2rac-305/16 — încasarea datoriei

Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău Dosarul nr. 2rac-305/16

Judecător: O. Cojocaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

24 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Galina Stratulat, Ion Druță

examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Societatea pe Acțiuni „Viorica-Cosmetic”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Consiliul mun.

Chișinău împotriva Societății pe Acțiuni „Viorica-Cosmetic” privind încasarea

datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2016, prin care a

fost menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 martie 2016,

c o n s t a t ă

La 15 iulie 2015, Consiliul mun. Chișinău a depus o cerere de chemare în

instanța de judecată împotriva SA „Viorica-Cosmetic” privind încasarea datoriei

în sumă de 678 085,50 lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, SA „Viorica-Cosmetic”, fiind proprietar al

imobilului amplasat pe terenurile autorității administrației publice locale, urma să

achite plata pentru folosirea terenului, însă această obligație nu a fost respectată.

Pe parcursul examinării cauzei, Consiliul mun. Chișinău a depus cerere de

concretizare a acțiunii, solicitînd micșorarea cuantumul pretențiilor sale, cu

încasarea din contul SA „Viorica-Cosmetic” a sumei de 214 983 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 11 decembrie 2015,

acțiunea a fost admisă. S-a încasat din contul SA „Viorica-Cosmetic” în

beneficiul Consiliul mun. Chișinău 214 983 lei. S-a încasat din contul SA

„Viorica-Cosmetic” în beneficiul statutului cheltuieli pentru taxa de stat în

mărime de 6 449,49 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2016, s-a respins apelul

declarat de SA „Viorica-Cosmetic” și s-a menținut hotărîrea primei instanțe.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 26 mai 2016, SA „Viorica-

Cosmetic” a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri de

respingere a acțiunii.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că atît decizia instanței de apel

cît și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate, fiind emise cu

aplicarea eronată a normelor de drept material. De asemenea, invocă recurentul că

instanțele inferioare au apreciat arbitrar probele anexate la materialele cauzei.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 28 martie 2016 (f.d. 93), cît și faptul că la

materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul

înaintat de SA „Viorica-Cosmetic” se consideră declarat în termen.

La 08 iulie 2016, Consiliul mun. Chișinău a prezentat referință, solicitînd

respingerea recursului.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Viorica-

Cosmetic” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor

judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de

casare a actelor judecătorești recurate.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub

aspect procedural și anume dacă se invocă că inferioare au apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct

starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SA „Viorica-Cosmetic” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Viorica-Cosmetic” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță