Decizia nr. 29 din 16 mai 2022

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedură civilă şi ale art. 36 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Denisa-Angelica Stănişor, preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă magistratul-asistent Bogdan Georgescu, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 18 ianuarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 1.046/115/2021.

După prezentarea referatului cauzei de către magistratulasistent, nefiind invocate chestiuni prealabile, completul rămâne în pronunţare asupra sesizării în raport cu propunerile şi argumentele expuse în raportul asupra chestiunii de drept supuse judecăţii. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea din 18 ianuarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 1.046/115/2021, Curtea de Apel Timişoara – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. XV alin. (11) raportat la art. XV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecţiei sociale în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, cu modificările şi completările ulterioare, condiţia „realizării încasării cu minimum 25% mai mici comparativ cu media lunară pe anul 2019” include şi ipoteza nerealizării unor venituri pe anul 2019, ca urmare a dobândirii calităţii de avocat doar începând cu anul 2020, respectiv anterior instituirii stării de urgenţă prin Decretul Preşedintelui României nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, dar ulterior datei de 1 ianuarie 2020. II. Expunerea succintă a procesului A. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la 23 martie 2021, pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, reclamantul AB, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Timiş (AJPIS Timiş), a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Deciziei din 11 august 2020 emise de pârâtă.

În motivarea acţiunii, reclamantul arată următoarele: (i) este avocat stagiar înscris pe tabloul avocaţilor stagiari, ca urmare a Deciziei din 3 martie 2020 emise de Consiliul Baroului Timiş; (ii) având în vedere instituirea stării de urgenţă prin Decretul Preşedintelui României nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României (Decretul Preşedintelui României nr. 195/2020) şi evoluţia situaţiei epidemiologice internaţionale determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecţiei sociale în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020); (iii) potrivit art. XV alin. (1 1 ) din ordonanţa de urgenţă anterior menţionată, avocaţii a căror activitate este redusă, ca urmare a situaţiei epidemiologice, pe perioada stării de urgenţă, dacă în luna pentru care solicită indemnizaţia au realizat încasări cu minimum 25% mai mici decât media lunară pe anul 2019, dar care nu depăşesc câştigul salarial mediu brut prevăzut de Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2020 nr. 6/2020 (Legea nr. 6/2020), beneficiază de o indemnizaţie lunară de 75% din câştigul salarial mediu brut prevăzut de legea menţionată; (iv) întrucât nu a înregistrat venituri din activitatea de avocat, raportat la data înscrierii pe tabloul avocaţilor şi data instituirii stării de urgenţă, reclamantul a transmis, la 4 mai 2021, la AJPIS Timiş o cerere de acordare a indemnizaţiei menţionate pentru lunile martie şi aprilie 2020; (v) AJPIS Timiş a emis Decizia din 11 august 2020 privind recuperarea unor sume plătite necuvenit cu titlu de indemnizaţie lunară de sprijin, cu motivarea că nu este îndeplinită condiţia de scădere a veniturilor cu minimum 25% faţă de media lunară din anul 2019; (vi) plângerea prealabilă formulată împotriva deciziei respective a fost respinsă de AJPIS Timiş; (vii) reclamantul susţine că pârâta AJPIS Timiş a instituit o discriminare între avocaţii care au intrat în profesie în anul 2020 şi cei care au intrat în profesie în anul sau înainte de anul 2019, interpretând greşit prevederile art. XV alin. (1 1 ) şi (1 2 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 şi cu încălcarea prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2011 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 198/2012. B. Apărările pârâtei AJPIS Timiş

Pârâta AJPIS Timiş a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, pentru următoarele argumente: (i) în urma controlului efectuat în perioada 2-24 iunie 2020 cu privire la modul de gestionare a resurselor publice pe perioada stării de urgenţă, Camera de Conturi Timiş a emis Decizia din 24 iulie 2020, prin care s-a stabilit că avocaţii care nu au desfăşurat activitate în anul 2019, indiferent de motiv, nu au dreptul la indemnizaţia de sprijin în temeiul art. XV alin. (1 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020, fiind prevăzute măsuri pentru stabilirea şi recuperarea prejudiciului cauzat; (ii) în aceste condiţii, au fost luate măsuri de recuperare a prejudiciului constatat de Curtea de Conturi, fiind emisă Decizia din 11 august 2020, ce formează obiectului litigiului, ca urmare a faptului că, în perioada martie-aprilie 2020, reclamantul nu a înregistrat o diminuare cu minimum 25% a veniturilor din această lună faţă de media lunară pe anul 2019. C. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 447 din 23 iunie 2021, Tribunalul Caraş-Severin a respins acţiunea formulată de reclamantul AB, reţinând, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. XV alin. (1 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 referitoare la încasări pe anul 2020 cu 25% mai mici decât media lunară pe anul 2019, întrucât a fost înscris ca avocat stagiar începând cu luna martie 2020. Totodată, s-a reţinut că legiuitorul a prevăzut această măsură de protecţie socială numai pentru anumite categorii de persoane conform criteriilor prevăzute expres de lege, care nu pot fi extinse altor categorii de persoane, fără a se realiza vreo discriminare faţă de persoanele care nu îndeplinesc condiţiile legale pentru a beneficia de această măsură. D. Recursul formulat de reclamantul AB

Împotriva sentinţei menţionate la lit. C a declarat recurs reclamantul AB, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant formulează următoarele critici cu privire la hotărârea atacată: (i) prima instanţă a interpretat şi a aplicat în mod greşit normele de drept material incidente; (ii) având în vedere motivele expuse în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 şi interpretarea teleologică a normei juridice, este îndreptăţit să beneficieze de măsura de protecţie în discuţie, situaţia sa fiind obiectivă, întrucât nu a obţinut venituri din activitatea de avocat, astfel încât nu i se poate imputa faptul că în anul 2019 nu era înscris pe tabloul avocaţilor; (iii) scopul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020, aşa cum rezultă din preambulul şi din întreaga economie a actului normativ, a fost să sprijine persoanele ale căror venituri s-au redus sau au fost suprimate, în mod obiectiv, ca urmare a apariţiei pandemiei; (iv) conform metodei de interpretare istorice, dispoziţiile art. XV alin. (1 1 ) şi (1 2 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 se aplică şi avocaţilor stagiari care în anul 2019 nu au obţinut venituri, întrucât reducerea cu 25% a veniturilor în anul 2020 reprezintă un standard care să reflecte o situaţie financiară dificilă, cauzată de pandemie, aspect care se verifică în cauză; (v) având în vedere că decretele Preşedintelui României prin care s-a instituit şi, ulterior, s-a prelungit starea de urgenţă au determinat şi restrângerea la minimum a activităţii judiciare, iar veniturile unui avocat, cu atât mai mult ale unui avocat stagiar, sunt strâns legate de activitatea judiciară, avocaţii stagiari sunt îndreptăţiţi să beneficieze de indemnizaţia prevăzută de actul normativ menţionat; (vi) prima instanţă nu a observat spiritul legii, în acord cu „principiul general de drept potrivit căruia o normă juridică trebuie interpretată în sensul său pozitiv, generator de efecte juridice, modalităţile juridice de interpretare a unei norme legale trebuie să aibă în vedere nu numai litera, ci şi spiritul legii, astfel încât rezultatul aplicării practice a normei juridice să fie cât mai aproape de finalitatea urmărită de legiuitor, care nu poate fi prezumat ab initio că îşi exercită rolul de legiferare în sensul negării atât a drepturilor şi libertăţilor fundamentale consacrate de Constituţie, cât şi a principiilor constituţionale” (Decizia Curţii Constituţionale nr. 456/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 16 noiembrie 2018, paragraful 77); (vii) întrucât profesia de avocat este incompatibilă cu cele mai multe activităţi care ar putea genera venituri, recurentul susţine că s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a desfăşura în anul 2020 alte activităţi generatoare de venituri. E. Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă AJPIS Timiş

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia expune următoarele apărări: (i) împrejurarea că recurentul-reclamant nu a îndeplinit condiţiile cumulative prevăzute de art. XV alin. (1 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 nu reprezintă o interpretare în sens punitiv sau restrictiv de drepturi; (ii) în speţă nu există discriminare, deoarece toate persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute de dispoziţiile menţionate beneficiază de indemnizaţia lunară de sprijin, fără nicio discriminare; (iii) hotărârea primei instanţe nu încalcă scopul ordonanţei de urgenţă, întrucât recurentul-reclamant nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de dispoziţiile menţionate pentru a beneficia de indemnizaţia lunară de sprijin, iar, în economia dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă a Guvernului, nu prezintă relevanţă motivul pentru care persoana nu a realizat venituri în anul 2019 sau dacă are statutul de avocat stagiar ori definitiv; (iv) condiţia unei diminuări cu minimum 25% a veniturilor din luna pentru care se solicită indemnizaţia faţă de media lunară pe anul 2019, dar care să nu depăşească câştigul salarial mediu brut prevăzut de Legea nr. 6/2020, nu este îndeplinită, deoarece nici în anul 2019 şi nici în anul 2020, reclamantul nu a realizat venituri, astfel că nu s-a înregistrat o diminuare a veniturilor. F. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile

La termenul de judecată din 18 ianuarie 2022, Curtea de Apel Timişoara – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a pus în discuţie, din oficiu, admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiuni de drept menţionate la paragraful 6 din prezenta decizie. III. Prevederile normative supuse interpretării

Prevederile din dreptul intern supuse dezlegării pe calea hotărârii prealabile sunt cele ale art. XV alin. (1 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora: ” Art. XV. – (…) (1 1 ) De indemnizaţia prevăzută la alin. (1) beneficiază şi avocaţii a căror activitate este redusă ca urmare a efectelor coronavirusului SARS-CoV-2, pe perioada stării de urgenţă, dacă în luna pentru care solicită indemnizaţia au realizat încasări cu minimum 25% mai mici decât media lunară pe anul 2019, dar care nu depăşesc câştigul salarial mediu brut prevăzut de Legea nr. 6/2020. Indemnizaţia se plăteşte în baza declaraţiei pe propria răspundere a avocatului privind îndeplinirea condiţiilor de acordare, pe care o transmite la agenţia pentru plăţi şi inspecţie socială judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiscal.”

Pentru dezlegarea chestiunii de drept prezintă relevanţă şi dispoziţiile art. XV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020, conform cărora: ” Art. XV. – (1) Alţi profesionişti, astfel cum sunt reglementaţi de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi persoanele care au încheiate convenţii individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, republicată, cu modificările ulterioare, care întrerup activitatea ca urmare a efectelor coronavirusului SARS-CoV-2, pe perioada stării de urgenţă instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, beneficiază, din bugetul de stat, în baza declaraţiei pe propria răspundere, de o indemnizaţie lunară de 75% din câştigul salarial mediu brut prevăzut de Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2020 nr. 6/2020.”

Instanţa de trimitere apreciază că prezintă relevanţă şi aspectele expuse în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind măsuri de protecţie socială determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, prin care a fost introdus alineatul (1 1 ) în cuprinsul art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020: ” În contextul măsurilor adoptate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecţiei sociale în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, cu modificările şi completările ulterioare, luând act de evoluţia situaţiei avocaţilor a căror activitate nu mai poate fi realizată pe perioada instituirii stării de urgenţă, afectând veniturile acestora, având în vedere faptul că unele persoane realizează venituri din mai multe surse, care prin întreruperea activităţii pot conduce la acordarea de drepturi multiple de aceeaşi natură, ţinând cont de faptul că neluarea unor măsuri urgente, cu caracter excepţional, ar aduce grave prejudicii cu efecte pe termen lung asupra bugetului de stat, aceste elemente vizează un interes public şi constituie o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată, şi impun adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă, pentru stabilirea mijloacelor şi procedurilor necesare pentru garantarea siguranţei personale, sociale şi economice a populaţiei, precum şi pentru menţinerea cheltuielilor bugetare la un nivel sustenabil pe perioada stării de urgenţă decretate.” IV. Punctul de vedere al părţilor cu privire la chestiunea de drept

Recurentul-reclamant AB şi-a exprimat punctul de vedere, în sensul că, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. XV alin. (1 1 ) raportat la alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020, condiţia realizării de încasări cu minimum 25% mai mici comparativ cu media lunară pe anul 2019 include şi ipoteza nerealizării unor venituri pe anul 2019, ca urmare a dobândirii calităţii de avocat doar începând cu anul 2020, respectiv anterior instituirii stării de urgenţă prin Decretul Preşedintelui României nr. 195/2020, dar ulterior datei de 1 ianuarie 2020.

Punctul de vedere al intimatei-pârâte AJPIS Timiş este în sensul că includerea în ipoteza realizării de încasări cu minimum 25% mai mici comparativ cu media lunară pe anul 2019 şi a situaţiei în care persoana nu a realizat venituri în anul 2019, ca urmare a dobândirii calităţii de avocat doar începând cu anul 2020, reprezintă o încălcare a prevederilor exprese şi imperative ale ordonanţei de urgenţă şi o adăugare la lege. În susţinere sunt reiterate apărările din întâmpinarea prezentată la pct. II lit. E din prezenta decizie. V. Punctul de vedere al instanţei de trimitere A. Cu privire la admisibilitatea sesizării

Instanţa de trimitere argumentează că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. B. Cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării

Interpretarea stricto sensu a dispoziţiilor art. XV alin. (1 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 conduce spre interpretarea potrivit căreia, numai în ipoteza verificării cerinţelor de text, avocaţii pot beneficia de indemnizaţia instituită ca măsură de protecţie socială, în sensul că, în luna pentru care solicită indemnizaţia, beneficiarii să fi realizat încasări cu minimum 25% mai mici decât media lunară pe anul 2019, iar aceste încasări să nu depăşească câştigul salarial mediu brut prevăzut de Legea nr. 6/2020.

Este real că dobândirea calităţii de avocat la finele anului 2019 ori în cursul anului 2020 reprezintă o împrejurare obiectivă, independentă de ideea vreunei culpe a persoanei aflate în această situaţie, însă o astfel împrejurare, dacă ar fi luată în considerare, independent de cerinţele cumulative impuse de art. XV alin. (1 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 cu privire la veniturile obţinute în raport cu media lunară a acestora pe anul 2019 şi cu câştigul salarial mediu brut prevăzut de Legea nr. 6/2020, ar genera o aplicare a normei legale, cu eludarea condiţiilor impuse de legiuitor, în privinţa altor situaţii particulare decât cele care se circumscriu textului legal. Dacă legiuitorul ar fi dorit să acorde indemnizaţia în discuţie şi avocaţilor care nu au obţinut venituri în anul 2019, fără a avea relevanţă că sunt stagiari sau definitivi, nu ar mai fi instituit condiţionarea impusă încasărilor din luna pentru care se cere indemnizaţia de media lunară a încasărilor pe anul 2019.

În ce priveşte pretinsa discriminare dintre avocaţii stagiari şi definitivi, legea impune condiţiile pentru acordarea indemnizaţiei şi, chiar dacă s-ar evidenţia o diferenţă de tratament între avocaţii definitivi şi cei stagiari, legat de aplicarea textului legal, aceasta derivă din lege. Or, Curtea Constituţională, prin deciziile nr. 818/2008 şi nr. 820/2008, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, a reţinut că dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, în forma republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, sunt neconstituţionale „în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţă să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative”. Aşa fiind, o constatare a discriminării referitoare la acordarea indemnizaţiilor prevăzute la art. XV alin. (1 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 ar avea efectul nesocotirii deciziilor Curţii Constituţionale, obligatoriu a fi respectate, deoarece instanţa s-ar substitui, în mod nepermis, legiuitorului, prin acordarea unui drept neprevăzut de lege.

Într-o interpretare teleologică, raportată la scopul edictării prin lege a măsurilor de protecţie socială instituite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020, printre care şi indemnizaţia acordată avocaţilor conform art. XV alin. (1 1 ) din actul normativ, scop definit în preambulul actului normativ, s-ar putea reţine însă şi că textul stabileşte anumite criterii în configurarea beneficiarilor indemnizaţiei, iar în situaţia în care se prevede acordarea acestei indemnizaţii pentru avocaţii definitivi care au realizat anumite venituri în anul anterior, cu atât mai mult de acelaşi beneficiu ar trebui să beneficieze şi avocatul stagiar, ce nu avea această calitate în anul 2019 şi, prin urmare, obiectiv, nu a putut realiza venituri, context în care prima condiţie instituită de norma legală nu îi este aplicabilă, nu că nu se verifică în cazul său, fiind evident că avocatul stagiar este în situaţia de a nu putea să se situeze cu veniturile sub nivelul veniturilor din anul anterior, care nici nu au existat. VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie A. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu au fost identificate repere de practică judiciară cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. B. Jurisprudenţa celorlalte instanţe

Într-o orientare jurisprudenţială s-a reţinut că avocaţii stagiari, întrucât nu au realizat venituri în anul 2019, nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. XV alin. (1 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020.

Într-o orientare jurisprudenţială s-a reţinut că dispoziţiile art. XV alin. (1 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 se aplică şi avocaţilor stagiari care nu au obţinut venituri în anul 2019. VII. Răspunsul Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin Adresa nr. 566/C/759/III-5/2022 din 6 aprilie 2022, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (7) din Codul de procedură civilă, a fost propusă, în principal, soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării, iar, în subsidiar, soluţia de admitere a sesizării şi pronunţarea unei hotărâri prealabile prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept deduse judecăţii. IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie A. Cu privire la admisibilitatea sesizării

În privinţa obiectului şi a condiţiilor sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, condiţii care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: (i) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; (ii) cauza să fie soluţionată în ultimă instanţă; (iii) cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; (iv) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; (v) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Sunt îndeplinite primele trei condiţii de admisibilitate, întrucât sesizarea a fost formulată în cadrul unui litigiu în materia contenciosului administrativ aflat în curs de judecată, în recurs, pe rolul Curţii de Apel Timişoara – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţă care a formulat sesizarea şi care judecă litigiul în ultimă instanţă.

În ceea ce priveşte a patra condiţie de admisibilitate, soluţionarea pe fond a litigiului în care a fost formulată sesizarea, vizând controlul de legalitate cu privire la actul administrativ prin care s-a refuzat acordarea beneficiului prevăzut de art. XV alin. (1 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 în cazul unui avocat stagiar care nu a desfăşurat activitate în anul 2019, depinde de dezlegarea ce urmează a fi dată chestiunii de drept menţionate la paragraful 6 din prezenta decizie.

Este îndeplinită şi a cincea condiţie de admisibilitate referitoare la caracterul de noutate al chestiunii de drept, având în vedere atât faptul că dispoziţiile legale supuse interpretării sunt de dată recentă, fiind adoptate în anul 2020, cât şi faptul că norma reglementează raporturi juridice particulare ivite în noul context socioprofesional generat de o situaţie epidemiologică existentă la nivel global. Or, în contextul noului cadru legislativ, instanţele sunt chemate să se pronunţe pentru prima dată cu privire la interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii legale, care necesită clarificări în scopul asigurării unei practici judiciare unitare.

Deşi, aşa cum rezultă din prezentarea jurisprudenţei la nivel naţional, problema de drept a primit o dezlegare neunitară din partea instanţelor, practica nu este consolidată pentru a se aprecia că a fost preîntâmpinat riscul apariţiei şi perpetuării unor divergenţe de jurisprudenţă, astfel încât nu există o „practică judiciară consacrată”, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 9 din 21 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 4 aprilie 2022, paragrafele 90 şi 91).

Subsumat celei de-a cincea condiţii de admisibilitate, este îndeplinită şi cerinţa ca instanţa supremă să nu fi statuat asupra chestiunii de drept supuse dezlegării, care nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Pentru aceste argumente, se reţine că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. B. Cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării

În speţă se solicită dezlegarea întinderii aplicării art. XV alin. (1 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020.

Actul normativ, devenit parte a ordinii de drept începând cu data de 21 aprilie 2020, instituie măsuri de protecţie socială, legiuitorul optând pentru a repara eventualele prejudicii cauzate de limitarea sau întreruperea unor activităţi socioeconomice, pe perioada pandemiei. Printre beneficiarii măsurilor de protecţie socială se numără şi avocaţii, în calitate de categorie socioprofesională.

Trebuie reţinut că legiuitorul, elaborând textul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020, a stabilit sfera de aplicare a măsurilor de protecţie socială reglementate, pe durata stării de urgenţă, începând cu 16 martie 2020.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 a fost adoptată având ca bază Comunicarea privind „Răspunsul economic coordonat la epidemia de COVID-19” (52020DC0112), fiind stabilit un set măsuri de protecţie (ajutoare de stat) ce intră în sfera de aplicare a art. 107 alin. (3) lit. b) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).

În partea relevantă, Comisia Europeană a constatat că sunt necesare măsuri specifice pentru a atenua impactul asupra ocupării forţei de muncă pentru persoanele fizice şi pentru sectoarele cele mai afectate şi a permis acordarea unor ajutoare de stat, cu respectarea art. 107 alin. (2) lit. b) din TFUE, în sensul existenţei, în cazul fiecărui beneficiar, a unei legături de cauzalitate directă între ajutorul acordat şi prejudiciul rezultat din evenimentul extraordinar şi a limitării eventualelor ajutoare la ceea ce este necesar pentru repararea pagubelor.

În cel de-al doilea rând, urmărind sistematic sfera acestor măsuri de protecţie socială, se reţine că legiuitorul a reglementat o serie de beneficii în favoarea anumitor categorii de subiecţi de drept, persoane fizice (părinţii, aflaţi sub incidenţa art. I, beneficiarii stimulentului de inserţie, în situaţiile reglementate de art. II, copiii sau tinerii aflaţi sub incidenţa art. IX, şomerii conform art. X 1 alin. (3), salariaţii potrivit art. XI, profesioniştii şi avocaţii, persoanele care au dobândit venituri din drepturi de autor sau drepturi conexe sau cele prevăzute la lit. a)-c) ale alin. (1) al art. 67 1 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare, conform art. XV).

Este de menţionat faptul că, pentru beneficiarii drepturilor reglementate de art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020, este prevăzută şi obligaţia plăţii impozitului pe venit, a contribuţiei de asigurări sociale şi a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, stabilindu-se procedura de calcul şi de declarare a sarcinilor, prin trimitere la normele fiscale.

În cel de-al treilea rând, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 au fost luate măsuri pentru stabilirea mijloacelor şi procedurilor necesare pentru siguranţa socială şi economică a populaţiei, stabilindu-se o procedură de comunicare electronică a actelor şi cererilor, procedura şi termenele de decontare a sumelor plătite de angajator, acoperirea cheltuielilor din Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, caracterizarea unor indemnizaţii ca venituri – bază de calcul pentru impozitul pe venituri, CAS şi CASS.

Raportat la categoria socioprofesională a avocaţilor este relevant art. XV alin. (1 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020, introdus prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind măsuri de protecţie socială determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 21 aprilie 2020, text potrivit căruia: „De indemnizaţia prevăzută la alin. (1) beneficiază şi avocaţii a căror activitate este redusă ca urmare a efectelor coronavirusului SARS-CoV-2, pe perioada stării de urgenţă, dacă în luna pentru care solicită indemnizaţia au realizat încasări cu minimum 25% mai mici decât media lunară pe anul 2019, dar care nu depăşesc câştigul salarial mediu brut prevăzut de Legea nr. 6/2020. Indemnizaţia se plăteşte în baza declaraţiei pe propria răspundere a avocatului privind îndeplinirea condiţiilor de acordare, pe care o transmite la agenţia pentru plăţi şi inspecţie socială judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiscal.”

Aceste dispoziţii au caracter special faţă de cele cuprinse în art. XV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020, referitoare la profesioniştii care şi-au întrerupt activitatea ca urmare a efectelor coronavirusului SARS-CoV-2. Norma specială a fost edictată în considerarea faptului că, pe durata stării de urgenţă, avocaţii nu şi-au întrerupt activitatea, dar s-a redus amploarea acestei activităţi.

Drept urmare, norma specială instituie o măsură de protecţie de care beneficiază avocaţii, fără distincţie între cei definitivi şi cei stagiari, dacă sunt îndeplinite cele două condiţii de fond cumulative prevăzute de normă, şi anume: să fi avut loc o diminuare a veniturilor/încasărilor avocatului în luna din perioada stării de urgenţă pentru care solicită plata indemnizaţiei cu minimum 25% faţă de media lunară pe anul 2019 şi, de asemenea, veniturile/încasările avocatului în luna din perioada stării de urgenţă pentru care solicită plata indemnizaţiei să nu depăşească câştigul salarial mediu brut prevăzut de Legea nr. 6/2020.

Condiţia de formă vizează declaraţia pe propria răspundere a avocatului privind îndeplinirea condiţiilor de acordare, ce trebuie transmisă agenţiei pentru plăţi şi inspecţie socială judeţeană sau a municipiului Bucureşti, în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiscal al declarantului.

Instanţa de trimitere solicită lămurirea înţelesului normei speciale în privinţa primei condiţii anterior enunţate, nevoia lămuririi chestiunii de drept intervenind în situaţia avocaţilor stagiari intraţi în profesie în anul 2020 şi care, din acest motiv, nu se pot raporta la venituri obţinute din activitatea de avocat în anul 2019.

Interpretarea teleologică a normei potrivit căreia prima condiţie ar fi inaplicabilă avocaţilor stagiari intraţi în profesie în 2020, cu consecinţa satisfacerii cerinţelor legale pentru acordarea indemnizaţiei prin dovedirea numai a obţinerii unor venituri lunare care nu depăşesc câştigul salarial mediu brut, se sprijină exclusiv pe argumentul raţiunii actului normativ, acela de a institui măsuri de protecţie pentru categorii de persoane devenite vulnerabile în urma măsurilor luate de stat de combatere a pandemiei.

Însă raţiunea reglementării, respectiv finalitatea urmărită de legiuitor, este în situaţia de faţă un argument de ordin general, care nu poate înfrânge conţinutul expres al normei, interpretarea teleologică neputând fi folosită pentru a elimina sau completa norma juridică supusă interpretării. Or, norma prevede fără dubiu drept condiţie de acordare a indemnizaţiei reducerea nivelului veniturilor lunare cu minimum 25% faţă de media veniturilor din anul 2019.

De altfel, scopul instituirii măsurii de protecţie socială în cazul categoriei socioprofesionale a avocaţilor nu poate fi identificat exclusiv pe baza preambulului actului normativ, ci se impune cercetarea normei speciale, care stabileşte că trebuie să existe un prejudiciu rezultat din evenimentul extraordinar, care justifică ajutorul acordat, acest prejudiciu fiind reducerea veniturilor, iar nu lipsa veniturilor.

Astfel, în interpretarea gramaticală a normei, acordarea indemnizaţiei este condiţionată, fără distincţii, de o reducere a venitului înregistrat, ca o consecinţă negativă a epidemiei de COVID-19 şi a stării de urgenţă. Nu poate fi acceptată inaplicabilitatea condiţiei în situaţia factuală premisă a sesizării pentru că ar însemna să fie eludate cerinţele expres prevăzute de legiuitor pentru acordarea indemnizaţiei.

Dar interpretarea corelată a textelor alin. (1 1 ) şi (1 2 ) ale art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 permite, inclusiv în cazul avocaţilor stagiari intraţi în profesie în 2020, compararea veniturilor indiferent de sursa lor, neaflându-ne în ipoteza unei imposibilităţi practice de aplicare a textului.

Astfel, la data de 22 mai 2020 [la o lună şi o zi distanţă de intrarea în vigoare a alin. (1 1 ) al art. XV] au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 60/2020 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2020 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecţiei sociale în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 şi pentru stabilirea unor măsuri suplimentare de protecţie socială, prin care se introduce alin. (1 2 ) al art. XV.

Alin. (1 2 ) al art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 defineşte sintagma „au realizat încasări” prevăzută la alin. (1 1 ), stipulând că în categoria veniturilor realizate în perioada de referinţă intră nu numai veniturile realizate din exercitarea profesiei, ci şi orice alte venituri dintre cele prevăzute la art. 62 şi 76 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Deşi alin. (1 2 ) al art. XV se referă la veniturile înregistrate în perioada de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020, prin analogie, pentru identitate de raţiune, trebuie considerat că nici categoria veniturilor înregistrate în anul 2019, care reprezintă termenul de comparaţie, nu se reduce la veniturile realizate din exercitarea profesiei de avocat, ci trebuie luate în considerare orice alte venituri dintre cele prevăzute la art. 62 şi 76 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Ca urmare, în cazul avocatului stagiar, ca şi în cazul avocatului suspendat din profesie în anul 2019, aflat în concediu de creştere a copilului, condiţia realizării unor venituri în anul 2019 subzistă, dar aceste venituri nu se rezumă la cele dobândite prin exercitarea profesiei de avocat.

Mai mult, în ceea ce priveşte avocatul stagiar se cuvin a fi avute în vedere şi dispoziţiile art. 295 şi 296 din Statutul profesiei de avocat, aprobat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 64 din 3 decembrie 2011, potrivit cărora înscrierea în tabloul avocaţilor stagiari cu drept de exercitare a profesiei este condiţionată de înregistrarea la barou a unui contract de colaborare profesională sau a unui contract de salarizare în interiorul profesiei, încheiat cu o formă de exercitare a profesiei, sub îndrumarea unui avocat care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, contract care cuprinde obligaţia de a se asigura avocatului stagiar venitul minim garantat pe economia naţională, distinct de veniturile ocazionale ale avocatului stagiar asigurate din asistenţa judiciară pentru care a fost desemnat de serviciul de asistenţă judiciară al baroului. Rezultă astfel că avocatul stagiar intrat în profesie în 2020 ar fi trebuit să beneficieze cel puţin de venitul minim garantat pe economia naţională, ca o garanţie prevăzută de statut pentru debutanţi. Se asigură în acest mod şi elementul de comparaţie cu orice fel de venituri realizate în anul 2019 din sursele avute în vedere de alin. (1 2 ) al art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020, rămânând un imperativ dovedirea îndeplinirii condiţiei „realizării de încasări cu minimum 25% mai mici comparativ cu media lunară pe anul 2019” inclusiv de către avocaţii stagiari.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă,