3ra-1352/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: V. Ciumac dosarul nr. 3ra-1352/16

instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

29 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă

Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul

Societății cu Răspundere Limitată „ASV-Terra Trans”, avocatul Ciobanu-Nițuleac

Vladislav,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „AVE-Terra Trans” împotriva Agenției Naționale Transport Auto

cu privire la contestarea actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 30 iulie 2015 Societatea cu Răspundere Limitată „AVE-Terra Trans”

(în continuare –„AVE-Terra Trans” SRL) a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției Naționale Transport Auto (în continuare – ANTA) cu privire la

contestarea actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a menționat că, la data de 27 mai 2015 de către colaboratorii

ANTA Ursachii Radu și Baraboi Veaceslav a fost întocmit procesul-verbal

nr.200288/M, fiind supusă verificării controlul sarcinii pe osie al mijlocului de transport

de model DAF FT 95XF.530 cu numărul de înmatriculare CQL889 și remorca cu

numărul de înmatriculare C304RB ce aparține „AVE-Terra Trans” SRL, prin care s-a

aplicat taxa dublă care constituie suma de 24119,68 de lei.

Consideră că, procesul-verbal nr.200288/M din 27 mai 2015 a fost întocmit cu

abateri grave de la prevederile legale, înaintînd cerere prealabilă în acest sens, iar prin

răspunsul nr.02/1-1-4232 din 30 iunie 2015 a fost respinsă cererea prealabilă ca

neîntemeiată.

Solicită anularea procesului-verbal nr.200288/M din 27 mai 2015, suspendarea

executării sancțiunii stabilite în baza procesului-verbal nr.200288/M din 27 mai 2015,

încasarea cheltuielilor de judecată pentru plata serviciilor de asistență juridică.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 22 februarie 2016 s-a

respins ca nefondată acțiunea la cererea de chemare în judecată depusă de „AVE-Terra

Trans” SRL împotriva Agenției Naționale Transport Auto cu privire la contestarea

actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prima instanță a reținut că, pîrîtul prin argumentele și probele prezentate a

demonstrat legalitatea actului administrativ contestat, iar reclamantul nu a invocat nici

1

un argument în vederea anulării actului administrativ contestat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016 s-a respins ca neîntemeiat

apelul declarat de „AVE-Terra Trans” SRL și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 22 februarie 2016.

La data de 12 iulie 2016, reprezentantul „ASV-Terra Trans” SRL, avocatul

Ciobanu-Nițuleac Vladislav a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 31 mai 2016 solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat motivele de fapt ale pricinii susținînd că,

instanțele inferioare au aplicat în mod eronat legea.

Menționează că, procesul-verbal nr.200288/M din 27 mai 2015 nu conține rubrica

destinată persoanei în a căreia privință a fost întocmit procesul-verbal care ar confirma

că ultimei i-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile, or persoana supusă

controlului trebuie informată în mod obligatoriu despre drepturile și obligațiile sale sub

sancțiunea nulității.

Susține că, procesul-verbal nr.200288/M din 27 mai 2015 este întocmit cu abateri

grave de la prevederile art.24 din Legea nr.131 din 08 iunie 2012 privind controlul de

stat asupra activității de întreprinzător și duce la nulitatea ultimului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

2

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră cererea de recurs ca fiind depusă în termen reieșind din

faptul că decizia recurată datează cu 31 mai 2016 (f.d. 90-93), iar cererea de recurs

fiind depusă la data de 12 iulie 2016 (f.d. 95-101), prin urmare calea de atac a fost

exercitată în termen.

Argumentele invocate în recurs precum că, procesul-verbal nr.200288/M din 27

mai 2015 nu conține rubrica destinată persoanei în a căreia privință a fost întocmit

procesul-verbal care ar confirma că ultimei i-au fost aduse la cunoștință drepturile și

obligațiile, or persoana supusă controlului trebuie informată în mod obligatoriu despre

drepturile și obligațiile sale sub sancțiunea nulității, nu pot fi reținute, deoarece

conform pct.4 și pct.5 din Ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor nr. 69 din 17 aprilie 2014 privind aprobarea formularelor Procesului-

verbal cu privire la constatarea contravenției și Procesului-verbal cu privire la

controlul sarcinii pe osie, se aprobă formularul Procesului-verbal cu privire la

controlul sarcinii pe osie din anexa nr.2 la prezentul ordin. Formularele proceselor-

verbale aprobate prin prezentul ordin vor fi utilizate de către colaboratorii Agenției

Naționale Transport Auto (ANTA), desemnați cu drept de control.

Nu pot fi reținute nici alegațiile recurentului invocate în cererea de recurs precum

că, procesul-verbal nr.200288/M din 27 mai 2015 este întocmit cu abateri grave de la

prevederile art. 24 din Legea nr. 131 din 08 iunie 2012 privind controlul de stat asupra

activității de întreprinzător și duce la nulitatea ultimului, or art.1 alin. (4) lit. c) din legea

citată prevede că, dispozițiile prezentei legi nu se extind asupra controalelor efectuate de

către organele fiscale, vamale și financiare (bancare și nebancare).

Prin urmare, instanțele inferioare au cercetat probele prezentate multiaspectual

fiind examinate prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, dînd o apreciere

justă a acestora.

Astfel, instanța de recurs notează că, reprezentantul recurentului nu a invocat

niciun argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

3

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de

reprezentantul recurentului în cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or

recursul devoluează exclusiv circumstanțe de drept a pricinii.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele inferioare au

examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele

prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute

de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Societății cu Răspundere

Limitată „ASV-Terra Trans”, avocatul Ciobanu-Nițuleac Vladislav, în baza art. 433 lit.

a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul Societății cu Răspundere Limitată „ASV-

Terra Trans”, avocatul Ciobanu-Nițuleac Vladislav se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

4