2ra-1742/16 — evacuarea și radierea vizei de reședință

2ra-1742/16 — evacuarea și radierea vizei de reședință (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Judecătoria Orhei Dosarul nr. 2ra-1742/16

Judecător: V.Varaniță

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N.Cernat, L.Bulgac, A.Pahopol

ÎNCHEIERE

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Iuliana Oprea

Judecători Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru

soluționînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Manole

Ion, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Demidcov

Vladimir împotriva lui Manole Ion privind evacuarea și radierea vizei de reședință

și acțiunea reconvențională a lui Manole Ion împotriva lui Demidcov Vladimir și

Pavlenco Nicanor, intervenient accesoriu Manole Claudia privind încasarea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 24.10.2005, Demidcov Vladimir a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ivan Manole cu privire la evacuarea din imobil și radierea vizei de

reședință.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 24.11.2003, în temeiul contractului de

schimb încheiat între el și Nicanor Pavlenco, a devenit proprietarul casei de locuit

nr. 22 de pe str. Iachir, or. Orhei. În casa dată are viză de reședință și locuiește Ivan

Manole, care refuză să-i elibereze casa, motiv din care el cu familia nu poate să

facă reparație și să treacă cu traiul în casa menționată, pîrîtul zicîndu-i că va elibera

casa doar în baza unei hotărîri judecătorești. De mai multe ori i-a propus lui

Manole Ivan să elibereze casa și să-și retragă viza de reședință, însă fară nici un

rezultat.

Cere reclamantul admiterea acțiunii și evacuarea lui Ivan Manole din casa lui

situată pe str. Iachir, nr. 22, or. Orhei, fară acordarea altui spațiu locativ cu

anularea vizei de reședință a pîrîtului din imobilul în litigiu.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 28 noiembrie 2005, acțiunea a fost

admisă integral, fiind dispusă evacuarea lui Ivan Manole din casa de locuit din str.

Iachir, nr.22, or. Orhei fară acordarea altui spațiu locativ și i-a fost retrasă acestuia

viza de reședință din casa de locuit menționată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2006, a fost admis apelul

lui Ivan Manole, casată integral hotărîrea primei instanțe și remisă cauza la

rejudecare în aceiași instanță de judecată în alt complet de judecători.

La 21.03.2006, Ivan Manole a depus acțiune reconvențională împotriva lui

Nicanor Pavlenco și Vladimir Demidcov cu privire la anularea contractului de

schimb a caselor de locuit și recunoașterea dreptului de proprietate la 1/2 cotă-

parte din imobil.

1

În motivarea acțiunii reconvenționale, Manole Ivan a indicat că locuiește în

casa în litigiu din anul 1980, după ce s-a căsătorit cu fiica lui Nicanor Pavlenco -

Claudia Pavlenco, cu care au divorțat în anul 2003. După înregistrarea căsătoriei

Nicanor Pavlenco i-a donat casa de locuit din str. Iachir, nr.22, or. Orhei,

instalîndu- se cu traiul la concubina sa, Ina Gangan pe str. Donici, 19, or. Orhei. Pe

parcursul vieții în comun ei au efectuat diverse lucrări de reparație capitală a casei

de locuit și anume: au ridicat pereții casei cu cîteva rînduri, au schimbat acoperișul,

au construit acareturi, cîteva odăi, au schimbat podeaua în toate odăile, au schimbat

ușile, ferestrele, au gazificat casa, creîndu-și astfel toate comoditățile necesare

pentru trai. În 2003 a fost desfăcută căsătoria încheiată între el și Claudia Pavlenco,

ultima a plecat la muncă peste hotarele țării în Italia, iar el a continuat să locuiască

în casa litigioasă. Ulterior, în ședința de judecată a aflat despre existența

contractului de schimb dintre Nicanor Pavlenco și Vladimir Demidcov, fiul

acestuia. În anul 1990 i-a fost atribuit gradul 2 de invaliditate, unica sursă de

existență a lui fiind pensia sa, fapt care nu-i permite să-și construiască o casă de

locuit sau să-și procure o altă locuință. În prezent nu are unde pleca deoarece nu

dispune de un alt spațiu locativ.

Cere reclamantul Ivan Manole declararea nulității contractului de schimb din

24.11.2003 încheiat între Vladimir Demidcov și Pavlenco Nicanor în privința

caselor de locuit situate în or. Orhei, str. Ciprian Porumbescu, 6 și str. Iachir, 22 și

recunoașterea dreptului de proprietate asupra 1/2 cotă-parte din bunul imobil din

str. Iachir, 22, or. Orhei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 03 martie 2008, cererea reclamantului

Vladimir Demidcov despre evacuarea din casă și radierea vizei de reședință a fost

respinsă ca neîntemeiată, s-a admis parțial cererea reconvențională a lui Ivan

Manole, fiind recunoscut nul contractul de schimb a caselor de locuit din

24.11.2003 încheiat între Nicanor Pavlenco și Vladimir Demidcov, în rest celelalte

cerințe din acțiunea reconvențională au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2009, a fost respins

apelul declarat de Ivan Manole, s-a repus în termen și s-a admis apelul declarat de

Vladimir Demidcov, fiind casată hotărîrea instanței de fond și pronunțată o hotărîre

nouă, prin care: s-a admis cererea de chemare în judecată lui Vladimir Demidcov,

s-a dispus evacuarea lui Ivan Manole din casa de locuit nr.22 situată pe str. Iachir,

or. Orhei cu radierea vizei de reședință a acestuia din spațiul locativ indicat, iar

acțiunea reconvențională depusă de Ivan Manole a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 17 iunie 2009 a fost admis recursul

declarat de Ivan Manole, s-au casat integral decizia instanței de apel din

28.01.2009 și hotărîrea instanței de fond din 03.03.2008, cu remiterea pricinii spre

rejudecare în instanța de fond, în alt complet de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 01 februarie 2010, s-a respins ca

neîntemeiată acțiunea lui Vladimir Demidcov și a fost admisă parțial acțiunea

reconvențională a lui Ivan Manole, fiind recunoscut nul contractul de schimb a

caselor de locuit din or. Orhei, str. Ciprian Porumbescu 6 și str. Iachir nr.22,

încheiat între Vladimir Demidcov si Nicanor Pavlenco la data de 24.11.2003, ca

fiind fictiv, cu aducerea părților la poziția inițială, în rest acțiunea reconvențională

fiind respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2010, a fost admis apelul

2

declarat de către Vladimir Demidcov, s-a casată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 01

februarie 2010 cu emiterea hotărîrii noi, prin care: s-a admis cererea de chemare în

judecată lui Vladimir Demidcov, s-a dispus evacuarea lui Ivan Manole din casa de

locuit situată pe str. Iachir, nr.22, or. Orhei, cu radierea vizei de înscriere a acestuia

pe adresa menționată; s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reconvențională a lui

Ivan Manole împotriva lui Nicanor Pavlenco și Vladimir Demidcov cu privire la

anularea contractului de schimb din 24.11.2003 încheiat între Vladimir Demidcov

și Nicanor Pavlenco a caselor de locuit din or. Orhei, str. Ciprian Porumbescu, nr.6

și str. Iachir, nr.22 și recunoașterea dreptului de proprietate la 1/4 cotă-parte din

imobil.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 21 octombrie 2010, a fost admis

recursul declarat de către Ivan Manole, s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău

din 09 iunie 2010, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel în alt

complet de judecată.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 02.02.2011 a fost introdusă în

proces în calitate de intervenient accesoriu Claudia Manole alături de pîrîții

Nicanor Pavlenco și Vladimir Demidcov în pricina civilă nominalizată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2011, a fost admis apelul

declarat de către Vladimir Demidcov și Nicanor Pavlenco, s-a casat hotărîrea

Judecătoriei Orhei din 01 februarie 2010 și dispusă rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță în alt complet de judecată.

La data de 24.02.2015, Ivan Manole a depus o cererea de modificare a cererii

reconvenționale, prin care a solicitat: încasarea de la Nicanor Pavlenco și Vladimir

Demidcov, în mod solidar, în beneficiul său a sumei de 102 274 lei, ceea ce

constituie ½ din suma totală de 204 274 lei a cheltuielilor suportate de el pentru

îmbunătățirea condițiilor locative a casei de locuit din în or. Orhei, str. Iachir, nr.22

precum și a cheltuielilor de efectuare a expertizei.

În motivarea cererii reconvenționale, reclamantul a indicat că, din anul 1980

pînă în anul 2003 s-a aflat în căsătorie legală cu fiica pîrîtului Nicanor Pavlenco,

Claudia Pavlenco (Manole), împreună au doi copii. Toată această perioadă s-au

aflat la evidență în imobilul în litigiu cu acordul tatălui-socru, fiind ca un membru

al familiei, fiind o familie și-au îmbunătățit condițiile locative. Menționează că la

solicitarea sumei respective s-a ghidat de raportul de expertiză nr.514 din

17.03.2014 întocmit de către CNEJ, conform căruia costul lucrărilor de constructie

indicate în Actul cu denumirea „Prețuirea costului de construcții și reparații a

lucrărilor efectuate de către Ivan Manole în gospodăria casei situate pe str. Iachir,

nr.22, or. Orhei întocmit de către IPS „IPROCOM” recalculat la prețurile lunii

octombrie 2012 cu luarea în considerație a uzurii în mărime de 20% constituie 204

274 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 30.06.2015, au fost admise cererile

acțiunii lui Vladimir Demidcov și Nicanor Pavlenco: s-a dispus evacuarea lui Ivan

Manole din casa de locuit situată în or. Orhei, str. Iachir, 22 cu radierea vizei de

reședință a lui. Totodată, s-a admis și cererea reconvențională, fiind dispusă

încasarea de la Vladimir Demidcov și Nicanor Pavlenco, în mod solidar, în

beneficiul lui Ivan Manole a sumei de 102 274 lei – ceea ce constiuie ½ din

cheltuielile pentru îmbunătățirea condițiilor locative în acest imobil și ½ din

cheltuielile pentru efectuarea expertizei în suma de 900 lei.

3

La 16.07.2015, Vladimir Demidcov, Nicanor Pavlenco și Claudia Manole au

depus cererea de apel împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd casarea acesteia

în partea admiterii cererii reconvenționale cu emiterea unei hotărîrii noi de

respingere a cererii reconvenționale.

În motivarea apelului au indicat că, instanța de judecată urma să țină cont de

faptul că pretenții de încasare a sumei au fost formulate abia în anul 2015, prin

urmare acestea sunt prescrise, fapt ce urma să ducă la respingerea acțiunii

reconvenționale.

Mai mult, consideră că soluția încasării sumei în mod solidar nu este susținută

prin careva temeiuri legale, or, legea prescrie necesitatea existenței unei obligații

indivizibile, la caz nefiind aplicabilă norma dată. Totodată, consideră că lipsesc

temeiuri de încasare a sumelor de la Vladimir Demidcov, în condițiile în care a

devenit proprietar al imobilului în anul 2003, respectiv lipsesc eventualele obligații

ale noului proprietar față de Ivan Manole.

Totodată, menționează că probele prezentate de Ivan Manole nu confirmă

faptul că materialele procurate ar fi fost folosite de către acesta la efectuarea

îmbunătățirilor la imobil, mai mult conform facturilor se evidențiază că materialele

de construcție au fost procurate de Efim Manole. De asemenea, indică faptul că nu

a fost confirmat corespunzător că Ivan Manole ar fi procurat materialele de

construcție, în condițiile în care acesta indică faptul că unica sursă de venit a fost

pensia de invaliditate, acordată din 1990, pe cînd materialele de construcție au fost

procurate în anul 1992.

Astfel, consideră că instanța de fond a examinat pricina superficial, nu a

elucidat toate circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, în lipsa

probelor veridice și suficiente neîntemeiat a considerat constatat faptul că

reclamantul-reconvențional ar fi suportat cheltuielile și neîntemeiat și contrar legii

a încasat solidar cheltuielile respective din contul actualului proprietar, motiv

pentru care solicită casarea hotărîrii în partea respectivă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016, a fost admis apelul

declarat de Vladimir Demidcov, Nicanor Pavlenco și Claudia Manole, casată

hotărîrea Judecătoriei Orhei din 30.06.2015 în partea admiterii cererii

reconvenționale a lui Ivan Manole și a fost emisă în această parte o hotărîre nouă,

prin care a fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională lui Ivan Manole către

Vladimir Demidcov și Nicanor Pavlenco, intervenient accesoriu Claudia Manole,

despre încasarea sumei. În rest hotărîrea Judecătoriei Orhei din 30 iunie 2015 în

pricina dată a fost menținută.

Considerînd ilegală decizia instanței de apel, la 25.05.2016, Manole Ion a

contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de

Apel Chișinău din 15 martie 2016 și menținerea hotărîrii Judecătoriei Orhei din 30

iunie 2015.

În argumentarea recursului, recurentul a invocat că instanța de apel superficial

a examinat cauza, deoarece intimatul a recunoscut că Manole Ivan cu acordul său a

efectuat îmbunătățiri la casă, fapte confirmate și de martori și alte materiale ale

cauzei.

La 27.07.2016, avocatul Ariadna Dodi în interesele lui pavlenco Nicanor,

Demidcov Vladimir și Manole Claudia, a depus referință la recursul declarat, prin

4

care și-a exprimat dezacordul cu argumentele acestuia și a solicitat respingerea lui

ca fiind inadmisibil.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, completul atestă

că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel

a apreciat înscrisurile probatoare și a constatat circumstanțele cauzei. În viziunea

recurentului, instanța de apel examinat cauza superficial și nu au luat în

considerație că intimatul a recunoscut că Manole Ivan cu acordul său a efectuat

îmbunătățiri la casă.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt

și de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare minuțioasă de către

instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural,

așa cum formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

5

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe

cînd în recursul declarat de Manole Ion, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Manole Ion ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

D I S P U N E:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Manole Ion.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Iuliana Oprea

Judecători Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

6