2ra-1730/16 — recunoașterea valabilă a tranzacției de vânzare-cumpărare a părții sociale

prima instanță: A: Negru dosarul nr. 2ra-1730/16

instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

07 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Ion Druță, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul Liliei Solovei, avocatul Alexei Croitorul,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Liliei Solovei împotriva

Oxanei Baranovscaia, intervenienți accesorii Întreprinderea „Farmacia Tehmedfarm”

societate cu răspundere limitată, Maria Antoci, Angela Cujba și Silvia Caftan cu

privire la recunoașterea valabilă a tranzacției de vînzare-cumpărare a 2,88% părți

sociale din capitalul social al Întreprinderii „Farmacia Tehmedfarm” societate cu

răspundere limitată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Lilia Solovei și menținută hotărârea Judecătoriei

Buiucani municipiul Chișinău din 12 octombrie 2015,

c o n s t a t ă:

La data de 10 octombrie 2014, Lilia Solovei a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Oxanei Baranovscaia cu privire la recunoașterea valabilă a

tranzacției de vînzare-cumpărare a 2,88% părți sociale din capitalul social al

Întreprinderii „Farmacia Tehmedfarm” SRL.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, deține 48,117% din capitalul

social al SC „Farmacia Tehmedfarm” SRL.

Menționează că, la data de 14 noiembrie 2012, între ea și pârâta Oxana

Baranovscaia a fost încheiat un contract, prin care ultima s-a angajat să-i vîndă cota sa

parte din capitalul social al Întreprinderii „Farmacia Tehmedfarm” SRL, care

constituie 2,88%, la un preț convenit de comun acord în sumă de 2000 Euro.

Susține că, în aceeași zi, la data de 14 noiembrie 2012, a achitat pârâtei arvuna

în sumă de 200 Euro.

Afirmă că, ele au convenit că, întocmirea notarială a contractului respectiv va

avea loc pînă la data de 31 decembrie 2012.

Invocă că, aceste circumstanțe au fost stabilite în recipisa, eliberată de către

pârâtă.

Relevă că, contractul respectiv de vînzare-cumpărare nu a fost încheiat din vina

pârâtei, care se eschivează de la executarea obligațiilor sale contractuale.

1

Mai relevă că, recipisa din 14 noiembrie 2012 are efectul unui antecontract,

deoarece în această recipisă, de comun acord cu pîrîta, au convenit asupra tuturor

clauzelor esențiale ale contractului de înstrăinare a părții sociale.

Solicită recunoașterea valabilității contractului de vînzare-cumpărare a 2,88 %

cotă-parte din capitalul social al Întreprinderii „Farmacia Tehmedfarm” SRL, încheiat

între ea și pârâtă.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 07 mai 2015 au fost

atrași în proces în calitatea de intervenienți accesorii Întreprinderea „Farmacia

Tehmedfarm” SRL, Maria Antoci, Angela Cujba și Silvia Caftan.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 12 octombrie 2015

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, recipisa din 14

noiembrie 2012 nu reprezintă un antecontract, deoarece la întocmirea acesteia, nu a

fost respectată forma notarială, cerință prevăzută expres în art. 25 alin. (9) din Legea

privind societățile cu răspundere limitată nr. 135-XVI din 14 iunie 2007.

De asemenea, prima instanță a mai reținut că, recipisa din 14 noiembrie 2012 nu

conține data, la care părțile ar fi convenit să încheie contractul de înstrăinare a părții

sociale, ce aparținea Oxanei Baranovscaia. Or, conform recipisei enunțate, pârâta a

primit arvuna în sumă de 200 Euro, iar restul sumei urma să o primească pînă la 31

decembrie 2012.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016 a fost respins apelul

declarat de către Lilia Solovei și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 08 iunie 2016, reprezentantul Liliei Solovei, avocatul Alexei Croitor

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărâri cu privire la admiterea integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu hotărârile judecătorești,

deoarece instanțele judecătorești, la examinarea pricinii, au încălcat normele de drept

material și, anume, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată; au aplicat o lege

care nu trebuia să fie aplicată și au interpretat în mod eronat legea.

Menționează că, temei pentru recunoașterea valabilității tranzacției de vînzare-

cumpărare a cotei-părți de 2,88 % din capitalul social al Întreprinderii „Farmacia

Tehmedfarm” SRL a servit recipisa din 14 noiembrie 2012, pe care o consideră un

antecontract, deoarece prin această recipisă, părțile au stabilit de comun acord toate

clauzele esențiale ale contractului: prețul cotei-părți de 2,88% în valoarea de 2000

Euro, a fost achitată arvuna de 200 Euro la data de 14 noiembrie 2012, a fost stabilit

termenul pentru adresarea la notar în vederea întocmirii contractului de vînzare-

cumpărare - 31 decembrie 2012.

Susține că, intimata nu a executat obligația asumată privind încheierea

contractului de vînzare-cumpărare a cotei-părți de 2,88 % din capitalul social al

Întreprinderii „Farmacia Tehmedfarm” SRL și și nici nu a restituit arvuna achitată în

sumă de 200 Euro.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei rezultă că, decizia instanței de apel a fost expediată în adresa

2

părților la data de 06 aprilie 2016 (f. d. 151), iar cererea de recurs a fost depusă de

către reprezentantul recurentei, avocatul Alexei Croitor la data de 08 iunie 2016

(f.d.153 ).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul Liliei

Solovei, avocatul Alexei Croitor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

3

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către

reprezentantul Liliei Solovei, avocatul Alexei Croitor asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul reprezentantului Liliei Solovei, avocatul Alexei Croitor ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul reprezentantului Liliei Solovei, avocatul Alexei Croitor se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Ion Druță

Mariana Pitic

4

5