3ra-1379/16 — contestarea actului administrativ

3ra-1379/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: V. Ciumac dosarul nr.3ra-1379/16

instanța de apel: M. Ciugureanu, Gr. Dașchevici, Șt. Niță

Î N C H E I E R E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii : Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mihail Iliev

împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actelor

administrative, restabilirea în funcție, încasarea salariului mediu pentru absența

forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Mihail Iliev, casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 28 decembrie 2015 și emisă o nouă hotărîre de admitere parțială

a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 03 septembrie 2015, Mihail Iliev a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actelor

administrative, restabilirea în funcție, încasarea salariului mediu pentru absența

forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 03 august 2015 i-au fost

aduse la cunoștință contra semnătură ordinele Inspectoratului Fiscal Principal de

Stat de pe lîngă Ministerul Finanțelor nr.32-s din 27 iulie 2015 cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare - mustrare aspră, nr.33-s din 27 iulie 2015 cu

privire la aplicarea sancțiunii disciplinare - destituirea din funcția publică și ordinul

nr.834-p din 31 iulie 2015 cu privire la încetarea raporturilor de serviciu prin

destituire.

Ordinele respective le consideră ilegale și pasibile de anulare, deoarece

contravin legii și procedurii stabilite la emiterea acestora.

Solicită reclamantul anularea ordinelor Inspectoratului Fiscal Principal de

Stat de pe lîngă Ministerul Finanțelor aplicate în privința sa nr.32-s din 27 iulie

2015 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare - mustrare aspră, nr.33-s din 27

iulie 2015 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare - destituirea din funcția

1

publică și ordinul nr.834-p din 31 iulie 2015 cu privire la încetarea raporturilor de

serviciu prin destituire și încasarea tuturor cheltuielilor care le va suporta în

procesul de judecată.

La 13 noiembrie 2015, Mihail Iliev a depus o cerere de concretizare și

majorare a pretențiilor din acțiune, învocînd că prin acțiunea înaintată la 02

septembrie 2015, a solicitat anularea ordinelor IFPS privind sancționarea

disciplinară - mustrare aspră și destituirea din funcția publică și a ordinului cu

privire la încetarea raporturilor de serviciu aplicate în privința sa la data de 27 și

respectiv 31 iulie 2015.

Prezentarea ulterioară de către pîrît a unor acte suplimentare - actele

comisiei de disciplină, certificatul de salariu pe anul 2015, a generat necesitatea

concretizării și majorării pretențiilor din acțiune.

Astfel, indică că la 30 septembrie 2010, prin ordinul șefului IFPS nr.765-p,

funcționarul public debutant Mihail Iliev, a fost confirmat în funcție de șef al IFS

Căușeni, începînd cu 01 octombrie 2010.

Temeiul emiterii acestui ordin a servit calificativul de evaluare foarte bine

obținut în perioada de probă.

Relațiile de muncă au continuat pînă în anul 2015 cînd șeful IFPS a dispus

destituirea sa din funcția publică la 27 iulie 2015.

Menționează că pînă la această dată a fost calificat de către Serviciul resurse

umane al IFPS drept un funcționar exemplar - deoarece rezultatele IFS Căușeni au

situat instituția la capitolul randamentului de lucru printre primele în Republica

Moldova.

Astfel, prin ordinul șefului IFPS din 07 aprilie 2015 s-a dispus efectuarea

unui control vis-a-vis de executarea ordinelor, indicațiilor și scrisorilor IFPS în

partea ce ține de administrare fiscală eficientă, conformarea voluntară a

contribuabililor și organizarea activității IFS Căușeni.

În acest scop, la 08 aprilie 2015 a fost efectuată o vizită inopinată la IFS

Căușeni unde reprezentanții IFPS delegați în teritoriu, au depistat că s-ar fi comis

presupuse nereguli a activității de lucru de către reprezentant conducerii IFS

Căușeni.

Rezultatele depistate au fost expediate Direcției Juridice a IFPS, care la 28

aprilie 2015 a emis o notă-raport și care a constituit temeiul sesizării Comisiei de

disciplină a IFPS.

Ulterior la 30 aprilie 2015 în cadrul ședinței Comisiei de disciplină prin

procesul verbal nr. 37 din aceiași dată, s-a stabilit necesitatea dispunerii efectuării

unei anchete de serviciu de către un grup de 2 funcționari din cadrul Direcției

Securitate Internă și Direcția Juridica a IFPS, pe cazul examinării activității

defectuoase la IFS Căușeni în perioada 31 decembrie 2014 – 01 aprilie 2015.

Tot la 28 aprilie 2015 prin nota raport a Direcției Juridice a IFPS la fel a fost

sesizată Comisia de disciplină, pe cazul petiției GȚ „Olaru Vasile”, unde s-au

invocat pretinsele ilegalități comise de IFS Căușeni ale măsurilor de executare

silită încă în anii 2013-2014.

La fel, la 30 aprilie 2015, prin procesul verbal nr. 36 al Comisiei de

disciplină, s-a dispus efectuarea unei anchete de serviciu de către 2 funcționari

fiscali ai Direcției securitate internă a IFPS.

Ambele rapoarte s-au finalizat la 14 și respectiv 15 mai 2015.

2

Ulterior, la 22 mai 2015 Comisia de disciplină din nou a fost convocată

pentru examinarea pretinselor acțiuni ilegale ale lui Mihail Iliev pe cazul petiției

GȚ „Olaru Vasile”, însă ședința a fost amînată pentru o altă dată din cauza

imposibilității prezentării subiectului presupuselor abateri disciplinare, din motive

de sănătate.

Totodată s-a dispus efectuarea unei anchete de serviciu suplimentare drept

urmare a obiecțiilor înaintate de Mihail Iliev la 20 mai 2015 asupra raportului

anchetei de serviciu din 15 mai 2015.

La 17 iunie 2015 ancheta de serviciu s-a finalizat printr-o notă raport

semnată de șefii DSIA și DAS a IFPS, prin care au concluzionat ca obiecțiile lui

Mihail Iliev sunt nefondate.

Mai apoi la 24 iunie 2015 prin procesul verbal nr. 54 al Comisiei de

disciplină a IFPS s-a decis de a propune șefului IFPS de al atenționa pe Iliev

Mihail, șeful Inspectoratului Fiscal Căușeni asupra necesității monitorizării

eficiente a activității IFS Căușeni, nemijlocit asupra executării indicațiilor

conducerii, fără adoptarea unei decizii de propunere a clasării cazului sau aplicării

unei sancțiuni disciplinare.

Tot la 24 iunie 2015, prin procesul-verbal nr.55 al Comisiei de disciplină a

IFPS s-a decis de a propune șefului IFPS de aplicare a sancțiunii disciplinare

mustrare lui Iliev Mihail - șeful Inspectoratului Fiscal Căușeni și șefului adjunct al

Direcției administrare fiscală, șef secție urmărirea plăților a IFS Căușeni, Igor

Grosu, pentru încălcarea prevederilor referitoare la obligații, exprimată prin

aplicarea sechestrului și înaintarea spre comercializare prin licitație a unuia din

bunurile imobile - terenul cu destinație agricolă cu o suprafață și valoare mai mare

și nu a unui cu valoare mai mică, încheierea contractului de vînzare - cumpărare la

22 aprilie 2014, peste 28 de zile după achitarea restanței propriu-zise.

Astfel procesele-verbale din 24 iunie 2015 au servit temei pentru emiterea

ordinelor contestate.

Consideră reclamantul că, toate acțiunile procedurale descrise mai sus s-au

desfășurat cu grave încălcări deoarece, prin scrisoarea din 22 septembrie 2015

adresată pîrîtului a solicitat să i se înmîneze un set de acte și anume: toate actele

întocmite și examinate de Comisia de disciplină pe aceste cazuri, ordinul cu privire

la componența și constituirea comisiei de disciplină, copiile actelor întocmite de

IFS Căușeni pe cazul petiției GȚ „Olaru Vasile”.

Prin scrisoarea primită la 21 octombrie 2015, IFPS 1-a informat că cererea

sa urmează să fie satisfăcută parțial deoarece materialele pe cazul petiției GȚ

„Olaru Vasile” urmează să le ridice de la IFS Căușeni, iar ordinul cu privire la

constituirea Comisiei de disciplină nu trebuie sa îl privească, deoarece chipurile

constituie activitatea internă a IFPS.

Cu cele menționate în scrisoarea de răspuns reclamantul nu este de acord

deoarece, neprezentarea ordinului privind constituirea și componența comisiei de

disciplină ar presupune unele dubii ce țin de legalitatea acțiunilor membrilor

comisiei de disciplină, inclusiv ilegalitatea constituirii și activității acesteia,

conform pct.pct.4 - 25 din Regulamentul Comisiei de disciplină, etc.

Totodată, consideră că faptul lipsei la materialele examinate de Comisia de

disciplină a documentelor pe cazul GȚ „Olaru Vasile” dovedește că funcționarii

implicați nici nu au dorit să intre în esența cazului respectiv, considerînd că sunt

3

suficiente doar careva explicații scrise de alți funcționari, fapt ce dovedește încă

odată caracterul subiectiv al deciziilor adoptate, însă reieșind din faptul că prin

art.24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, s-a stabilit o excepție de la

regulile generale de judecare a pricinilor de contencios administrativ, conform

căreia, în acțiunile privind anularea actului administrativ, sarcina probațiunii este

pusă pe seama pîrîtului, ceea ce înseamnă că, neprezentarea de către pîrît a

probelor ce confirmă legalitatea actului emis constituie temei de anulare a acestuia.

Neprezentarea materialelor solicitate pune la îndoială legalitatea actelor contestate,

fapt ce denotă temeinicia pretențiilor înaintate.

Mai mult ca atît, pornind de la această idee, subliniază reclamantul că,

potrivit borderoului actelor predate și din conținutul acestor acte, rezultă clar că

pîrîtul nu a prezentat intenționat toate actele examinate și întocmite de Comisia de

disciplină cum ar fi ordinul șefului IFPS nr.296 din 07 aprilie 2015, notele

informative din 28 aprilie 2015.

Raportul de verificare a IFS Căușeni cu probele colectate, procesul - verbal

al comisiei de disciplină din 30 aprilie 2015, citații scrise adresate presupusului

subiect al abaterii disciplinare.

Aceste acțiuni denotă cu certitudine faptul că pîrîtul dorește să ascundă unele

probe/documente în scopul neagravării situației în acest proces, de aceea

conducîndu-se de prevederile art.24 din Legea contenciosului administrativ,

reclamantul solicită instanței să ia în considerație faptul că neprezentarea probelor

ce confirmă legalitatea actului emis constituie temei de anulare a acestora.

Referitor la încălcările procedurale comise de membrii comisiei de disciplină

inclusiv funcționarii care au desfășurat ancheta de serviciu, comunică Mihail Iliev

că, contrar pct. 31 din Regulamentul comisiei de disciplină - la materialele anexate

la dosar lipsește sesizarea adresată Comisiei de disciplină sau conducătorului

instituției respective.

Din materialele dosarului rezultă clar că Comisia de disciplină a examinat 2

cazuri de abatere disciplinară, așadar urmau a fi prezentate 2 sesizări ale comisiei

de disciplină.

Consideră că nota raport a Direcției Asistență Juridică a IFPS nu poate

substitui sesizarea adresată comisiei de disciplină deoarece pct.31 explică cu

claritate cine pot fi subiecții de sesizare a Comisiei de disciplină și anume

conducătorul autorității publice, conducătorul subdiviziunii structurale în care

activează funcționarul. În acest sens din angajații autorității publice, pot sesiza

Comisia doar conducătorul autorității publice și conducătorul subdiviziunii

structurale în care activează funcționarul, respectiv în speța dată doar șeful IFPS

era în drept de a sesiza Comisia de disciplină în modul stabilit de pct.34 al

Regulamentului.

Mai comunică că, lipsa sesizării Comisiei de disciplină atrage după sine

clasarea cauzei, conform pct.36 alin.(3) lit.a) din Regulamentul Comisiei de

disciplină.

Un alt aspect îl constituie incorectitudinea desfășurării anchetei de serviciu

conform pct.38 din Regulamentul Comisiei de disciplină.

Astfel, lipsa sesizării scrise de către una din persoanele stabilite la pct. 31 al

Regulamentului din start a dat temei de încălcare a procedurii de examinare a

anchetei de serviciu în ordinea stabilită de lege.

4

Mai mult ca atît, la materialele raportului privind ancheta de serviciu lipsește

careva mențiuni privind audierea cel puțin a funcționarului public a cărui faptă

constituie obiectul sesizării, sau un proces verbal semnat de doi funcționari fiscali,

din care unul este membru al Comisiei de disciplină pct. 38/1, care să ateste refuzul

subiectului abaterii disciplinare de a fi audiat.

La fel, lipsește un proces-verbal care să ateste desfășurarea propriu-zisă a

anchetei de serviciu ceea ce conduce la ideea că aceasta nici nu s-a desfășurat, iar

funcționarii împuterniciți cu dreptul desfășurării acestui act procedural s-au limitat

doar la îndeplinirea raportului privind ancheta de serviciu.

Nici acest raport nu corespunde condițiilor clar-stabilite de pct.39 al

Regulamentului cu privire la Comisia de disciplină.

Contrar normelor stabilite de legiuitor - raportul privind ancheta de serviciu

din 14 și 15 mai 2015 nu menționează numărul și data de înregistrare a sesizării -

perioada în care s-a desfășurat ancheta de serviciu, numele, prenumele funcția și

datele de contact ale persoanei care a sesizat fapta precum și a persoanelor audiate,

lipsește expunerea obiectivă a circumstanțelor cazului - propunerea privind

sancțiunea disciplinară aplicabilă sau clasarea cauzei. În opinia reclamantului,

raportul privind ancheta de serviciu din 14 mai 2015, se rezumă în mare parte la

descrierea constatărilor din Raportul de verificare a activității IFS pe raionul

Căușeni și nu s-a axat pe marginea acumulării tuturor probelor necesare unui

studiu obiectiv și imparțial.

Anume prezentarea nemijlocită a datelor din raportul de control din 08

aprilie 2015 dovedește subiectivitatea și netemeinicia concluziilor propuse, spre

exemplu faptele constituie abatere disciplinară, dar soluția să fie adoptată de

Comisia de disciplină. Consideră că situația calității raportului privind ancheta de

serviciu s-a datorat în mare parte faptului că aceasta nici nu s-a desfășurat de facto.

Aceasta se confirmă și prin aceea că la raportul menționat nu sunt anexate,

contrar pct. 38 alin. 4 din Regulament, nici unul din actele la care fac referință

funcționarii responsabili, cum ar li scrisorile, indicațiile, ordinele, sesizările, fișele

de post etc, de care se presupune că vinovații nu au ținut cont în exercitarea

atribuțiilor de serviciu.

Mai menționează că, și raportul din 15 mai 2015 privitor la ancheta de

serviciu desfășurată de angajații DSIA a IFPS este în mare parte asemănătoare.

Angajații împuterniciți cu dreptul desfășurării anchetei de serviciu ai DSIA

nu au anexat la materialele raportului probe convingătoare că debitorul GȚ „Olaru

Vasile” deținea bunuri de o valoare mai mică, respectiv învinuirea adusă poartă

mai mult un caracter declarativ și vădit nefondat.

Totodată nu au fost făcute niște concluzii obiective ce rezultă din declarațiile

sale și Igor Grosu raportate la informația din nota informativă din 28 aprilie 2015.

La fel raportul din 15 mai 2015 ca și cel din 14 mai 2015 nu propune

Comisiei administrative careva sancțiuni disciplinare prin urmare nu 1-a considerat

ca subiect al abaterii disciplinare, spre deosebire de propunerea făcută, pentru Igor

Grosu.

Și la acest raport lipsește un proces verbal privind desfășurarea anchetei de

serviciu, durata acesteia, cît și careva probe sau explicații ale persoanelor vizate

sau a reprezentantului GȚ „Olaru Vasile”.

5

Mai mult ca atît, la raport lipsesc copiile actelor ce atestă desfășurarea

procedurii de executare silită, care ar demonstra într-o măsură mai mare sau mai

mică (ne)vinovăția persoanelor vizate.

O situație asemănătoare o constituie și nota raport din 17 iunie 2015 semnată

de șefii DAS și DSIA a IFPS, care ar constitui în sine un raport suplimentar al

anchetei de serviciu pe cazul petiției GȚ „Olaru Vasile” și după rostul ei urma să

corecteze potențialele greșeli comise la primul raport al anchetei de serviciu, însă

aceasta din contra este una cu un conținut extrem de subiectiv și contravine pct.38-

39 al Regulamentului Comisiei de disciplină, nu conține nici un argument al

învinuirii și apărării pus în dezbatere și apreciat în mod obiectiv. Mai subliniază

faptul că nota raport din 17 iunie 2015 a fost întocmită contrar termenelor stabilite

în pct. 37 al Regulamentului.

Examinînd informația prezentată în procesul verbal nr.nr.54 și 55 din 24

iunie 2015, reclamantul consideră că si acesta este întocmit contrar pct. 36 al

Regulamentului, nu s-a constatat necesitatea clasării cauzei conform alin. 3 lit. a) și

c) pentru ambele cazuri de abatere disciplinară. La fel nu a constatat necesitatea

clasării cauzei conform alin. 3 lit. b) pe cazul petiției GȚ „Olaru Vasile”.

Datorită faptului că reclamantul s-a expus mai sus despre lipsa sesizării și

consecințele de clasarea a cazului pe acest motiv descrie în continuare motivele

pentru care Comisia era obligată să claseze cauza pe motivul expirării termenului

specificat la pct. 67 din Regulamentul Comisiei de disciplină, care de fapt 1-a

expus și în explicațiile date Comisiei în repetate rînduri.

Potrivit art. 59 din Legea cu privire la statutul funcționarului public, cît și

pct. 67 al Regulamentului Comisiei de disciplină, sancțiunea disciplinară se aplică

în termen de cel mult 6 luni de la data săvârșirii abaterii, iar potrivit procesului

verbal nr. 55 din 24 iunie 2015 s-a constatat că acțiunile de executare silită s-au

finalizat la 22 aprilie 2014. adică peste o perioada mai mare de 12 luni s-au

constatat ca fiind presupuse abateri disciplinare.

Astfel, în temeiul acestei Legi, Comisia urma să examineze minuțios situația

creată și să decidă clasarea cauzei pe motivul expirării termenului de prescripție.

Lipsa la materialele dosarului a dovezii de citare în termen legal și

informarea în modul stabilit de pct. 42-45 al Regulamentului, cu raportul anchetei

de serviciu confirmă caracterul formal și lipsit de sens al activității Comisiei de

disciplină.

Lipsa acestor probe denotă cu certitudine că dînsul nu a avut parte de o

cercetare prealabilă și o audiere echitabilă după cum o cer prevederile imperative

ale art.59 din Legea cu privire la statutul funcționarului public, respectiv ordinele

de sancționare disciplinare la fel nu au un temei juridic fondat. Această afirmație se

mai confirmă și prin lipsa unei analize, descrise în procesul verbal al ședinței

Comisiei din 24 iunie 2015 nr.54. 55, a probelor invocate în timpul audierii

grupului de lucru, a funcționarului cercetat precum și a celor descrise în explicația

scrisă a funcționarului public cercetat contrar pct. 48-51 din Regulament.

La fel, Comisia nu a ținut cont de prevederile pct. 52, 53, 55 al

Regulamentului, și anume în procesele sale verbale nu a adus o propunere clară

privind sancționarea sau clasarea cauzei, nu a ținut cont că toate dubiile create în

urma acuzațiilor declarative urmează să fie interpretate în favoarea funcționarului

public cercetat, și nici nu a încercat să se expună asupra cauzelor care au

6

determinat săvîrșirea abaterii disciplinare, împrejurărilor în care aceasta a fost

săvîrșită, gradul de vinovăție, gravitatea și consecințele abaterii disciplinare,

conduita funcționarului public și existența unor antecedente disciplinare, care nu au

fost stinse în condițiile legii.

La capitolul ilegalității ordinelor contestate indică reclamantul că, ordinele

de sancționare disciplinară contravin pct. 65 al Regulamentului și nu menționează

expres termenul de sancționare disciplinară de 30 de zile de la data aducerii la

cunoștință.

Mai mult ca atît, ordinele menționate cît și procesele verbale ale Comisiilor

de disciplină nu descriu prin care acțiune a încălcat careva prevederi ale legii și

prin ce sa manifestat această încălcare. La fel, nu descriu care obligație, conflict de

interese sau restricție a încălcat.

Datorită faptului că Legea privind conflictul de interese a fost modificată în

anul 2011, aplicarea art.57 lit.j) din Legea privind statutul funcționarului public,

încălcarea prevederilor referitoare la obligații, conflict de interese și restricții, este

compatibilă de atunci doar unei situații stabilite la alin. 2 art. 251 Legea privind

conflictul de interese, și anume în cazul încălcării modului de evaluare, evidență,

păstrare, utilizare sau răscumpărare a cadourilor - situație care nu este relevantă

speței în cauză.

Toate cele trei ordine contestate au fost emise în perioada aflării sale în

concediu medical, fapt confirmat prin buletinele de boală din dosar ceea ce

contravine vădit alin.2 al art.64 din Legea cu privire la statutul funcționarului

public.

La fel la individualizarea sancțiunii disciplinare nu s-a ținut cont de cauzele

și gravitatea presupusei abateri disciplinare, de circumstanțele în care acestea au

fost săvîrșite, de comportamentul funcționarului public în timpul serviciului.

Mai mult ca atît, destul de suspicioasă este necesitatea examinării în cadrul

unor Comisii separate faptele considerate abateri disciplinare depistate chipurile în

aceeași perioadă, fapt ce îl determină pe reclamant să creadă că această situație s-a

creat intenționat pentru a crea iluzia unor abateri disciplinare repetate care necesită

imperios și urgent aplicarea sancțiunii privind destituirea din funcția publică.

Astfel, reieșind din făptui că ordinele contestate sunt ilegale, angajatorul

urmează a-1 restabili pe reclamant la locul de muncă cu achitarea integrală a

prejudiciului cauzat, inclusiv salariul mediu pe aceasta perioada 04 august 2015-04

noiembrie 2015 în mărime de 35 598,85 lei calculat după următoarea formulă: 83

064,49 lei salariul total calculat pentru anul 2015x7 luni (01.01.2015 - 04.08.2015)

= 11 866, 28 lei salariul mediu lunar pentru anul 2015, 11 866,28 lei salariul mediu

lunar 2015x3 luni (04.08.2015 - 04.1 1.2015) 35 598,85 lei.

Repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în

compensarea și a prejudiciului moral cauzat salariatului. În conformitate cu art.

1422 Codul civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral,

suferințe psihice sau fizice, prin fapte ce atentează la drepturile ei personale

nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată

are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin

echivalent bănesc.

Potrivit art. 25 alin.(4) din Legea contenciosului administrativ, mărimea

prejudiciului moral se stabilește de instanța de contencios administrativ,

7

independent de prejudiciul material, în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate, de gradul de vinovăție a pîrîtului, dacă

vinovăția este o condiție a răspunderii, luîndu-se în considerare circumstanțele în

care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate. În

cazul reclamantului Mihail Iliev, acțiunile conducerii IFPS i-au creat suferințe

psihice destul de mari, deoarece a fost nevoit să îndure insultele și minciunile care i

se spuneau în fiecare zi pe parcursul a unei perioade de aproape jumătate de an.

Astfel, în calitatea sa de șef al IFS Căușeni, care a condus instituția printre

primele în Republică aproape 5 ani de zile la nivelul randamentului de lucru, a

răbdat cu greu caracteristica de persoană neglijentă în activitatea de serviciu

abordată de organele de conducere a IFPS.

D in considerentul că în final decizia privind stabilirea cuantumului

prejudiciului moral suportat ține de competența instanței de judecată solicită

reclamantul, ca la adoptarea hotărîrii să se țină cont de părerea sa, că valoarea

prejudiciului moral îl apreciază echitabil în mărimea a 3 salarii medii pe anul 2015

în suma de 35 598,85 lei.

Mai menționează că, un alt aspect al acțiunilor ilegale ale angajatorului, care

i-au cauzat un prejudiciu moral considerabil îl constituie și ilegalitatea prevederilor

pct.4 din ordinele de sancționare disciplinară.

Această acțiune a angajatorului chiar și în cazul stabilirii unei eventuale

veridicități a abaterilor disciplinare contravine principiului asigurării protecției

datelor personale ale persoanei inclusiv a salariatului.

Comunicarea intenționată a informației cu caracter personal tuturor

angajaților IFPS cu privire la sancționarea disciplinară pentru niște fapte, care nu

le-a comis de fapt, a agravat situația mai ales în partea ce ține de cauzarea

prejudiciilor morale fapt ce îl determină să solicite instanței de judecată de a obliga

pîrîtul să-i compenseze prejudiciul moral cauzat prin informarea despre hotărîrea

judecătorească în cazul admiterii acțiunii și compensarea sumei din contul

angajatorului în mărime de 5 000 lei drept prejudiciu moral cauzat pentru

expunerea ilegală a informațiilor cu caracter personal, în sensul celor expuse.

Prin urmare, solicită Mihail Iliev, anularea ordinelor Inspectoratului Fiscal

Principal de Stat de pe lingă Ministerul Finanțelor nr. 32-s din 27 iulie 2015 cu

privire la aplicarea sancțiunii disciplinare - mustrare aspră, nr.33-s din 27 iulie

2015 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare - destituirea din funcția publica

și ordinul nr.834-p din 31 iulie 2015 cu privire la încetarea raporturilor de serviciu

prin destituire - ca fiind emise cu încălcarea prevederilor legii și procedurii

stabilite; obligarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul

Finanțelor să îl restabilească în funcția publică deținută de Șef al IFS Căușeni - cu

executarea imediată a hotărîrii; încasarea salariului din contul pîrîtului

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanțelor în beneficiul

reclamantului Iliev Mihail în mărime de 35 598,85 lei, calculat începînd cu data

eliberării din funcție 04 august 2015 pînă la 04 noiembrie 2015: încasarea din

contul pîrîtului IFPS în beneficiul reclamantului Iliev Mihail a prejudiciului moral

cauzat în mărime de 3 salarii medii pe anul 2015 în suma de 35 598,85 lei, drept

compensare pentru lipsirea ilegala de posibilitatea de a munci; obligarea IFPS să

aducă la cunoștința angajaților IFPS și IFS Teritoriale - hotărîrea instanței de

judecată în cazul admiterii acțiunii și încasarea din contul pîrîtului IFPS în

8

beneficiul reclamantului Iliev Mihail a prejudiciului moral cauzat în mărime de

5000 lei drept compensare pentru răspîndirea intenționată a informațiilor cu

caracter personal și încălcarea onoarei și reputației profesionale, pct. 4 al ordinelor

de sancționare disciplinară.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 28 decembrie 2015,

acțiunea lui Mihail Iliev a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Împotriva hotărîrii menționate, la data de 31 decembrie 2015 Mihail Iliev a

declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii contestate și emiterea unei noi hotărîri cu

privire la admiterea integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016 a fost admis apelul

declarat de către Mihail Iliev, casată integral hotărîrea primei instanțe și emisă o

nouă hotărîre de admitere parțială a acțiunii. Au fost anulate ordinele

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, nr.32-s din 27 iulie 2015 cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare „mustrare aspră”, nr.33-s din 27 iulie 2015 cu

privire la aplicarea sancțiunii disciplinare „destituirea din funcția publica” și

nr.834-p din 31 iulie 2015 cu privire la încetarea raporturilor de serviciu prin

destituire, în privința lui Mihail Iliev.

A fost restabilit Mihail Iliev în funcția de șef al Inspectoratului Fiscal de Stat

Căușeni.

A fost încasat de la Inspectoratului Fiscal Principal de Stat în beneficiul lui

Mihail Iliev salariul pentru absenta forțată de la serviciu în perioada 04 august

2015 pînă la 04 iunie 2016 în sumă de 118 662,90 lei. În rest, pretențiile lui Iliev

Mihail împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat se resping ca

neîntemeiate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel și-a bazat concluzia pe prevederile

art. 86 alin. (1) și (2) Codul muncii și art. 64 alin. (2) din Legea cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public și a reținut că ordinele

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanțelor nr.32-s

din 27 iulie 2015 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare - mustrare aspră,

nr.33-s din 27 iulie 2015 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare - destituirea

din funcția publică și nr.834-p din 31 iulie 2015 cu privire la încetarea raporturilor

de serviciu prin destituire, sunt ilegale anulîndu-le cu restabilirea acestuia în

funcția deținută și încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, deoarece

la momentul emiterii acestora apelantul-reclamant se afla în concediu medical.

În ceea ce privește pretenția reclamantului cu privire la repararea

prejudiciului moral, instanța de apel în temeiul art.16 alin. (8), 1422 și 1423 Codul

civil a respins-o ca fiind neîntemeiată, nefiind prezentate de către apelant careva

probe pertinente și concludente în ceea ce privește impactul social asupra sa în

legătură cu încetarea relațiilor de muncă cu Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

La 20 iulie 2016, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe.

Recurentul, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în motivarea recursului a

indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel emisă în cauza dată,

deoarece este emisă cu interpretarea eronată a prevederilor Codului fiscal și

legislației muncii, nu au fost apreciate probele administrate de IFPS, care servesc

la constatarea circumstanțelor ce justifică acțiunile întreprinse de organul fiscal.

9

Consideră că argumentele instanței de apel precum că toate cele trei ordine

contestate au fost emise în perioada aflării lui Mihail Iliev în concediu medical

contravin situației de drept și de fapt.

La 12 septembrie 2016, Mihail Iliev a depus referință prin care a solicitat

declararea recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art.434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

consideră că recursul este declarat în termen, deoarece decizia instanței de apel a

fost recepționată de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat la 01 iulie 2016, iar

la 20 iulie 2016 ultimul a declarat recurs.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Inspectoratul Fiscal

Principal de Stat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la

situația de apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt

a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal

Principal de Stat, în esența lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima

instanță cît și în instanța de apel și sînt expuse asupra circumstanțelor de fapt și nu

de drept.

Argumentele invocate în recurs precum că, atît decizia instanței de apel cît și

hotărîrea primei instanțe contravine normelor de drept material și că nu au fost pe

deplin constatate și elucidate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

justă a pricinii, nu pot fi reținute, deoarece în speță, ambele instanțe de judecată au

stabilit just circumstanțele pricinii, precum și au aplicat elocvent normele juridice,

ce guvernează raportul juridic litigios.

În consecință, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

10

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține și jurisprudența CEDO conform căreia recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede putere de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd motivele

recursului indicate în cazul din speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii atît în prima instanță cît și instanța de apel, asupra cărora instanța

de apel s-a pronunțat în modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

11