2ra-1637/16 — prelungirea termenului de acceptare a succesiunii
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- prelungirea termenului de acceptare a succesiunii
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1637/16 — prelungirea termenului de acceptare a succesiunii (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Judecătoria Bender Dosarul nr.2ra-1637/16
Judecător: A. Ialanji
Curtea de Apel Chișinău
Judecători: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol
ÎNCHEIERE
07 septembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului Iuliana Oprea,
Judecători Sveatoslav Moldovan, Nicolae Craiu
soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Martînov Grigorie, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă
de Martînov Grigorie împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat și Fetinia Martînova
cu privire la prelungirea termenului de acceptare a succesiunii,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016,
C O N S T A T Ă :
La 15.10.2015, Grigorie Martînov s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat și Fetinia Martînova, solicitând
prelungirea termenului de acceptare a succesiunii.
În motivarea acțiunii a indicat că, la 21.10.2000 a decedat tatăl său Iacov
Martînov, domiciliat în mun. Bender, str. Urițcogo, 4. În urma decesului a fost
deschisă succesiune în ordinea succesiunii legale, pe motiv că acesta nu a perfectat
un testament, iar patrimoniul succesoral cunoscut la acel moment includea imobile
amplasate în România cât și mun. Bender, str. Urițcogo, 4.
Indică reclamantul că în temeiul art. 1500 CC, moștenitor legal de clasa I este
el și soția decedatului Fetinia Martînova. În vara anului 2000 - septembrie 2014,
reclamantul permanent se afla în Bulgaria, orașul Burgas, unde are domiciliu
permanent și în Republica Moldova se afla perioade foarte scurte.
Consideră că atât el, cât și Fetinia Martînova au intrat în posesiunea
patrimoniului succesoral deoarece el își are înregistrată viza de domiciliu în imobilul
din mun. Bender, str. Urițcogo,4, iar mama dânsului domiciliază permanent în acest
imobil, toate taxele și impozitele fiind achitate din sursele sale deoarece dânsa este
pensionară și stare materială este precară.
Din motiv că imobilul este amplasat în regiunea transnistreană a Republicii
Moldova, Fetinia Martînova a depus o cerere la notarul de la locul de trai și a
confirmat faptul acceptării succesiunii, însă din motiv că certificatul de moștenitor
este eliberat de autorități neconstituționale acesta nu are valoare juridică, însă
reclamantul din motiv că deseori se afla peste hotarele republicii nu a depus cerere
la notar privind acceptarea succesiunii, mai mult ca atât un alt impediment a fost
starea materială precară deoarece are un venit periodic nesemnificativ, însă
conform legislației Republicii Moldova până în prezent nici el nici mama dumnealui
nu a acceptat succesiunea din motivele indicate.
1
Notează reclamantul că la 26.11.2014 notarul public a respins cererea
înaintată și a refuzat eliberarea certificatului de moștenitor legal, indicând omiterea
termenului de acceptare a succesiunii, de asemenea fiind indicat că procedura
succesorală nu a fost deschisă.
Consideră că termenul de acceptare a succesiunii a fost omis din motive
întemeiate, și anume că nu s-a aflat în țară și nu a avut posibilitatea de a achita
serviciile care urmau a fi prestate din lipsa surselor financiare.
Solicită reclamantul prelungirea cu 6 luni a termenului pentru acceptarea
succesiunii după decesul tatălui Iacov Martînov, decedat la 21.10.2000 în mun.
Bender, str. Urițcogo, 4.
Prin hotărârea Judecătoriei Bender din 23.11.2015 a fost respinsă cererea de
chemare în judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a
tuturor probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune nu au fost
susținute cu un probatoriu convingător.
La 03.12.2015, Martînov Grigorie a depus cererea de apel solicitând casarea
hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a
constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru
soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu
circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept
procedural.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016, s-a respins cererea
de apel înaintată de Martînov Grigorie și s-a menținut hotărârea Judecătoriei
Bender din 23.11.2015.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de
apelant nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele
dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată,
instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare obiectivă și justă
probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au
importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material
și procedural și în consecință a adoptat o hotărîre legală și întemeiată.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 23 mai 2016 Martînov
Grigorie a înaintat cerere de recurs prin care solicită admiterea recursului, casarea
integrală a hotărârii Judecătoriei Bender din 23.11.2015 și a decizie Curții de Apel
Chișinău din 05.04.2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea
înaintată să fie admisă.
Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 05.04.2016
a fost expediată recurentului la 19.04.2016, însă deoarece la materialele cauzei nu
există dovada recepționării acesteia, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin prisma art. 425 CPC,
consideră recursul depus la data de 23.05.2016 în termen.
În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea
dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,
dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea
depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse
în cererea de apel și anume, neaplicarea normelor de drept material și procedural
pertinente cauzei.
2
Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele
pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele
considerente.
Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că
recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au
apreciat înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.
Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de
reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.
În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și
de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic
inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care
este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei
de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum
formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei
recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și
temeinicia ei în fapt.
Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui
temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres
stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la
proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4).
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,
adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în
recursul declarat de către Martînov Grigorie asemenea aspecte nu se regăsesc.
Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Martînov Grigorie ca inadmisibil.
3
În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,
completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție,
D I S P U N E:
Recursul declarat de către Martînov Grigorie se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului Iuliana Oprea
Judecători Sveatoslav Moldovan
Nicolae Craiu
4