2ra-1781/16 — constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și executarea în termen rezonabil a holtărîrii judecătorești și recuperarea prejudiciu moral

prima instanță: L. Pruteanu dosarul nr. 2ra-1781/16

instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

10 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ion Druță

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Timoșin Vasilii,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Timoșin Vasilii

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termenul rezonabil a cauzei și a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Timoșin Vasilii și menținută hotărîrea Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 09 iulie 2015, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La 18 august 2014, Timoșin Vasilii a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecarea în termenul rezonabil a cauzei și a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, fiind unul dintre cei 1720 de membrii

Cooperativei de Construcție a Garajelor nr. 13/1, începînd cu anul 2005 a constatat că

președintele și alți reprezentanți ai conducerii acesteia admiteau încălcări în activitatea

acestora, încălcînd astfel drepturile membrilor cooperativei.

În acest sens, indică în temeiul statutului Cooperativei de Construcție a

Garajelor nr. 13/1, adunarea generală a membrilor cooperativei trebuia convocată cel

puțin o dată în an, iar organele de conducere ale cooperativei sunt alese de adunarea

generală a membrilor cooperativei pe un termen de patru ani.

Afirmă încă că ultima adunare generală a membrilor Cooperativei de

Construcție a Garajelor nr. 13/1 a avut loc la 19 ianuarie 2008, și prin urmare,

mandatul organelor de conducere ale cooperativei a expirat, iar cooperativa a pierdut

de fapt statutul de persoană juridică.

Menționează că în vederea apărării drepturilor și intereselor legale ale

membrilor Cooperativei de Construcție a Garajelor nr. 13/1, la 14 februarie 2011,

membrii cooperativei sus menționate au depus o cerere de chemare în judecată cu

privire la obligarea președintelui cooperativei să convoace adunarea generală a

membrilor cooperativei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 27 iunie 2011, acțiunea a

fost admisă, și dat fiind faptul că aceasta a intrat în vigoare la 12 septembrie 2011,

membrii cooperativei s-au adresat debitorului cu cerere privind executarea hotărîrii

judecătorești.

Insistă că în urma refuzului de executare a hotărîrii judecătorești, s-au adresat

executorului judecătoresc Nicolăescu Nicolae cu privire la executarea acesteia.

Relevă că deși, a fost intentată procedura de executare, debitorul nu a executat

hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 27 iunie 2011, din care

considerente, s-au adresat executorului judecătoresc cu demersuri privind prezentarea

copiilor actelor din dosarul de executare și a procesului-verbal al ședinței adunării

generale a membrilor Cooperativei de Construcție a Garajelor nr. 13/1, ori acesta este

unicul act care poate demonstra că adunarea generală a avut loc, demersuri care au fost

respinse de către executorul judecătoresc.

Susține că după adresarea creditorilor la 29 februarie 2012 cu o petiție către

Ministerul Justiției al RM, procedura de executare a fost încetată, însă hotărîrea

judecătorească nu a fost executată.

Indică reclamantul că la 10 aprilie 2012, creditorii au contestat în instanța de

judecată acțiunile executorului judecătoresc, iar prin hotărîrea judecătorească din

11 februarie 2012, pretențiile creditorilor au fost respinse ca neîntemeiate.

Menționează că nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, aceasta a fost

contestată cu apel, ca urmare prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie

2012, a fost casată hotărîrea primei instanțe, iar pricina civilă a fost restituită la

rejudecare în prima instanță, într-un alt complet de judecată.

Afirmă că instanță de judecată a examinat cererea creditorilor într-un termen de

457 zile, ignorînd astfel prevederile art. 163 alin. (1) din Codul de executare, care

stipulează că contestarea acțiunilor executorului judecătoresc se examinează în 30 zile.

Relatează că la 24 septembrie 2013, instanță de judecată a respins demersul

creditorilor de a anexa la materialele cauzei procesele-verbale ale adunării generale din

28 mai 2011 și 24 septembrie 2011, iar la 13 decembrie 2013 a fost pronunțată o

hotărîre neîntemeiată prin care membrii cooperativei au fost lipsiți de posibilitatea de a

contesta ulterior procesele-verbale falsificate ale adunării generale din 28 mai 2011 și

24 septembrie 2011.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2014, a fost admis recursul

creditorilor cu casarea hotărîrii judecătorești din 13 decembrie 2013, iar creditorii au

fost repuși în dreptul de a se adresa cu cerere de chemare în judecată privind anularea

proceselor -verbale falsificate ale adunării generale din 28 mai 2011 și 24 septembrie

2011.

Invocă că la 11 martie 2014 s-a adresat repetat în instanța de judecată cu cerere

privind anularea proceselor-verbale falsificate ale adunării generale din 28 mai 2011 și

24 septembrie 2011, iar la 24 iunie 2014 fără a intra în esența litigiului și a probelor

prezentate, fără citarea și în absența pîrîtului, Judecătoria Botanica mun. Chișinău a

emis o hotărîre neîntemeiată.

La 14 august 2014, hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din

24 iunie 2014 a fost atacă în ordine de apel.Astfel, este de părere că pricina civilă se

află pe rolul instanțelor mai mult de trei ani și șase luni, de la 14 februarie 2011 pînă în

prezent, prin ce sunt cauzate prejudicii morale și materiale membrilor cooperativei.

Solicită constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei și a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și

încasarea prejudiciului moral în mărime de 5 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 09 iulie 2015, acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2016, a fost respins apelul

declarat de către Timoșin Vasilii și menținută hotărîrea primei instanțe.

În motivarea deciziei instanța de apel a invocat prevederile art. 2 alin. (1) din

Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011, art. 192 CPC, care

reglementează dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executare în termen rezonabil

a hotărîrii judecătorești, termenele de judecare a pricinilor civile și care indică că orice

persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești poate adresa în instanță de judecată o cerere de chemare în judecată

privind constatarea unei astfel de încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin

această încălcare, în condițiile stabilite de prezenta lege și de legislația procesuală

civilă. Pricinile civile se judecă în primă instanță în termen rezonabil. Criteriile de

determinare a termenului rezonabil sînt: complexitatea pricinii, comportamentul

participanților la proces, conduita instanței judecătorești și a autorităților relevante,

importanța procesului pentru cel interesat. Respectarea termenului rezonabil de

judecare a pricinii se asigură de către instanță.

Iar, cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de

apel a reținut că reieșind din complexitatea procedurii de executare, comportamentul

participanților la procedura de executare, interesul creditorului și conduita executorului

judecătoresc, precum și faptul că hotărîrea judecătorească a fost executată, a conchis că

nu există o încălcare a dreptului la executarea hotărîrii judecătorești în termen

rezonabil.

Totodată, instanța de apel reieșind din comportamentul participanților la proces,

conduita instanței judecătorești și a autorităților relevante, precum și importanța

procesului pentru cei interesați, a reținut că în speță nu a fost constatată încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, considerînd întemeiate concluziile

primei instanțe în acest sens.

La 06 mai 2016, Timoșin Vasilii a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel cu

emiterea unei noi hotărîri prin care să fie constatată încălcarea dreptului la judecarea în

termenul rezonabil a cauzei și a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești și încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel

considerînd-o neîntemeiată, deoarece circumstanțele importante pentru soluționarea

pricinii nu au fost constatate și elucidate pe deplin, concluziile primei instanțe, expuse

în hotărîre, sînt în contradicție cu circumstanțele pricinii, concomitent fiind încălcate

sau aplicate eronat normele de drept material și procedural.

Afirmă că la dosar există suficiente probe din care rezultă că cauza civilă se

examinează pe parcursul a șapte ani și nu este examinată pînă în prezent, deoarece

pricina civilă a fost separată intenționat în mai multe procese aparte cu scopul de a

ascunde mai multe iregularități la examinarea cauzei.

Cu referire la art. 49 alin. (2) din CPC, consideră că hotărîrile neîntemeiat au

fost emise de unul și același judecător, fapt ce a fost ignorat și de instanța de apel.

Insistă că au fost falsificate procesele-verbale ale adunărilor generale ale

Cooperativei de Construcție a Garajelor nr. 13/1 din 28 mai 2011 și 24 septembrie

2011.

Mai susține că intenționat au fost ignorate depozițiile martorilor, care ar

confirma faptul că adunările generale sus enunțate nu au avut loc.

Este de părere că de către instanțele judecătorese au fost încălcate și continuă să

fie încălcate termenii rezonabili, inclusiv și cele din Legea privind repararea de către

stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești nr. 87

din 21 aprilie 2011.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

La caz, se constată că copia deciziei instanței de apel din 10 martie 2016, a fost

expediată în adresa recurentului Timoșin Vasilii la 28 martie 2016, fapt ce se confirmă

prin scrisoare de însoțire nr. 17542/4 (f. d. 239, vol. I).

Astfel instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 06 mai 2016, în termen.

Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către Timoșin Vasilii este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Timoșin Vasilii nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat

nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Sunt apreciate critic și susținerile recurentului precum că au fost ignorate

prevederile art. 49 alin. (2) CPC, or acestea sunt declarative, iar materialele cauzei

atestă contrariul (f. d. 207-208, vol. I).

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat de

către Timoșin Vasilii asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Timoșin Vasilii ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Timoșin Vasilii se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ion Druță