3ra-1184/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: S. Ghercavii dosarul nr. 3ra-1184/16

instanța de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi

Î N C H E I E R E

07 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Ion Druță, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul Cristinei Bînzari, avocatul Denis Duca,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Cristinei Bînzari

împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Bălți cu privire la contestarea

actului administrativ și obligarea la plata indemnizației pentru creșterea copilului

pînă la vîrsta de 3 ani,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 24 martie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, casată

hotărârea Judecătoriei Bălți din 10 decembrie 2015 și emisă o nouă hotărâre cu

privire la respingerea acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 07 august 2015, Cristina Bînzari a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Bălți cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea la plata indemnizației pentru creșterea

copilului pînă la vîrsta de 3 ani.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin ordinul nr.127-14 CIC din

02 decembrie 2014 i-a fost acordat concediu pentru îngrijirea copilului de la 02

decembrie 2014 pînă la 18 septembrie 2017 de la locul de muncă ÎCS „DRA

Draexlmaier Automotive” SRL.

Menționează că, la data de 01 mai 2015, conform contractului individual de

muncă nr. 9, a fost angajată în cadrul ÎCS „SAROB Production” SRL.

Susține că, la data de 01 iunie 2015, a depus la Casa Teritorială de Asigurări

Sociale Bălți o cerere, prin care a informat că, și-a reluat activitatea de muncă în

condițiile timpului de muncă parțial și a solicitat să nu i se suspende indemnizația

stabilită pentru creșterea copilului, Luca Bîrnaz.

Afirmă că, prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Bălți

nr.2015/02/1/19524 din 19 mai 2015, începînd cu 01 mai 2015, i-a fost suspendată

plata indemnizației lunare pentru creșterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, în

legătură cu angajarea sa la un loc nou de muncă.

Relevă că, la data de 25 iunie 2015, a expediat în adresa Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Bălți o cerere prealabilă, prin care a solicitat expedierea deciziei

1

de suspendare a plății indemnizației pentru creșterea copilului pînă la vîrsta de 3

ani și anularea acesteia ca fiind emisă contrar legii, însă la data de 10 iulie 2015, a

primit răspunsul la cererea sa prealabilă, din conținutul căruia rezultă că, cererea sa

prealabilă a fost respinsă.

Solicită anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Bălți din 01

mai 2015 privind suspendarea plății indemnizației pentru creșterea copilului pînă la

vîrsta de 3 ani și obligarea la plata acestei indemnizații începînd cu data de 01 mai

2015.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 10 decembrie 2015 a fost admisă

acțiunea, a fost anulată decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Bălți de

suspendare a plății îndemnizațiilor adresate familiilor cu copii nr.2015/02/1/19524

din 19 mai 2015 și a fost obligată Casa Teritorială de Asigurări Sociale Bălți la

plata indemnizației Cristinei Bînzari începînd cu data de 19 mai 2015.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, decizia Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Bălți nr. 2015/02/1/19524 din 19 mai 2015 de

suspendare a plății indemnizațiilor adresate familiilor cu copii este emisă contrar

legii. Or, conform art. 18 alin. (4) al Legii nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale, modificată și completată prin Legea nr. 332 din 23 decembrie 2013, în

cazul în care mama sau tata (beneficiar de indemnizație) își reia activitatea în

condițiile timpului de muncă parțial, cu retribuirea muncii în proporție de pînă la

0,5 din salariu de funcție /tarifar stabilit conform sistemului tarifar de salarizare ori

în mărimea salariului cuvenit pentru timpul efectiv lucrat în limitele a 0,5 din

durata programului de muncă în cazul salarizării conform sistemelor netarifare de

salarizare, la fiecare dintre unități, indemnizația nu se suspendă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 24 martie 2016 a fost admis apelul

declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, casată hotărârea primei

instanțe și emisă o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acțiunea.

Instanța de apel și-a argumentat concluzia prin faptul că, în cazul dat, nu este

aplicabil art. 18 alin. (4) al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, deoarece prevederile

articolului enunțat se aplică doar în cazul reluării activității în condițiile timpului

de muncă parțial, adică la locul de muncă unde salariatul își desfășura activitatea

pînă la acordarea concediului pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, dar

nu și în cazul unei noi angajări.

De asemenea, instanța de apel a mai reținut că, conform pct. 7 subpct. 3) din

Regulamentul cu privire la modul de stabilire și plată a indemnizațiilor adresate

familiilor cu copii, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1478 din 15

noiembrie 2012, în cazul în care beneficiarul de indemnizație lunară pentru

creșterea copilului se angajează la altă unitate, indemnizația se suspendă, indiferent

de programul de muncă (parțial sau deplin), și se reia de la data acordării

concediului pentru îngrijirea copilului.

La data de 13 iunie 2016, reprezentantul Cristinei Bînzari, avocatul Denis

Duca a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

2

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței este ilegală, deoarece

instanța de apel a interpretat eronat legea și a apreciat în mod arbitrar probele

prezentate.

Menționează că, instanța de apel nu a luat în considerare că, pct. 7 subpct.3)

din Regulamentul cu privire la modul de stabilire și plată a indemnizațiilor adresate

familiilor cu copii, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1478 din 15

noiembrie 2012 vine în contradicție cu prevederile art. 18 alin. (3) și (4) din Legea

nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de

muncă și alte prestații de asigurări sociale.

Susține că, recurenta s-a angajat din 01 mai 2015 în condițiile timpului de

muncă parțial, ceea ce înseamnă, interpretând legislația în vigoare, că și-a reluat

activitatea în condițiile timpului de muncă parțial.

Prin referința depusă la data de 12 iulie 2016 Casa Națională de Asigurări

Sociale a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei rezultă că, instanța de apel a expediat în adresa recurentei

copia deciziei contestate la data de 08 aprilie 2016 (f. d. 87) și a fost recepționată

de către aceasta, conform avizului de recepție, la data de 14 aprilie 2016 (f.d.89),

iar cererea de recurs a fost depusă de către reprezentantul recurentei prin

intermediul oficiului poștal la data de 13 iunie 2016 (f. d. 96 a).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

3

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul

Cristinei Bînzari, avocatul Denis Duca nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către reprezentantul Cristinei Bînzari, avocatul Denis Duca asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul reprezentantului Cristinei Bînzari, avocatul Denis Duca ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

4

d i s p u n e:

Recursul reprezentantului Cristinei Bînzari, avocatul Denis Duca se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

judecătorii Ion Druță

Mariana Pitic

5