3ra-1032/16 — recunoașterea refuzului fiind ilegal, acordarea unei compensații bănești

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-1032/16

Judecător: A. Miron

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

17 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Mariana Pitic, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Parvan Anatolie,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie Parvan

împotriva Departamentului Poliției de Frontieră, intervenient accesoriu Ministerul

Afacerilor Interne, privind recunoașterea refuzului ca fiind ilegal, acordarea unei

compensații bănești, încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Parvan Anatolie și a fost menținută hotărârea Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 30 noiembrie 2015,

c o n s t a t ă

La 11 ianuarie 2013, natolie Parvan s-a adresat cu o cerere de chemare în

judecată împotriva Departamentului Poliției de Frontieră, solicitând recunoașterea

refuzului Departamentului Poliției de Frontieră al MAI ca fiind neîntemeiat,

acordarea compensației bănești a costului comercial a unui apartament compus din 3

odăi în sumă de 45 000 euro.

În susținerea acțiunii a indicat că, a satisfăcut serviciul militar în Trupele de

Grăniceri (Departamentul Poliției de Frontieră) timp de 25 ani 3 luni, fiind concediat

în legătură cu starea sănătății, cu numirea pensie de invaliditate. În timpul serviciului

militar, în anul 1992, a fost luat în rând pentru acordarea spațiului locativ -

apartamentului cu 3 odăi.

În conformitate cu art. 9 a Legii RM privind protecția socială și juridică a

militarilor și membrilor familiilor lor, care era în vigoare la acel moment, trebuia să-i

fie acordat spațiu locativ în termen de trei ani. Ulterior, în conformitate cu

prevederile alin. (5) art. 21 a Legii RM cu privire la statutul militarilor, militarii care

au satisfăcut serviciul militar 15 și mai mulți ani aveau drept la spațiul locativ privat,

acest drept este stipulat și în Legea RM cu privire la privatizarea fondului locativ. La

fel, conform legislației în vigoare, în cazul în care nu este posibil de acordat spațiul

locativ în natură, atunci se achită compensația bănească a costului comercial pentru

spațiul locativ.

Costul mediu al unui apartament compus din 3 odăi în or. Hîncești constituie 45

000 euro (conform datelor Bursei Imobiliare „Lara”), care trebuie să-i fie achitat.

S-a mai invocat faptul că, un drept obținut cândva nu poate fi abrogat prin lege,

mai mult decât atât, conform art. 6 Cod civil este direct indicat, că legea nu are efect

retroactiv, atunci când înrăutățește situația cetățeanului.

A menționat recurentul că pentru realizarea acestui drept s-a adresat cu cerere

prealabilă către Departamentul Poliției de Frontieră al MAI, solicitând acordarea

spațiului locativ sau achitarea compensației bănești a costului comercial pentru

spațiul locativ, însă Departamentul Poliției de Frontieră al MAI i-a refuzat.

La 30 noiembrie 2015, Anatolie Parvan a depus cerere de concretizare a

pretențiilor, solicitând: recunoașterea neîntemeiat refuzului Departamentului Poliției

de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne a RM; obligarea Departamentului

Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al RM de a acorda lui cu

membrii familiei unui apartament compus din 3 odăi conform legislației.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani din 30 noiembrie 2015, a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Parvan împotriva

Departamentului Poliției de Frontieră, intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor

Interne, privind recunoașterea refuzului ca fiind ilegal, acordarea unei compensații

bănești, încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2016, a fost respins apelul

declarat de Parvan Anatolie și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 30 noiembrie 2015.

Nefiind de acord cu decizia respectivă, la data de 24 mai 2016, în termenul

prevăzut de lege, Parvan Anatolie a declarat recurs asupra deciziei respective,

solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărîri de admitere a acțiunii înaintate.

În motivarea recursului, recurentul a reiterat motivele de fapt și de drept

invocate în cererea de chemare în judecată și pe parcursul examinări cauzei în

instanțele inferioare.

La 13 iunie 2016, Ministerul Afacerilor Interne a prezentat referință pe

marginea recursului declarat, solicitînd declararea acestuia inadmisibil.

La 15 august 2016, Departamentul Poliției de Frontieră a prezentat referință pe

marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Parvan Anatolie nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul

nu a invocat nici un temei care ar indica la actelor judecătorești contestate, ci a

formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a

actelor judecătorești recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate

în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Parvan Anatolie ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Parvan Anatolie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Mariana Pitic

Ion Druță