3ra-907/16 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-907/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Prima instanță, Jud. Rîșcani mun. Chișinău: A. Miron dosarul nr. 3ra-907/16
Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:
N. Traciuc, G. Dașchevici, I. Cotruță
Î N C H E I E R E
17 august 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Iuliana Oprea
Mariana Pitic
examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind admisibilitatea
recursului declarat de către Cicati Veaceslav,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cicati Veaceslav împotriva
Departamentului Poliției de Frontieră, intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne,
cu privire la contestarea actului administrativ,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2016, prin care a fost respins
apelul declarat de către Cicati Veaceslav și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.
Chișinău din 17 noiembrie 2015,
c o n s t a t ă
La 11 ianuarie 2013, Cicati Veaceslav a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Departamentului Poliției de Frontieră, intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne,
cu privire la contestarea actului administrativ.
În motivarea acțiunii, reclamantul Cicati Veaceslav indică că a satisfăcut serviciul
militar în Departamentul Poliției de Frontieră timp de 25 ani și la moment este concediat la
pensie.
Invocă că în anul 2005, în timpul satisfacerii serviciului militar, dînsul și membrii
familiei sale au fost incluși în lista persoanelor ce necesită îmbunătățirea condițiilor de trai,
urmînd a fi asigurați cu spațiu locativ, și anume apartament cu trei odăi.
Afirmă că în conformitate cu art. 9 din Legea privind protecția socială și juridică a
militarilor și membrilor familiilor lor, care era în vigoare la acel moment, lui Cicati
Veaceslav trebuia să-i fie acordat spațiu locativ în termen de un an. Totodată, potrivit
prevederilor art. 21 din Legea cu privire la statutul militarilor, militarii care au satisfăcut
serviciul militar 15 și mai mulți ani au dreptul la spațiu locativ privat, drept prevăzut și de
Legea cu privire la privatizarea fondului locativ.
Menționează Cicati Veaceslav că potrivit art. 21 din Legea cu privire la statutul
militarilor, în cazul cînd nu este posibilă acordarea spațiului locativ, militarul beneficiază de
compensație bănească pentru procurarea sau construcția spațiului locativ în mărimea
1
costului mediu de piață al acestuia. Astfel, costul mediu al unui apartament cu trei odăi în
orașul Hîncești constituie 45 000 euro.
Consideră reclamantul că un drept obținut cîndva nu poate fi abrogat prin lege, mai
mult ca atît, art. 6 Cod civil prevede că legea nu are efect retroactiv atunci cînd înrăutățește
situația cetățeanului. Pentru realizarea drepturilor sale, la 23 noiembrie 2012 Cicati
Veaceslav s-a adresat cu cerere prealabilă către Departamentul Poliției de Frontieră, cu
solicitarea să-i fie acordat spațiu locativ sau în cazul în care nu este posibil, să-i fie achitată
o compensație bănească a costului comercial al unui apartament cu trei odăi. Prin răspunsul
nr. 35/21-C-103/12 din 26 decembrie 2012, pîrîtul a respins solicitarea reclamantului, din
motivul omiterii termenului de adresare privind recunoașterea dreptului pretins.
Solicită Cicati Veaceslav recunoașterea ilegală a refuzului Departamentului Poliției
de Frontieră nr. 35/21-C-103/12 din 26 decembrie 2012, achitarea compensației bănești
pentru procurarea spațiului locativ în mărimea costului mediu de piață al unui apartament
cu trei odăi în sumă de 45 000 euro și compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 17 noiembrie 2015, acțiunea a
fost respinsă ca neîntemeiată. Instanța de judecată a constatat că lipsește cadrul legal ce ar
permite încasarea compensației bănești pentru procurarea spațiului locativ, deoarece acest
drept prevăzut în art. 21 din Legea cu privire la statutul militarilor, invocat de către Cicati
Veaceslav, a fost exclus.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2016, a fost respins apelul declarat
de către Cicati Veaceslav și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 17
noiembrie 2015. Instanța de apel a considerat justă concluzia instanței de fond privind lipsa
cadrului legal ce ar permite achitarea compensației bănești pentru procurarea spațiului
locativ.
La 25 aprilie 2016, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC, Cicati Veaceslav a
declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea
deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2016 și hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun.
Chișinău din 17 noiembrie 2015, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
În susținerea recursului, Cicati Veaceslav a invocat că instanțele ierarhic inferioare nu
au ținut cont de faptul că dînsul a satisfăcut serviciul militar în cadrul Forțelor Armate timp
de 25 ani și beneficiază de dreptul de a fi asigurat cu spațiu locativ sau de achitare a unei
compensații bănești pentru procurarea acestuia.
Indică că însuși intimatul Departamentul Poliției de Frontieră a recunoscut dreptul
recurentului Cicati Veaceslav și al membrilor familiei sale la spațiu locativ, însă
neîntemeiat a refuzat achitarea compensației bănești pentru procurarea spațiului locativ,
motivînd că la moment nu dispune de surse financiare în acest scop. Astfel, recunoașterea
unui fapt de ambele părți duce la recunoașterea lui ca fiind incontestabil, ca un fapt stabilit.
Consideră recurentul Cicati Veaceslav neîntemeiat argumentul intimatului
Departamentul Poliției de Frontieră precum că dreptul la acordarea compensației bănești
pentru procurarea spațiului locativ a fost exclus prin lege, deoarece dînsul s-a adresat cu
solicitarea acordării spațiului locativ sau compensației bănești la momentul cînd prevederile
legale cu privire la asigurarea militarilor cu spațiu locativ erau în vigoare. Or, legea nu are
efect retroactiv dacă afectează drepturile omului și un drept obținut cîndva nu poate fi
abrogat prin lege. Mai mult ca atît, dreptul recurentului și al membrilor familiei sale la
acordarea spațiului locativ există și astăzi și nu este anulat.
La 17 mai 2016, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului declarat de
către Cicati Veaceslav cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.
2
La 15 august 2016, intimatul Departamentul Poliției de Frontieră a depus referință,
solicitînd declararea recursului înaintat de către Cicati Veaceslav ca inadmisibil, deoarece
dreptul la compensație bănească pentru procurarea sau construcția spațiului locativ în
mărimea costului mediu de piață al acestuia, prevăzut de art. 21 din Legea cu privire la
statutul militarului nr. 162 din 22 iulie 2005, a fost exclus prin Legea pentru modificarea și
completarea unor acte legislative nr. 90 din 04 decembrie 2009.
Intimatul Ministerul Afacerilor Interne nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv
și nu a depus referință în termenul stabilit.
Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul
declarat de către Cicati Veaceslav este inadmisibil, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în
cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3)
și (4).
Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că normele de
drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea
ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în
proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a
recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea
probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise
au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră că recursul declarat de către Cicati Veaceslav nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.
Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția
pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.
Nu poate fi reținut argumentul recurentului Cicati Veaceslav precum că instanțele
ierarhic inferioare nu au ținut cont de faptul că dînsul a satisfăcut serviciul militar în Forțele
Armate timp de 25 ani și beneficiază de dreptul la achitarea compensației bănești pentru
3
procurarea spațiului locativ în mărimea costului mediu de piață al acestuia, deoarece s-a
adresat cu această solicitare la momentul cînd prevederile legale cu privire la asigurarea
militarilor cu spațiu locativ erau în vigoare, din următoarele considerente.
Dreptul militarilor la achitarea compensației bănești pentru procurarea spațiului locativ
în mărimea costului mediu de piață al acestuia era prevăzut de art. 21 din Legea cu privire
la statutul militarului nr. 162 din 22 iulie 2005, însă prin Legea pentru modificarea și
completarea unor acte legislative nr. 90 din 04 decembrie 2009, în vigoare din 18
decembrie 2009, a fost exclus.
Astfel, de la data intrării în vigoare a legii noi, efectele legii vechi încetează și
respectiv, recurentul-reclamant Cicati Veaceslav nu mai beneficiază de dreptul la acordarea
compensației bănești pentru procurarea sau construcția spațiului locativ în mărimea costului
mediu de piață al acestuia, or, legea civilă nu are caracter retroactiv.
Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept
procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi
respinse.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv
numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural, verificîndu-se exclusiv
legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în fapt a acesteia.
Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea
Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de
puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu
privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt
similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanța de apel s-a
pronunțat deja în modul corespunzător.
Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Cicati Veaceslav ca
inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art. 433
lit. a) și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de către Cicati Veaceslav se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Iuliana Oprea
Mariana Pitic
4