2rc-805/16 — rezilierea contractului de vinzare cumparare incasarea datoriei

2rc-805/16 — rezilierea contractului de vinzare cumparare incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: M. Soficiuc dosarul nr. 2rc-805/16

instanța de apel: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza

D E C I Z I E

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Străinu

Natalia”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu capital străin

„Maybemayr” societate cu răspundere limitată împotriva Întreprinderii Individuale

„Străinu Natalia” cu privire la rezilierea contractului de vînzare-cumpărare și

încasarea datoriei,

împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 26 iulie 2016, prin care a fost

respinsă cererea Întreprinderii Individuale „Străinu Natalia” cu privire la repunerea în

termenul de apel și a fost restituit apelul declarat de către Întreprinderea Individuală

„Străinu Natalia”,

c o n s t a t ă:

La data de 04 noiembrie 2015, ÎCS „Maybemayr” SRL a depus cerere de

chemare în judecată împotriva ÎI „Străinu Natalia” cu privire la rezilierea contractului

de vînzare-cumpărare și încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 29 ianuarie 2015, a

încheiat cu ÎI „Străinu Natalia” contractul de vînzare-cumpărare nr.1 potrivit căruia

pîrîta s-a obligat să producă și să livreze cherestea tivită, specia salcîm, în volum de

35 m3 pe lună la prețul de 3 500 lei, iar ea să primească și să achite marfa.

Menționează că, potrivit pct.2 al contractului, ÎCS „Maybemayr” SRL a achitat

pîrîtei un avans în sumă de 2 500 lei, iar restul sumei urma a fi achitat la momentul

recepționării producției lemnoase.

Susține că, ÎCS „Maybemayr” SRL și-a executat în mod corespunzător

obligațiile contractuale, transferînd la data de 11 martie 2015 pe contul pîrîtei suma

de 40 000 lei, iar pîrîta întîrzia cu producerea și livrarea mărfii, invocînd lipsa

mijloacelor financiare, livrînd abia la 28 mai 2015, marfă în sumă de 39 663 lei.

Afirmă că, a achitat pîrîtei suma de 65 000 lei pentru marfa solicitată, însă pîrîta

a livrat marfă numai în sumă de 39 663 lei, acumulînd o datorie în sumă de 25 337 lei

pe care o deține ilegal.

Menționează că, potrivit contractului, s-a stipulat că pentru întîrzierea

obligațiilor pecuniare, pîrîta urmează să achite amendă în mărime de 26 109 lei

acumulată în perioada 07 martie 2015 - 02 septembrie 2015.

1

Solicită rezilierea contractului de vînzare-cumpărare nr.1 din 29 ianuarie 2015,

încasarea din contul ÎI „Străinu Natalia” în beneficiul ÎCS „Maybemayr” SRL a

sumei de 25 337 lei, cu titlu de datorie a sumei de 26 109 lei, cu titlu de penalitate și a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 01 decembrie 2015 acțiunea a fost

admisă, a fost reziliat contractul de vînzare-cumpărare nr.1 din 29 ianuarie 2015, a

fost încasată de la ÎI „Străinu Natalia” în beneficiul ÎCS „Maybemayr” SRL suma de

25 337 lei, cu titlu de datorie, suma de 26 109 lei, cu titlu de penalitate și cheltuielile

de judecată compuse din 400 lei, cu titlu de cheltuieli de transport și suma de 1544

lei, cu titlu de taxa de stat, iar în total suma de 53 390 lei.

La data de 28 iunie 2016, ÎI „Străinu Natalia” a declarat apel nemotivat

împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând repunerea în termenul de declarare a

apelului, admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și remiterea cauzei spre

rejudecare în primă instanță.

Admiterii cererii de apel spre examinare a fost stabilită pentru ședința de

judecată la data de 26 iulie 2016.

La data de 26 iulie 2016, ÎI „Străinu Natalia”, în ședința instanței de apel, nu s-a

prezentat, dar a depus în cancelaria Curții de Apel Bălți la 21 iulie 2016 cerer, prin

care a solicitat instanței de apel amînarea ședinței de judecată pe motiv că, urmează

să se prezinte în mun. Chișonău la o consultație la medic cu copilul minor în vărstă de

3 ani.

Reprezentantul intimatului ÎCS „Maybemayr” SRL, în ședința instanței de apel a

solicitat respingerea cererii de amînare ca neîntemeiată și neprobată și restituirea

apelului declarat de către ÎI „Străinu Natalia” ca fiind tardiv.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 26 iulie 2016 a fost respinsă cererea de

amînare a ședinței de judecată, a fost respinsă repunerea în termenul de declarare a

apelului și restituit ca tardiv apelul declarat de către ÎI „Străinu Natalia”.

La data de 17 august 2016, ÎI „Străinu Natalia” a declarat recurs împotriva

încheierii instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii

instanței de apel și restituirea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel nu a luat în considerație că

hotărîrea primei instanțe nu i-a fost înmînată, iar ea s-a aflat peste hotarele țării,

astfel, fiind în imposibilitate de a depune apelul în termen, de existența unei

asemenea cereri de chemare în judecată nu a cunoscut.

Susține că, despre existența hotărîrii Judecătoriei Soroca din 01 decembrie 2015

a aflat abia la data de 24 iunie 2016 de la executorul judecătoresc Valentina Anghel.

Invocă că, în perioada noiembrie 2015 – ianuarie 2016, a fost plecată peste

hotarele Republicii Moldova, fapt confirmat prin extrasul Sistemului Informațional

integrat al Poliției de Frontieră.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că, recursul declarat la data de 17 august 2016 a fost depus în

termen, or, din materialele dosarului rezultă că, instanța de apel a expediat la data de

02 august 2016 în adresa recurentei copia încheierii (f.d.53) și a fost recepționată de

către recurentă la data de 05 august 2016, potrivit avizului de recepție (f.d.55).

2

La 19 august 2016, în adresa intimatului ÎCS „Maybemayr” SRL a fost

expediată spre cunoștință copia recursului declarat de către ÎI „Străinu Natalia” cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință

în termenul stabilit.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și

a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, prin hotărârea Judecătoriei Soroca

din 01 decembrie 2015 acțiunea a fost admisă, a fost reziliat contractul de vînzare-

cumpărare nr.1 din 29 ianuarie 2015, a fost încasată din contul ÎI „Străinu Natalia” în

beneficiul ÎCS „Maybemayr” SRL suma de 25 337 lei, cu titlu de datorie, suma de 26

109 lei, cu titlu de penalitate, cheltuielile de judecată compuse din 400 lei, cu titlu de

cheltuieli de transport și suma de 1544, lei cu titlu de taxa de stat, iar în total suma de

53 390 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 28 iunie 2016, ÎI

„Străinu Natalia” a declarat apel nemotivat, solicitând repunerea în termen și

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și remiterea cauzei spre

rejudecare în primă instanță.

Instanța de apel, prin încheierea din 26 iulie 2016, a respins cererea ÎI „Străinu

Natalia” cu privire la repunerea în termenul de apel și a restituit apelul declarat de

către ÎI „Străinu Natalia”.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că, instanța de apel, la emiterea încheierii, a determinat corect

circumstanțele cauzei și a aplicat just normele de drept procedural.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanța de apel restituie, printr-

o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu

solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în

termen.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este

de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului precum, procesul-verbal al ședinței de judecată a

primei instanțe din 01 decembrie 2015 se atestă că, ÎI „Străinu Natalia” nu a

participat la pronunțarea dispozitivului hotărârii, însă a fost legal citată pentru ședința

dată fapt confirmat prin avizul de recepție a citației, anexate la actele cauzei (f.d.25).

Tot, din materialele dosarului și, anume, extrasul din Sistemul informațional

integrat prezentat de către Departamentul Poliției de Frontieră, rezultă cu certitudine

3

că, în perioada enunțată recurenta s-a aflat peste hotarele țării, însă avizul de recepție

a citației pentru ședința de judecată din 01 decembrie 2015, în cadrul căreia s-a

pronunțat dispozitivul hotărîrii primei instanțe, a fost recepționat, fapt confirmat prin

semnătura aplicată la rubrica destinatar, Străinu la 19 noiembrie 2015.

În conformitate cu art.103 alin (2) CPC, în citație și înștiințare, participanților la

proces li se propune să prezinte probele de care dispun referitor la pricină, se face

somația despre consecințele neprezentării unor astfel de probe și ale neprezentării în

instanță, despre obligativitatea de a comunica instanței motivele neprezentării,

precum și despre obligativitatea persoanei care a primit citația sau înștiințarea în locul

destinatarului absent de a o înmîna acestuia de îndată ce va fi posibil.

Totodată, în conformitate cu art. 105 alin. (6) CPC, dacă nu îl va găsi pe

destinatar la domiciliu sau la locul de muncă, persoana împuternicită să înmîneze

citația sau înștiințarea o va înmîna unuia dintre membrii adulți ai familiei care

locuiește împreună cu destinatarul și care și-a dat acordul să o primească, iar în lipsa

acestora, o va remite organizației de exploatare a locuințelor, primăriei satului

(comunei) ori administrației de la locul lui de muncă. Persoana care a primit citația

sau înștiințarea este obligată să indice pe cotor numele și raporturile sale de rudenie

cu destinatarul sau funcția sa. Totodată, ea este obligată să o înmîneze destinatarului

cît mai curînd posibil.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani

luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite,

datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului

care a condiționat începutul lui, iar în conformitate cu art. 112 alin. (2) CPC, dacă

ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare.

Raportând normele de drept enunțate la caz, se reține că, dispozitivul hotărârii

primei instanțe a fost pronunțat la data de 01 decembrie 2015, astfel, termenul de

declarare a apelului a început să curgă de la data de 02 decembrie 2015, ziua imediat

următoare datei pronunțării dispozitivului hotărârii contestate și a expirat la data de

31 decembrie 2015.

În conformitate cu art. 113 alin. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură

încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța

judecătorească (judecător).

Contrar normelor de drept enunțate, în speță, se constată că, ÎI „Străinu Natalia”

a declarat apel la data de 28 iunie 2016, adică cu depășirea termenului de 30 zile

prevăzut de lege, solicitând repunerea în termen.

În conformitate cu art. 116 alin. alin. (1) și (3) CPC, persoanele care, din motive

întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în

termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce

dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Astfel, instanța de recurs reiterează că, termenul de declarare a apelului poate fi

restabilit dacă persoanele îndreptățite prezintă probe veridice, ce ar confirma

imposibilitatea declarării apelului în termen.

În acest context, nu poate fi reținut argumentul ÎI „Străinu Natalia” drept motiv

întemeiat de omitere a termenului de declarare a apelului precum că, nu a fost prezent

la pronunțarea dispozitivului hotărârii și nu a primit nici dispozitivul hotărârii primei

instanțe și nici hotărârea motivată a acesteia. Or, recurenta a avut posibilitate reală de

4

a se conforma normelor procedurale și de a depune în termen apelul, însă, cu toate

acestea, cererea de apel a depus-o la data de 28 iunie 2016.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că, ÎI „Străinu Natalia” urma să se folosească cu bună-

credință de drepturile sale procedurale.

Instanța de recurs pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea în eroare. Buna-credință prezumă că

partea este obligată la interval rezonabil de timp să manifeste diligență și să se

intereseze de soarta dosarelor despre care cunosc cu certitudine că se află pe rolul

instanței cu participarea lor și să respecte termenele prevăzute de lege.

Or, în conformitate cu art. 56 alin. (3) CPC, participanții la proces sînt obligați

să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de

aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile

prevăzute de legislația procedurală civilă.

În conformitate cu art. 61 alin. (1) CPC, părțile sunt obligate să se folosească cu

bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt

oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului

sau inducerea sa în eroare.

În asemenea împrejurări, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că, instanța de apel temeinic și legal a respins

cererea ÎI „Străinu Natalia” cu privire la repunerea în termenul de apel și a restituit

apelul declarat de către ÎI „Străinu Natalia”.

Instanța de recurs accentuează că, soluția adoptată de către instanța de apel prin

încheierea recurată este compatibilă cu standardele înserate în textul art. 6 §1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, având în vedere obligația părților privind exercitarea drepturilor

procedurale cu bună-credință și asumarea unui rol activ, urmărind cu diligență

derularea procesului său.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că, încheierea instanței

de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către recurentă sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține

încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Străinu

Natalia”.

Se menține încheierea Curții de Apel Bălți din 26 iulie 2016 în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu capital străin „Maybemayr”

societate cu răspundere limitată împotriva Întreprinderii Individuale „Străinu Natalia”

cu privire la rezilierea contractului de vînzare-cumpărare și încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

5

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

6