2rac-328/16 — încasarea datoriei

prima instanță: A. Malîi dosarul nr. 2rac-328/16

instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

ÎNCHEIERE

10 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Firma

Comercială de Producție „Orizontul” Societate cu Răspundere Limitată

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Tromare” împotriva Firmei Comerciale de Producție „Orizontul”

Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Firma Comercială de Producție „Orizontul”

Societate cu Răspundere Limitată și menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 08 decembrie 2015, prin care acțiunea a fost admisă

constată:

La 16 octombrie 2015, SRL „Tromare” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva FPC „Orizontul” SRL cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că la 17 martie 2015 între SRL „Orizontul” și

SRL „Tromare” a fost încheiat contractul nr. 05, potrivit căruia SRL „Orizontul” în

calitate de transportator și-a asumat obligațiunea de transportare a călătorilor

conform comenzii SRL „Tromare”. Transportarea călătorilor, urma a fi efectuată

pe ruta Chișinău (RM) - Nisipurile de Aur (Bulgaria) - Chișinău (RM).

Relevă că în art. 1 din contractul nominalizat a fost inclus programul de

transportare al călătorilor, cu indicarea prețurilor pentru serviciile de transport –

1450 euro pentru fiecare rută. Ultima ruta, urma a fi efectuată la 28 august 2015

ora 20:00 - Chișinău - Nisipurile de Aur (Bulgaria) și 29 august 2015 ora 17:00

Nisipurile de Aur (Bulgaria) - Chișinău.

Menționează că ruta a fost achitată de către SRL „Tromare” în condițiile

stabilite la art. 3 din contract, urmând ca ultima tranșă în mărime de 200 euro sa fie

achitată după efectuarea rutei și semnarea facturii fiscale.

Explică că la 28 august 2015, ora 10:12, colaboratorul SRL „Tromare” Vera

Oxenti a expediat în adresa SRL „Orizontul” un email cu numele turiștilor pentru

1

ruta din 28 august 2015 ora 20:00. La data și ora stabilită în contract –

28 august 2015, ora 20:00, autocarul nu a venit la locul îmbarcării.

A mai indicat că în scopul elucidării situației create, colaboratorii

SRL „Tromare” au telefonat la sediul FPC „Orizontul” SRL, iar reprezentanții

FPC „Orizontul” SRL au declarat că nu pot asigura prezența autocarului pe motiv

că autocarul deja de 2 zile este plecat în Bulgaria pentru a transporta șoferii,

angajații FPC „Orizontul” SRL la odihnă. Au mai invocat reprezentanții FPC

„Orizontul” SRL că potrivit comenzii expediate prin email autocarul urma a se

deplasa spre Bulgaria fără pasageri (tur-gol) și pe cale de consecință ruta nu urma a

fi executată, iar de un alt autocar nu dispun.

Precizează că la 07 septembrie 2015 în adresa pârâtei a fost expediată o

notificare prin care a solicitat clarificarea situației referitor la neexecutarea

obligației, însă prin răspunsul FPC „Orizontul” SRL nr. 135 aceasta a declarat că

cerințele SRL „Tromare” sunt neîntemeiate.

Obiectează că autocarul a fost utilizat de FPC „Orizontul” SRL în scopuri

personale, fără notificarea prealabilă sau acordul SRL „Tromare”.

În context consideră că FPC „Orizontul” SRL a prestat doar 50 % din

serviciile pentru care s-a angajat, deoarece a fost efectuată numai ruta Bulgaria -

Chișinău din 29 august 2015 .

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 5, 7, 38, 166 CPC, art. 514,

572, 602, 603, 608, 610, 620, 668 Cod civil.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la FPC „Orizontul” SRL în

beneficiul SRL „Tromare” a sumei de 750 euro și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 08 decembrie 2015,

acțiunea a fost admisă, încasat de la FPC „Orizontul” SRL în beneficiul

SRL „Tromare” suma de 750 euro, convertiți în lei moldovenești la cursul oficial

al Băncii Naționale a Moldovei din data executării hotărârii cu titlu de datorie,

suma de 506 lei cu titlu de cheltuieli de judecată sub formă de taxă de stat și

asistență juridică în mărime de 5000 lei, în total în lei suma de 5506 lei.

Prin decizia Curții de Apel din 26 aprilie 2016, a fost respins apelul declarat

de FPC „Orizontul” SRL și menținută hotărârea primei instanțe.

La 27 iunie 2016, FPC „Orizontul” SRL a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere

a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, considerându-le ilegale și neîntemeiate.

Indică că instanțele ierarhic inferioare nu au constat și elucidat pe deplin

circumstanțele de fapt ale pricinii importante pentru soluționarea justă a litigiului,

au aplicat și interpretat eronat normele imperative de drept material și procedurale.

Obiectează că examinarea cauzei a avut loc în lipsa FPC „Orizontul” SRL,

administratorul companiei nu a fost înștiințat despre data, ora și locul examinării

cauzei. FPC „Orizontul” SRL a fost citată la adresa mun. Chișinău, str. Sarjidava

nr. 10, pe când adresa juridică a FPC „Orizontul” SRL este mun. Chișinău, bd.

Decebal nr. 78/1, ap. (of) 3.

2

Astfel, consideră că instanța competentă de a examina cauza este Judecătoria

Botanica, mun. Chișinău.

Remarcă că în speță, condițiile de răspundere contractuală lipsesc, deoarece

potrivit anexei la contractul de prestări servicii nr. 6 din 17 martie 2015, cursa din

28 august 2015 spre Bulgaria este fără călători, tur-gol.

Invocă că plecarea autocarului spre Bulgaria cu două zile mai devreme nu

contravine cerințelor contractului, iar în atare circumstanțe careva pretenții față de

FPC „Orizontul” SRL nu au niciun suport juridic.

Susține că solicitarea angajatului SRL „Tromare”, Vera Oxenti din

28 august 2015, ora 10:12 expediată prin poșta electronică la email

FPC „Orizontul” SRL, de a prelua 18 turiști, a avut loc în zi de odihnă, conform

Hotărârii Guvernului RM nr. 975 din 04 decembrie 2014, iar angajații

FPC „Orizontul” SRL nu au avut posibilitatea reală de recepționare a acelui email.

În acest context relevă că solicitarea în scris, în prealabil coordonată cu

conducerea companiei FPC „Orizontul” SRL privind schimbarea prevederilor

contractuale nu a fost.

Indică că instanțele ierarhic inferioare au interpretat eronat prevederile

art. 514 Cod civil, conform cărora răspunderea contractuală este obligația

debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului său prin

neexecutare, executare necorespunzătoare sau întârziată a obligațiilor contractuale.

Este de opinia recurenta că FPC „Orizontul” SRL nu a cauzat

SRL „Tromare” careva prejudicii prin neexecutarea prevederilor contractului de

prestări servicii nr. 6 din 17 martie 2015, iar încasarea sumelor pretinse de către

SRL „Tromare” duce la îmbogățirea acestuia fără justă cauză.

Subliniază că FPC „Orizontul” SRL și-a onorat pe deplin obligațiile sale

contractuale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 17 mai 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 69).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2016, în

termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

3

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de FPC „Orizontul” SRL,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de FPC „Orizontul” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de FPC „Orizontul” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Firma Comercială de Producție „Orizontul” Societate

cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

4