3ra-1032/16 — recunoașterea refuzului fiind ilegal, acordarea unei compensații bănești
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recunoaşterea refuzului fiind ilegal, acordarea unei compensaţii băneşti
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-1032/16 — recunoașterea refuzului fiind ilegal, acordarea unei compensații bănești (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-1032/16
Judecător: A. Miron
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
Judecători: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol
Î N C H E I E R E
17 august 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecători Mariana Pitic, Ion Druță
examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către
Parvan Anatolie,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie Parvan
împotriva Departamentului Poliției de Frontieră, intervenient accesoriu Ministerul
Afacerilor Interne, privind recunoașterea refuzului ca fiind ilegal, acordarea unei
compensații bănești, încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2016, prin care a fost
respins apelul declarat de Parvan Anatolie și a fost menținută hotărârea Judecătoriei
Rîșcani mun. Chișinău din 30 noiembrie 2015,
c o n s t a t ă
La 11 ianuarie 2013, natolie Parvan s-a adresat cu o cerere de chemare în
judecată împotriva Departamentului Poliției de Frontieră, solicitând recunoașterea
refuzului Departamentului Poliției de Frontieră al MAI ca fiind neîntemeiat,
acordarea compensației bănești a costului comercial a unui apartament compus din 3
odăi în sumă de 45 000 euro.
În susținerea acțiunii a indicat că, a satisfăcut serviciul militar în Trupele de
Grăniceri (Departamentul Poliției de Frontieră) timp de 25 ani 3 luni, fiind concediat
în legătură cu starea sănătății, cu numirea pensie de invaliditate. În timpul serviciului
militar, în anul 1992, a fost luat în rând pentru acordarea spațiului locativ -
apartamentului cu 3 odăi.
În conformitate cu art. 9 a Legii RM privind protecția socială și juridică a
militarilor și membrilor familiilor lor, care era în vigoare la acel moment, trebuia să-i
fie acordat spațiu locativ în termen de trei ani. Ulterior, în conformitate cu
prevederile alin. (5) art. 21 a Legii RM cu privire la statutul militarilor, militarii care
au satisfăcut serviciul militar 15 și mai mulți ani aveau drept la spațiul locativ privat,
acest drept este stipulat și în Legea RM cu privire la privatizarea fondului locativ. La
fel, conform legislației în vigoare, în cazul în care nu este posibil de acordat spațiul
locativ în natură, atunci se achită compensația bănească a costului comercial pentru
spațiul locativ.
Costul mediu al unui apartament compus din 3 odăi în or. Hîncești constituie 45
000 euro (conform datelor Bursei Imobiliare „Lara”), care trebuie să-i fie achitat.
S-a mai invocat faptul că, un drept obținut cândva nu poate fi abrogat prin lege,
mai mult decât atât, conform art. 6 Cod civil este direct indicat, că legea nu are efect
retroactiv, atunci când înrăutățește situația cetățeanului.
A menționat recurentul că pentru realizarea acestui drept s-a adresat cu cerere
prealabilă către Departamentul Poliției de Frontieră al MAI, solicitând acordarea
spațiului locativ sau achitarea compensației bănești a costului comercial pentru
spațiul locativ, însă Departamentul Poliției de Frontieră al MAI i-a refuzat.
La 30 noiembrie 2015, Anatolie Parvan a depus cerere de concretizare a
pretențiilor, solicitând: recunoașterea neîntemeiat refuzului Departamentului Poliției
de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne a RM; obligarea Departamentului
Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al RM de a acorda lui cu
membrii familiei unui apartament compus din 3 odăi conform legislației.
Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani din 30 noiembrie 2015, a fost respinsă ca
neîntemeiată cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Parvan împotriva
Departamentului Poliției de Frontieră, intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor
Interne, privind recunoașterea refuzului ca fiind ilegal, acordarea unei compensații
bănești, încasarea cheltuielilor de judecată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2016, a fost respins apelul
declarat de Parvan Anatolie și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.
Chișinău din 30 noiembrie 2015.
Nefiind de acord cu decizia respectivă, la data de 24 mai 2016, în termenul
prevăzut de lege, Parvan Anatolie a declarat recurs asupra deciziei respective,
solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu emiterea
unei noi hotărîri de admitere a acțiunii înaintate.
În motivarea recursului, recurentul a reiterat motivele de fapt și de drept
invocate în cererea de chemare în judecată și pe parcursul examinări cauzei în
instanțele inferioare.
La 13 iunie 2016, Ministerul Afacerilor Interne a prezentat referință pe
marginea recursului declarat, solicitînd declararea acestuia inadmisibil.
La 15 august 2016, Departamentul Poliției de Frontieră a prezentat referință pe
marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul
este inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la
proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care
se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar
alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie
temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau
ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau
în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Parvan Anatolie nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul
nu a invocat nici un temei care ar indica la actelor judecătorești contestate, ci a
formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de
către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a
actelor judecătorești recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul
trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în
cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de
lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate
în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate
corespunzător.
În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera
recursul declarat de Parvan Anatolie ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e
Recursul declarat de Parvan Anatolie se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Mariana Pitic
Ion Druță