2ra-2357/16 — privind scoaterea forțată a copiilor minori din familie
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind scoaterea forţată a copiilor minori din familie
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-2357/16 — privind scoaterea forțată a copiilor minori din familie (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 2ra-2357/16
Instanța de fond: Judecătoria Botanica mun. Chișinău – S. Dimitriu
Instanța de apel: CA Chișinău – N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță
Î N C H E I E R E
12 octombrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului Svetlana Filincova,
judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas,
examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către
Lidia Chiseliță în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către
Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Botanica împotriva lui Eduard
Popov, intervenienți accesorii Lidia Chiselița și Valentina Moroșan privind scoaterea
forțată a copiilor minori din familie fără decăderea din drepturile părintești,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2016,
C O N S T A T Ă :
La 24 martie 2015 Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Botanica
mun. Chișinău s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Eduard
Popov și Cristina Popova, intervenienți accesorii Lidia Chiselița (Harjevschi) și
Valentina Moroșan privind scoaterea forțată a copiilor minorilor din familie fără
decăderea din drepturile părintești.
În motivarea cererii reclamantul a invocat că copiii minori Miloslava Popova și
Eduard Popov sînt născuți dîn căsătoria încheiată între Eduard Popov și Cristina
Popova. Cristina Popova mai are un copil minor Chiril Macari, care actualmente se
află la întreținerea și educarea tatălui său Marcel Macari. Familia dată a ajuns în
vizorul autorității tutelare la data de 10 noiembrie 2014 în urma sesizării parvenite de
la Lidia Harjevschi, bunica pe linia maternă, invocînd suspecția abuzului psihologic
și neglijării din partea mamei Cristina Popova față de copiii minori. Suplimentar la 17
noiembrie 2014 au fost recepționate încă 3 sesizări din partea CNPAC cu privire la
suspecția de neglijare emoțională, abuz sexual față de copilul minor Miloslava Popov,
abuz fizic față de copiii minori Chiril Macari și Eduard Popov.
Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Botanica a menționat că în
scopul verificării veridicității informației parvenite a fost efectuată evaluarea inițială.
În acest sens a fost expediată o interpelare către Centrul de asistență psiho – socială a
1
copilului și familiei “Amicul” cu scopul evaluării psihologice complexe a copiilor în
vederea confirmării și/sau infirmării faptului de abuz. Astfel, conform raportului de
evaluare psihologică a copilului Chiril Macari a fost supus abuzului fizic și abuzului
emoțional din partea mamei Cristina Popova și actualului soț Eduard Popov, iar
copilului Miloslava Popova a fost supus unui abuz fizic și neglijare din partea
părinților Cristina Popova și Eduard Popov și cu o doză mare de probabilitate că a
fost supusă molestării sexuale din partea bunelului patern.
Reclamantul a susținut că potrivit caracteristicii eliberate de către Inspectoratul
de poliție sect. Botanica, Eduard Popov și Cristina Popova sînt caracterizați negativ,
periodic fac abuz de alcool. Totodată în cadrul Procuraturii se află cauza penală,
pornită pe semnele componenței de infracțiune prevăzute de art. 201/1 alin. (2) lit. a)
Cod Penal.
Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Botanica a solicitat
scoaterea forțată a copiilor minori din familie fără decăderea din drepturile părintești.
Conform certificatului de schimbare a numelui și/sau prenumelui din 10 iunie
2015, Lidia Harjevschi și-a schimbat numele din Harjevschi în Chiselița (f.d. 38 vol.
I).
În cadrul examinării cauzei, la 15 iulie 2015 Cristina Popova în urma asfixiei a
decedat, fapt confirmat prin certificatul de deces (f.d. 62 vol. I). iar prin încheierea
Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 02 septembrie 2015, procesul civil în
privința acesteia s-a încetat (f.d. 69 vol. I).
Prin dispoziția Primăriei or. Lipcani, r-nul Briceni nr. 56 din 13 august 2015, s-a
dispus stabilirea tutelei/curatelei asupra copiilor minori Miloslava Popova și Eduard
Popov, fără plata îndemnizațiilor, pînă la atingerea majoratului, fiind numit tutore
bunica pe linie paternă a copiilor Valentina Moroșan.
Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 22 martie 2016 s-a
respins cererea de chemare în judecată înaintată de către Direcția pentru Protecția
Drepturilor Copilului sect. Botanica. În motivarea soluției s-a reținut că la momentul
examinării cauzei în fond prin prisma normelor legale, interesul Direcției pentru
Protecția Drepturilor Copilului sect. Botanica nu este actual, prin urmare obiectul
acțiunii invocat nu este confirmat, la moment existînd altă situație de fapt și anume
prin dispoziția nr. 56 din 13 august 2015 emisă de Primăria or. Lipcani, r-nul Briceni,
s-a dispus stabilirea tutelei/curatelei asupra copiilor minori Miloslava Popova și
Eduard Popov, fără plata îndemnizațiilor, pînă la atingerea majoratului, fiind numit
tutore bunica pe linie paternă a copiilor Valentina Moroșan, motivată pe faptul
decesului mamei copiilor și pe faptul că tatăl copiilor Eduard Popov este angajat la
lucru în mun. Chișinău. Conform cadrului legal, posibilitatea luării forțate a copiilor
este instituită doar de la părinți, nu și de la tutore, atunci cînd minorii sînt încredințați
unui tutore, în scopul educației, instruirii, apărării drepturilor și intereselor legitime,
după cum este cazul în speță, minorii fiind îndredințați tutorelui Valentina Moroșan.
Astfel, reprezentant legal al minorilor Miloslava Popova (născut 2010) și Eduard
Popov (născut 2014), este bunica pe linie paternă Valentina Moroșan, iar domiciliul
minorilor este anume la reprezentantul legal Valentina Moroșan și nu la tatăl
minorilor Eduard Popov, iar față de bunică careva acțiuni nu au fost înaintate (f.d.
234, 237 – 245 vol. I).
2
La 21 aprilie 2016 Lidia Chiselița bunica pe linia maternă, a înaintat cerere de
apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 22 martie 2016,
solicitînd casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie
admisă integral (f.d. 250 – 252 vol. I).
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2016 s-a respins apelul
declarat de Lidia Chiselița, s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.
Chișinău din 22 martie 2016 (f.d. 30 – 45 vol. II).
La 05 august 2016 Lidia Chiselița a declarat recurs împotriva deciziei Curții
de Apel Chișinău din 16 iunie 2016 și hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chișinău
din 22 martie 2016, solicitînd casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin
care acțiunea să fie admisă integral (f.d. 50 – 54 vol. II).
În motivarea cererii de recurs recurenta a invocat că instanța de fond și instanța
de apel nu au elucidat corespunzător probele administrate, apreciind eronat
circumstanțele cauzei, concluziile formulate în hotărîrile contestate fiind în
contradicție cu circumstanțele pricinii, fapt care a generat interpretarea eronată a art.
71 Codul Familiei, aplicabil speței, instanța concluzionînd asupra inaplicabilității la
caz a normei menționate.
Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2
luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale
.
Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la
16 iunie 2016 și a fost expediată părților la 28 iunie 2016 (f.d. 46 vol. II). Recurentul
a depus recurs la 05 august 2016 și se consideră a fi depus în termen.
Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de
recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ ajunge la
concluzia că recursul declarat de Lidia Chiselița nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a
deciziei instanței de apel.
Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Recurenta a invocat în recursul său că instanța de fond și instanța de apel nu au
elucidat corespunzător probele administrate, apreciind eronat circumstanțele cauzei,
concluziile formulate în hotărîrile contestate fiind în contradicție cu circumstanțele
pricinii, fapt care a generat interpretarea eronată a art. 71 Codul Familiei, aplicabil
speței, instanța concluzionînd asupra inaplicabilității la caz a normei menționate.
În speță, Colegiul menționează că recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și
de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o
apreciere corespunzătoare.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei
de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată
a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal
invocă recurenta și respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or
recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei
în fapt.
3
Dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de
recurs, determinînd cazurile concrete în prezența cărora se consideră că normele de
drept material și procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul
exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și
temeinicia în fapt.
Alin. (4) al aceluiaș articol stipulează că săvîrșirea altor încălcări decît cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau
în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.
433 CPC și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin
prisma normelor legale ce reglementează relațiile dintre părți, ținînd cont de actele
anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Lidia Chiselița împotriva deciziei
instanței de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și
(4) CPC.
În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
D I S P U N E:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Lidia Chiselița, împotriva deciziei
Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2016, în pricina civilă la cererea de chemare în
judecată depusă de către Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect.
Botanica mun. Chișinău împotriva lui Eduard Popov, intervenienți accesorii Lidia
Chiselița și Valentina Moroșan privind scoaterea forțată a copiilor minorilor din
familie fără decăderea din drepturile părintești.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului Svetlana Filincova
judecători Dumitru Mardari
Maria Ghervas
4