0,5% din volumul neachitat

al mărfii pentru fiecare zi de întîrziere.

De asemenea, mai indică reclamantul că, conform transferurilor efectuate la

contul său, în calitate de furnizor, se confirmă că pîrîtul, în calitate de distribuitor, a

transferat sumele bănești cu depășirea termenului de 45 zile calendaristice, indicat în

1

contract, ultimul transfer bănesc fiind efectuat la data de 06 martie 2013.

Menționează reclamantul că, în vederea soluționării extrajudiciară a litigiului la

data de 25.06.2013 а expediat în adresa pîrîtului notificare, solicitînd achitarea

penalității în sumă de 749560 lei pentru întreaga perioadă de întîrziere, calculată în

baza contractului, însă pîrîtul a lăsat fără răspuns notificarea recepționată.

Precizează reclamantul că, în vederea apărării drepturilor sale în instanța de

judecată a încheiat un contractat cu CA „Natalia Sprincean” privind acordarea

serviciilor de asistență suportînd cheltuieli în sumă de 9000 lei, precum și a achitat taxa

de stat în sumă de 22486 lei pentru depunerea cererii de chemare în judecată.

Solicită reclamantul încasarea din contul SRL „Rumitox” în beneficiul său a

penalității în sumă de 749560 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 9000 lei cu

titlu de cheltuieli pentru asistență juridică și în sumă de 22486 lei cu titlu de taxă de

stat pentru depunerea cererii de chemare în judecată.

Prin hotărîrea din 07 aprilie 2014 a judecătoriei Ciocana mun. Chișinău s-a admis

parțial acțiunea înaintată de către SRL „Impex Businesscom” și s-a încasat din contul

SRL „Rumitox” în beneficiul SRL „Impex Businesscom” suma de 749560 lei cu titlu

de penalitate, suma de 22486,80 lei cu titlu de taxă de stat și suma de 6000 lei cheltuieli

de asistență juridică, în total s-a încasat suma de 778046,80 lei. În rest, acțiunea s-a

respins.

Prin decizia din 20 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus

de SRL „Rumitox”, în proces de restructurare, și s-a menținut hotărîrea primei instanțe.

La data de 14 iulie 2016 lichidatorul SRL „Rumitox” – Balan Vladimir a declarat

recurs împotriva deciziei din 20 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău, solicitînd

casarea hotărîrilor instanțelor judecătorești cu pronunțarea unei noi hotărîri de

respingere acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanța de apel, la examinarea pricinii, nu

a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată

și a interpretat în mod eronat legea.

Menționează recurentul că, instanțele de judecată au omis de a se expune asupra

omiterii de către intimat a termenului de prescripție pentru solicitarea încasării

penalității de întîrziere.

Consideră recurentul că, instanțele de judecată constatînd că penalitatea de

întîrziere nu poate fi încasată pe o perioadă mai mare de 6 luni, au dispus încasarea

unei penalități de întîrziere pe o perioadă de 10 luni, fără a motiva în careva mod

aplicabilitatea art. 268 Cod civil. Or, prescripția extinctivă specială prevăzută la art.

268 Cod civil reprezintă o normă imperativă care urmează a fi aplicată de instanța de

judecată din oficiu, în baza legii și nu este necesară invocarea curgerii acestui termen

de către părțile în proces sau partea în favoarea cărei a curs prescripția.

Afirmă recurentul că, rezultînd din materialele cauzei și hotărîrile recurate, doar

ultimul transfer al mijloacelor bănești a fost efectuat de către SRL „Rumitox“ în

interiorul termenului de 6 luni, pînă la adresarea în instanța de judecată a

reclamantului/intimatului și anume suma de 345663,41 lei, la data de 06.03.13,

întîrziată cu 5 zile, iar penalitatea aferentă urma să fie de 8642 lei.

Precizează recurentul că, în condițiile date este evident că hotărîrile instanței de

fond și de apel privind încasarea penalității de întîrziere pe o perioadă ce depășește 6

luni pînă la data adresării de către reclamant/intimat în instanța de judecată este ilegală

și contravine direct art. 268 Cod civil.

2

Suplimentar, remarcă recurentul că atît instanța de fond, cît și instanța de apel nu

au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, și anume art. 626 (3) Cod civil, care prevede

că, în cazul în care a primit executarea, creditorul poate cere plata penalității numai

dacă și-a rezervat expres acest drept la primirea executării. În cazul de față , după cum

rezultă din materialele cauzei și se recunoaște de către reclamant/intimat, SRL

„Rumitox” a achitat SRL „Impex Businesscom” întreaga datorie restantă pentru marfa

livrată, la data de 06.03.2013, adică cu o întîrziere de doar 5 zile, pentru ultima livrare.

Cu toate acestea, doar la data de 25.06.2013 SRL „Impex Businesscom” a expediat în

adresa SRL „Rumitox” o reclamație prin care se pretinde achitarea penalității de

întîrziere, pentru livrările și achitările care au avut loc începînd cu luna octombrie 2012

pînă în luna martie 2013.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei

se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 20 aprilie 2016 și expediată

participanților la proces în baza scrisori de însoțire datată cu 14.07.2016 cu nr. de ieșire

nr. 7166 (f.d. 206). Recursul declarat la data de 14 iulie 2016, se consideră a fi declarat

în termen, deoarece la materialele pricinii lipsești confirmarea recepționării de către

recurent a deciziei contestate.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul declarat de

lichidatorul SRL „Rumitox” – Balan Vladimir întemeiat și care urmează a fi admis.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanța de recurs,

după ce judecă recursul este în drept să admită recursul și să modifice decizia instanței

de apel și hotărîrea primei instanțe.

Din materialele cauzei rezultă că 28 iunie 2012, între SRL „Impex Businesscom”,

în calitate de furnizor, și SRL „Rumitox”, în calitate de distribuitor, a fost încheiat

contractul de distribuire nr. 17 (f.d. 10-14).

Conform transferurilor efectuate la contul SRL „Impex Businesscom”, în calitate

de furnizor, se confirmă că, SRL „Rumitox”, în calitate de distribuitor, a transferat

sumele bănești cu depășirea termenului prevăzut în contractul de distribuire nr. 17 din

28 iunie 2012 (f.d. 16-18, 20-55).

Reclamantul invocînd neexecutarea în termen a obligațiilor contractuale s-a

adresat în instanța de judecată cu acțiune solicitînd încasarea penalităților și a

cheltuielilor de judecată.

Judecînd pricina, prima instanță, prin hotărîrea din 07 aprilie 2014 a admis parțial

acțiunea înaintată de către SRL „Impex Businesscom” și a încasat din contul SRL

„Rumitox” în beneficiul SRL „Impex Businesscom” suma de 749560 lei cu titlu de

penalitate, suma de 22486,80 lei cu titlu de taxă de stat și suma de 6000 lei cheltuieli

de asistență juridică, în total a încasat suma de 778046,80 lei. În rest, acțiunea a fost

respinsă, soluție menținută și de către instanța de apel, prin decizia din 20 aprilie 2016.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție analizînd situația de fapt din prezenta speță, în raport cu probele administrate

la dosar, menționează că hotărîrea primei instanțe și decizia instanței de apel urmează

a fi modificate în partea adjudecării cuantumului penalității și a taxei de stat.

În susținerea poziției respective, instanța de recurs consideră oportun de a reitera

prevederile art. 512, alin. (1) Cod civil, care statuează expres că în virtutea raportului

obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații,

3

iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a face sau a nu face.

Conform art. 514 Cod civil, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și

din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Conform art. 572, alin. (2) Cod civil, obligația trebuie executată în modul

corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

Conform art. 624 alin. (1) Cod civil, clauza penală (penalitatea) este o prevedere

contractuală, prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul, stipulând că debitorul, în

cazul neexecutării obligației, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt

bun.

La caz, Colegiul precizează că, conform capitolului IV pct. 4.3.4. al contractului

de distribuire nr. 17, distribuitorul urma să primească și să achite marfa corespunzător

clauzelor contractuale.

Conform capitolului VII pct. 7.1 a contractului, distribuitorul urma să achite

costul mărfii la contul furnizorului în decurs de 45 zile calendaristice, iar conform pct.

7.3 din contract, marfa se consideră achitată din momentul primirii pe contul

furnizorului a sumei transferate de către distribuitor.

La fel, prevederile capitolului X pct. 10.2 din contract, prevăd că, în cazul cînd

distribuitorul achită cu întîrziere costul mărfii, va fî calculată în favoarea furnizorului

penalitatea în mărime de 0,5% din volumul neachitat al mărfii pentru fiecare zi de

întîrziere.

Astfel, prin prisma dispozițiilor legale precitate, Colegiul conchide că instanțele

inferioare, fiind investite cu judecarea pricinii în speță, rezultînd din temeiurile și obiectul

acțiunii, cu aplicarea legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, stabilind

circumstanțele care au importantă pentru soluționarea justă a cauzei și având la bază

cumulul de probe prezentate de părți, corect a ajuns la concluzia de a admite parțial

acțiunea înaintată de SRL „Impex Businesscom” privind încasarea de la SRL „Rumitox”

a penalității de întîrziere.

Or, neexecutarea în termen a prevederilor contractuale se atestă prin copia

facturilor fiscale de livrare a mărfii anexate la materialele pricinii, recunoscute de

recurent prin aplicarea semnăturii și ștampilei la datele efectuării transferurilor bancare

între părțile în litigiu. (f.d. 16-18, 20-55).

Însă, Colegiul consideră greșită concluzia instanțelor de judecată cu privire la

încasarea de SRL „Rumitox” a sumei de 749560 lei cu titlu de penalitate pentru întreaga

perioadă solicitată de reclamant în prezenta acțiune, deoarece instanța de apel urma să ia

în calcul și prevederile art. 268 Cod civil, care statuează că, acțiunea de încasare a

penalității se prescrie în termen de 6 luni (180 de zile).

Conform art. 272 alin. (1) Cod civil, termenul de prescripție extinctivă începe să

curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Dreptul la acțiune se naște la data când

persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

Astfel, din materialele dosarului rezultă că SRL „Impex Businesscom”, la data de

01 august 2013, a înaintat acțiune în instanța de judecată împotriva SRL „Rumitox”

solicitând încasarea de la acesta pentru luna octombrie 2012 pînă în luna martie 2013 a

sumei penalității de întîrziere rezultată din datoria restantă pentru marfa livrată.

Prin urmare, este cert că termenul în interiorul căruia SRL „Impex Businesscom”,

putea să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată a fost depășit,

deoarece perioada pentru care se solicită încasarea penalității este luna octombrie 2012

pînă în luna martie 2013, pe când acțiunea în judecată a fost depusă la 01.08.2013.

4

Instanța de recurs reține că perioadă pentru care urmează a fi încasată penalitatea de

întîrziere este de 6 luni anterior adresării în instanța de judecată, în speță – 01.02.2013.

Respectiv, Colegiul consideră că reclamantul poate să solicite penalitatea de

întîrziere doar pentru lunile februarie 2013 - iulie 2013.

Astfel, instanța de recurs, menționează că doar factura fiscală seria, nr. BV

1304946 din 06.12.2012 în sumă de 885679,86 lei se încadrează în termenul de

prescripție privind încasarea penalității pentru neexecutarea în termen a obligațiilor de

către debitor.

În contextul dat, Colegiul menționează că rezultînd din achitările efectuate

ulterior, inclusiv și la data de 31.01.2013 în sumă de 20000 lei, datoria restantă pentru

marfa livrată, în baza facturii fiscale seria, nr. BV 1304946 din 06.12.2012, constituie

665663,41 lei.

Penalitatea urmează a fi calculată pentru perioada 01.02.2013 - 01.03.2013, adică

28 zile din suma de 665663,41 lei x 0,5% x 28 = 93192,87 lei.

De asemenea, recurentul la data de 01.03.2013 a achitat neintegral și cu întîrzieire

suma de 345663,41 lei, astfel penalitatea urmează a fi calculată și pentru perioada

01.03.2013 - 06.03.2013, adică 5 zile din suma de 34663,41 lei x 0,5% x 5 = 8641,58

lei.

În total penalitatea care urmează a fi încasată de SRL „Rumitox” pentru

executarea cu încălcarea termenilor stabiliți în prevederile contractului distribuire nr.

17, conform facturii fiscale seria, nr. BV 1304946 din 06.12.2012 este de 101834,45

lei.

Sub aspectul celor relatate, Colegiul consideră că instanțele de judecată

neîntemeiat au încasat integral penalitatea de întîrziere solicitată de către SRL „Impex

Businesscom”.

Ori, datoria încasată de către instanța de judecată pentru perioada solicitată de

reclamant nu urma a fi încasată, deoarece pretențiile SRL „Impex Businesscom” în

acest sens au fost prescrise de drept, fiind înaintate după expirarea termenului prevăzut

de lege. Deci, suma penalității solicitate, urma a fi percepută în limita termenului

general de prescripție extinctivă.

În circumstanțele relevate și în contextul normei de drept enunțate supra, instanța

de recurs consideră că la situația din speță, urmează a fi redus cuantumul sumei încasate

cu titlu de penalitate.

Prin urmare, instanța de recurs precizează că pretențiile înaintate de SRL „Impex

Businesscom” împotriva SC „Rumitox” SRL privind încasarea penalității urmează a fi

admise parțial și anume în sumă de 101834,45 lei.

În conformitate cu art. 94, alin. (1) CPC, instanța judecătorească obligă partea

care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut cîștig de cauză

cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se

compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții, iar

pîrîtului - proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

Taxa de stat achitată de către SRL „Impex Businesscom” la înaintarea cererii de

chemare în judecată în mărime de 22486 lei, urmează a fi compensată parțial de către

SRL „Rumitox” și anume în suma de 3055 lei.

Argumentul recurentului precum că la primirea plăților pentru marfa livrată SRL

„Impex Businesscom” nu și-a rezervat expres dreptul de a cere penalități și respectiv

acțiunea este neîntemeiată, Colegiul îl consideră irelevant, deoarece prevederi privind

5

plata clauzei penale pentru situațiile de executare cu întîrziere a obligației au fost

înserate în controlul părților și rezervarea dreptului de a cere plata penalității prin

prisma alin. (3) art. 626 Cod civil nu este necesară.

Din considerentele sus-menționate și avînd în vedere faptul că circumstanțele

pricinii au fost constatate pe deplin de către prima instanță și instanța de apel, însă

normele de drept material au fost aplicate eronat, nefiind necesară verificarea

suplimentară de dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție, ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de

lichidatorul SRL „Rumitox” – Balan Vladimir, de a modifica decizia instanței de apel

și hotărîrea primei instanțe în partea încasării penalității și a taxei de stat. În rest,

hotărîrea primei instanțe și decizia instanței de apel, urmează a fi menținută.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către lichidatorul SRL „Rumitox” – Balan

Vladimir.

Se modifică decizia din 20 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău și hotărîrea din

07 aprilie 2014 a judecătoriei Ciocana mun. Chișinău, în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată înaintată de SRL „Impex Businesscom” împotriva SRL

„Rumitox”, în proces de insolvabilitate, privind încasarea penalității și a cheltuielilor

de judecată, în partea încasării penalității și a taxei de stat, după cum urmează:

Se micșorează cuantumul penalității încasate din contul SRL „Rumitox”, în

proces de insolvabilitate, în beneficiul SRL „Impex Businesscom” de la 749560 (șapte

sute patruzeci și nouă mii cinci sute șaizeci) lei pînă la 101834,45 (una sută unu mii

opt sute treizeci și patru, 45) lei.

Se micșorează cuantumul taxei de stat încasate din contul SRL „Rumitox”, în

proces de insolvabilitate, în beneficiul SRL „Impex Businesscom” de la 22486,80

(douăzeci și două mii patru sute optzeci și șase, 80) lei, pînă la 3055 (trei mii cincizeci

și cinci) lei.

În rest, decizia din 20 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău și hotărîrea din 07

aprilie 2014 a judecătoriei Ciocana mun. Chișinău, se mențin.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecătorii: Valentina Clevadî

Mariana Pitic

Dumitru Mardari

Oleg Sternioală

6