2rac-276/16 — încasarea datoriei ș.a.

prima instanță: G. Bivol dosarul nr. 2rac-276/16

instanța de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

Î N C H E I E R E

21 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă

Judecătorii - Iurie Bejenaru, Sveatoslav Moldovan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată „Moldcărbune”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de reprezentantul

Societății cu Răspundere Limitată „Polifurnis”, avocatul Dumitru Carabețchi împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Moldcărbune” cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2016

c o n s t a t ă:

La data de 13 octombrie 2014, reprezentantul Societății cu Răspundere Limitată

„Polifurnis” (în continuare – „Polifurnis” SRL), avocatul Dumitru Carabețchi a înaintat

cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Moldcărbune” (în continuare – „Moldcărbune” SRL) cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că, la data de 22 mai 2015 „Polifurnis” SRL avînd

intenția de a încheia cu „Moldcărbune” SRL un contract de preluare și exploatare a

rețelelor de canalizare care urmau a fi instalate și date în folosință, a transferat pe contul

bancar a pîrîtului suma de 17000 de lei, fapt confirmat prin copia dispoziției de plată,

constituind 50% din suma totală a contractului.

Susține că, „Moldcărbune” SRL nu și-a onorat obligațiunile asumate în mod verbal

de instalare, montare, izolare a utilajului de folosire a conductelor de canalizare.

Menționează că, a expediat în adresa „Moldcărbune” SRL reclamație prin care i-a

solicitat restituirea sumei de 17000 de lei, însă pîrîtul invocînd diferite motive a refuzat

rambursarea datoriei.

Solicită încasarea din contul „Moldcărbune” SRL în beneficiul „Polifurnis” SRL a

sumei de 17000 de lei cu titlu de datorie, a sumei de 2012 lei cu titlu de dobîndă de

întîrziere și a sumei de 5720,36 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 22 aprilie 2015 s-a admis

acțiunea, s-a încasat de la „Moldcărbune” SRL în beneficiul „Polifurnis” SRL datoria în

sumă de 17000 de lei, dobînda de întîrziere în sumă de 2012 lei, cheltuielile pentru

asistență juridică în mărime de 5000 de lei și suma taxei de stat în mărime de 720,36 de

lei.

Prima instanță a reținut că, „Polifurnis” SRL a transferat sumă de 17000 de lei pe

contul bancar al pîrîtului, în calitate de prima tranșă în mărime de 50 % din suma totală

1

pentru preluarea și exploatarea rețelelor de canalizare care urmau a fi instalate și date în

folosință reclamantului, iar „Moldcărbune” SRL nu a efectuat lucrările convenite și nu

le-a transmis „Polifurnis” SRL în baza unui act de primire-predare a lucrărilor efectuate.

Totodată, la reclamația și notificarea reclamantului cu privire la achitarea datoriei,

pîrîtul nu a răspuns.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2016 s-a respins apelul declarat

de „Moldcărbune” SRL și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

22 aprilie 2015.

La data de 16 mai 2016, „Moldcărbune” SRL a depus cerere de recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2016 solicitînd admiterea recursului,

casarea hotărîrilor instanțelor de judecată cu adoptarea unei hotărîri de respingere a

acțiunii.

În motivarea recursului a reiterat motivele de fapt ale pricinii invocînd că instanțele

inferioare nu au constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii,

probele fiind apreciate arbitrar.

Susține că, la data de 22 mai 2013 „Polifurnis” SRL a achitat în beneficiul

„Moldcărbune” SRL suma de 17000 de lei, însă intimatul a refuzat din careva motive să

semneze un contract cu privire la conectarea și exploatarea sistemului de canalizare.

Afirmă că, pînă în prezent nu a fost încheiat nici un contract privind exploatarea

rețelei de canalizare cu „Polifurnis” SRL, iar ultima exploatează rețeaua de canalizare în

perioada caldă a anului și nu a achitat suma restantă de 17000 de lei care ar confirma

obligațiile părților.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

2

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră recursul ca fiind depus în termen reieșind din faptul că

decizia recurată datează cu 16 martie 2016 (f.d.107-110), iar cererea de recurs fiind

depusă la data de 16 mai 2016 (f.d.114-116), prin urmare calea de atac a fost

exercitată în termen.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanțele inferioare nu au stabilit

circumstanțele importante ale pricinii, probele fiind apreciate arbitrar, Completul nu le

poate reține, deoarece instanțele inferioare au examinat toate circumstanțele importante

ale pricinii prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiind în raport cu

dispozițiile art. 118 din Codul de procedură civilă, dînd o apreciere justă tuturor

împrejurărilor.

Alegațiile recurentului precum că, intimatul a refuzat din careva motive să

semneze un contract cu privire la conectarea și exploatarea sistemului de canalizare, nu

pot fi reținute, or art. 667 alin. (1) din Codul civil, părțile contractante pot încheia în

mod liber, în limitele normelor imperative de drept, contracte și pot stabili conținutul

lor. Deci, potrivit principiului libertății contractuale, nimeni nu poate fi obligat să

încheie un contract, iar orice contract se încheie în mod valabil prin simplul acord de

voință al părților contractante. Așadar, este vorba de dreptul oricui de a-și alege singur

partenerii contractuali și de a negocia cu aceștia conținutul viitorului contract.

Nu pot fi reținute nici afirmațiile precum că, „Polifurnis” SRL exploatează rețeaua

de canalizare în perioada caldă a anului și nu achită suma restantă de 17000 de lei care

ar confirma obligațiile părților, or obiectul acțiunii din speță constă în restituirea sumei

achitate în baza unui ordin de încasare din contul recurentului în beneficiul intimatului.

La caz, exploatarea rețelei de canalizare și achitarea sumei restante invocată de

recurent, constituie obiectul unei acțiuni distincte de obiectul cauzei date, respectiv,

recurentul este îndreptățit să intenteze acțiune privind apărarea dreptului legitim pretins

încălcat potrivit art. 7 din Codul de procedură civilă.

Mai mult, recurentul afirmă că la data de 22 mai 2013 „Polifurnis” SRL a achitat în

beneficiul „Moldcărbune” SRL suma de 17000 de lei, respectiv art. 123 din Codul de

procedură civilă prevede că, faptele invocate de una din parți nu trebuie dovedite în

măsura în care cealaltă parte nu le-a negat, iar conform art. 663 alin. (3) din Codul civil,

debitorul care este în imposibilitatea de a-și executa obligația nu poate pretinde

3

executarea unei obligații corelative de către creditor, iar dacă aceasta este executată,

trebuie să restituie tot ceea ce a primit, cu excepția cazului în care debitorul

demonstrează că imposibilitatea executării a apărut din vina creditorului.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea ilegalității hotărîrilor contestate.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de recurent în

cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or recursul devoluează exclusiv

circumstanțe de drept a pricinii.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele inferioare au

examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele

prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute

de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Moldcărbune”, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Moldcărbune” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iurie Bejenaru

Sveatoslav Moldovan

4