2ra-1247/16 — încasarea dublei arvune și a prejudiciului material

2ra-1247/16 — încasarea dublei arvune și a prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: V. Ilașco nr. 2ra-1247/16

instanța de apel: M. Guzun, L. A. Nogai, V. Brașoveanu

DECIZIE

13 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Galina Stratulat

Oleg Sternioală

Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de Elena Rusnac, reprezentată de avocatul

Roman Medelean

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Doba împotriva

Elenei Rusnac cu privire la încasarea dublei arvune și a prejudiciului material

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie 2016 prin care a

fost respins apelul declarat de Elena Rusnac și menținută hotărârea primei instanțe

constată:

La 09 decembrie 2011, Igor Doba a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Elenei Rusnac, intervenient accesoriu SRL „Rusnac Agro” cu privire la

încasarea dublei arvune și a prejudiciului material.

În motivarea acțiunii a invocat că la 13 ianuarie 2011 a încheiat cu pârâta

acordul de colaborare și activitate în comun, potrivit căruia a acordat mijloace

financiare și susținere pârâtei, în scopul rambursării de către ultima a creditului

obținut prin contractul nr.45/10 din 20 iulie 2010, încheiat între

BC „Moldincombank” SA și SRL „Fortagro-Com” și contractul de fidejusiune

nr.159 din 21 octombrie 2010.

Ulterior, la 11 martie 2011 a fost încheiat contractul prealabil de

vânzare-cumpărare, prin care Elena Rusnac s-a obligat să-i vândă terenurile din

extravilan, cu numerele cadastrale 3136205478-3136205481, cu suprafața de

22,844 ha, amplasate în raionul Criuleni, comuna Hrușova.

Susține că la încheierea contractului prealabil de vânzare-cumpărare din

11 martie 2011 a transmis pârâtei în calitate de arvună 1300 mii lei, restul sumei de

7700 mii lei urmând a fi achitate la data încheierii contractului de

vânzare-cumpărare a terenurilor agricole, autentificat notarial.

1

Totodată, indică reclamantul că în prețul contractului au fost incluse

costurile terenurilor agricole, construcțiile și plantațiile amplasate pe acest teren,

iar actele juridice enunțate au fost perfectate și semnate în prezența dânsului, a

avocatului Valeriu Temirov și fiica Elenei Rusnac - Adelina Rusnac.

La semnarea contractelor enunțate Elenei Rusnac i-a fost transmisă suma de

9000 lei, pentru ca ultima să achite cheltuielile notariale ce țin de autentificarea

notarială a contractului prealabil de vânzare-cumpărare din 11 martie 2011 și

acordului de colaborare și activitate în comun din 13 ianuarie 2011.

Menționează că transmiterea arvunei către Elena Rusnac a avut loc în

aceeași zi, la 11 martie 2011, în prezența martorului Vladimir Buga, fapt confirmat

și prin indicarea la pct.1.4. al contractului prealabil de vânzare–cumpărare din

11 martie 2011, precum că la data semnării contractului vânzătorul a primit

echivalentul sumei de 1300 mii lei în calitate de arvună, din prețul vânzării,

urmând ca restul sumei de 7700 mii lei să fie achitate la data autentificării

contractului de vânzare-cumpărare.

Explică că potrivit pct. 1.7. al contractului prealabil de vânzare-cumpărare

din 11 martie 2011, părțile în decurs de 3 luni din momentul semnării contractului

prealabil urmau să încheie contractul de vânzare-cumpărare autentificat notarial,

iar termenul de perfectare a contractului a expirat la 11 iunie 2011, însă pârâta

contrar obligațiilor asumate de a vinde loturile de teren agricol cu suprafața totală

de 22, 844 ha, specificate în pct. 1.1. al contractului prealabil de

vânzare-cumpărare din 11 martie 2011, se eschivează de la încheierea contractului

de vânzare-cumpărare autentificat notarial și de la restituirea dublei arvune.

Suplimentar, reclamantul mai indică că la încheierea contractului prealabil

de vânzare-cumpărare din 11 martie 2011, pârâta deținea în proprietate privată

loturile de teren, fapt confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile din

04 noiembrie 2010 cu referire la lotul de teren nr. cadastral 3136205480 și

certificatul din 03 noiembrie 2010 cu referire la lotul de teren nr. cadastral

3136205478 eliberate de OCT Criuleni, precum și prin Raportul de evaluare a

obiectului din 07 iunie 2010, întocmit de SRL „Soclu”.

Consideră că în temeiul art.633 alin. (1) Cod civil, dacă pentru neexecutarea

contractului răspunde partea care a primit arvuna, ea este obligată să plătească

celeilalte părți dublul arvunei, astfel este îndreptățit să solicite încasarea de la

pârâta, suma dublei arvune, ceea ce constituie 2600000 lei.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. art. 572, 602, 631, 633 Cod

civil, art. 166-167, 174, 175 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la Elena Rusnac a dublei arvune în

mărime de 2 600 000 lei, a prejudiciului material în mărime de 9000 lei și

compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 3500 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 25 octombrie 2012 a

fost admisă parțial acțiunea. A fost încasat de la Elena Rusnac în beneficiul lui Igor

Doba suma de 2 600 000 lei în calitate de dublă arvună și cheltuielile de judecată

în mărime de 3500 lei, iar în total a fost încasată suma de 2 603 500 lei și dobânda

de întârziere determinată conform art. 619 Cod civil, dacă nu execută hotărârea în

2

termen de 90 de zile de la data când aceasta a devenit definitivă, în rest acțiunea a

fost respinsă, ca neîntemeiată. A fost încasat de la Elena Rusnac în beneficiul

statului taxa de stat în sumă de 21500 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2014 a fost respins apelul

declarat de către Elena Rusnac și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 25 octombrie 2012.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 24 decembrie 2014 a fost admis

recursul declarat de Elena Rusnac, casată decizia Curții de Apel Chișinău din

27 martie 2014, pricina civilă fiind restituită spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie 2016 a fost respins

apelul declarat de Elena Rusnac și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 25 octombrie 2012.

La 11 martie 2016, Elena Rusnac, reprezentată de avocatul Roman Medelean

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, considerându-le ilegale și neîntemeiate.

Indică că dânsa împreună cu avocatul său Roman Medelean nu au fost

prezenți la ședința de judecată din 12 ianuarie 2016, deoarece nu au fost citați

legal.

Având în vedere prevederile art. 105 alin. (1), (2), (5) CPC, susține că

instanța nu a întreprins toate măsurile legale în vederea citării sale, fiind privată de

drepturile procedurale de a participa în ședința de judecată, de a prezenta probele

în susținerea argumentelor sale și i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil

prevăzut de art. 6 CEDO.

Relevă că intimatul pretinde la suma dublei arvune cu titlu de datorie în

mărime de 2600000, dar în pct. 1.4 al contractului prealabil de vânzare - cumpărare

din 11 martie 2011 părțile au indicat sumele de „1300 mii lei” și „7700 mii lei”,

astfel consideră că suma transmisă este de una mie trei sute lei și șapte mii șapte

sute lei, și nu suma invocată în acțiune.

Obiectează că instanța de apel nu a dat apreciere faptului că în baza pct. 1.1

și 1.3 al contractului de colaborare și activitate în comun din 13 ianuarie 2011, în

scopul colaborării reciproce și obținerea unui profit, părțile s-au înțeles asupra

acordării reciproce a ajutorului financiar și tehnic fără stabilirea procentelor de

creditare și acordarea subvențiilor nerambursabile, cu scopul rambursării creditelor

bancare ale sale, obținute prin contractul de credit nr. 45/10 din 20 iulie 2010

încheiat între BC „Moldinconbank” SA și SRL „Fortagro Com” și contractul de

fidejusiune nr. 159 din 21 octombrie 2010 unde dânsa are calitate de fidejusor.

Nu este de acord cu concluzia instanței de apel, potrivit căreia părțile nu au

prezentat probe sau înscrisuri care ar dovedi punerea în aplicare a obligațiilor

stabilite în temeiul contractului de colaborare și activitate în comun din 13 ianuarie

2011.

3

Recurenta este de opinia că în prevederile pct. 1.3 al contractului prealabil de

vânzare-cumpărare din 11 martie 2011 a fost stabilit că prețul vânzării constituie

echivalentul investițiilor, adică a mijloacelor financiare efectuare de Igor Doba în

temeiul contractului de colaborare și activitate în comun din 13 ianuarie 2011 și nu

prețul vânzării construcțiilor și plantațiilor amplasate pe acest teren.

La 26 mai 2016, Igor Doba reprezentat de avocatul Ghenadie Bambuleac a

depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca

inadmisibil.

La 14 iunie 2016, Elena Rusnac a depus recurs suplimentar împotriva

decizia Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie 2016, prin care a solicitat

admiterea acestuia, casarea deciziei recurate cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

În motivarea acestuia recurenta făcând referință la prevederile art. 208, art.

212 lit. a), art. 2014 Cod civil, a invocat că actul juridic încheiat în privința

imobilelor fără respectarea formei autentice este nul de drept.

Consideră că efectul nulității se răsfrânge inclusiv asupra contractului

prealabil de vânzare-cumpărare din 11 martie 2011.

Susține că atât contractul prealabil de vânzare-cumpărare, cât și clauza cu

privire la arvună sunt lovite de nulitate absolută.

Afirmă că în conformitate cu art. 201 Cod civil, actul juridic se consideră

neîncheiat în cazul în care esența consimțământului nu poate fi determinată cu

certitudine nici din exprimarea exteriorizată și nici din alte circumstanțe ale

încheierii sale.

În acest sens remarcă că prevederea referitoare la arvună nu este clară,

întrucât din formularea pct. 1.4 al contractului din 11 martie 2014 nu este stabilită

cu certitudine prețul arvunei, nefiind clar dacă indicarea clauzei „1300 mii lei” se

referă la suma de o mie trei sute lei sau la suma de o mie trei sute mii lei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 08 februarie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 103 vol. II).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie 2016

în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și a restitui pricina spre

rejudecare în instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

4

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Înaintând acțiunea în judecată împotriva Elenei Rusnac, reclamantul Igor

Doba a solicitat încasarea de la Elena Rusnac a dublei arvune în mărime de

2 600 000 lei, a prejudiciului material în mărime de 9000 lei și compensarea

cheltuielilor de judecată în mărime de 3500 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a ajuns la

concluzia temeiniciei parțiale a acțiunii, prin care a încasat de la Elena Rusnac în

folosul lui Igor Doba dublul arvunei în sumă de 2 600 000 lei și cheltuielile de

judecată privind achitarea taxei de stat în sumă de 3500 lei, iar în total a fost

încasată suma de 2 603 500 lei și dobânda de întârziere determinată conform

art. 619 Codul civil, dacă nu execută hotărârea în termen de 90 de zile de la data

când aceasta a devenit definitivă, în rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. A

fost dispusă încasarea de la Elena Rusnac în beneficiul statului taxa de stat în sumă

de 21500 lei, soluție care a fost menținută și de către instanța de apel prin decizia

din 12 ianuarie 2016.

În susținerea concluziei sale, instanța de apel a reținut că conform

contractului prealabil din 11 martie 2011 de vânzare-cumpărare a unui obiect

imobil, vânzătorul Elena Rusnac s-a obligat să vândă cumpărătorului Igor Doba,

terenurile cu suprafața de 22,844 ha, amplasate în raionul Criuleni, comuna

Hrușova, extravilan, identificate prin numerele cadastrale 3136205478-

pârâtei în calitate de arvună 1300 mii lei, restul sumei de 7700 mii lei, urmând a fi

achitate la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a terenurilor agricole

la notar.

În conformitate cu art. 130 alin. (1) și (2) CPC, instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală,

completă și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și interconexiunea

lor, călăuzindu-se de lege și nici un fel de probe nu au pentru instanță

judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică,

în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță; instanța de apel verifică circumstanțele și

raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au

fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază

probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată,

instanța de recurs reține că, contrar acestor prevederi legale, instanța de apel

judecând apelul, nu a examinat sub toate aspectele legalitatea și temeinicia

hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile și legislația în vigoare.

Astfel, instanța de recurs reține că, rejudecând cauza, instanța de apel a

menționat că contractul de colaborare încheiat între părți la 13 ianuarie 2011,

5

instituia raporturi de colaborare economico-financiară, inclusiv în vederea

acordării sprijinului financiar de către intimatul Doba Igor, în scopul executării

obligațiilor, asumate de Elena Rusnac în temeiul contractul de fidejusiune nr. 159

din 21 octombrie 2010, iar de către părți nu au fost prezentate probe sau înscrisuri

care ar dovedi punerea în executare a obligațiilor stabilite în temeiul contractului

de colaborare și activitate în comun din 13 ianuarie 2011, inclusiv acte de

verificare, procese-verbale privind distribuirea cheltuielilor și veniturilor în urma

activității în comun, precum și alte înscrisuri.

Constatând astfel, instanța de apel a lăsat însă fără examinare și nu a elucidat

argumentul invocat în cererea de apel precum că în prevederile pct. 1.3 al

contractului prealabil de vânzare-cumpărare din 11 martie 2011 a fost stabilit că

prețul vânzării constituie echivalentul investițiilor, adică a mijloacelor financiare

efectuare de Igor Doba în temeiul contractului de colaborare și activitate în comun

din 13 ianuarie 2011 și nu prețul vânzării construcțiilor și plantațiilor amplasate pe

acest teren.

Omisiunea instanței de apel de a se expune asupra acestor argumente

invocate în cererea de apel este cu atât mai vădită cu cât aceste circumstanțe și

lacune ale instanței de apel au fost menționate și de Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în decizia din 24 decembrie

2014, prin care cauza a fost remisă la rejudecare.

Or, prin decizia menționată, instanța de recurs a specificat că în rejudecare

instanța de apel urmează să verifice temeinicia acțiunii și prin prevederile pct. 1.1

și 1.3 ale contractului de colaborare și activitate în comun din 13 ianuarie 2011

încheiat între Igor Doba și Elena Rusnac, totodată specificând că înțelegerea cu

privire la arvună, expusă în contractul prealabil de vânzare-cumpărare din

11 martie 2011, trebuie dedusă nu doar din denumirea sumei de bani achitate până

la încheierea contractului, dar din ansamblul tuturor drepturilor și obligațiilor

asumate de părți în legătură cu încheierea și executarea contractului enunțat.

Sub un alt aspect, instanța de recurs reiterează că, combătând argumentul

apelantei Elena Rusnac cu privire la contradicția în sumele indicate în contract,

instanța de apel, cu referire la pct. 1.4 din contractul prealabil de

vânzare-cumpărare din 11 martie 2011, prin care părțile au indicat sumele de

„1300 mii lei în calitate de arvună” și restul sumei de „7700 mii lei”, a constatat că

suma arvunei constituie 1 300 000 lei din costul total al terenului de 7 700 000 lei.

În confirmarea acestei constatări, instanța de apel a pus la bază și Raportul

de evaluare a obiectului, livadă de meri din comuna Hrușova, extravilan, r-nul

Criuleni, efectuat de către Agenția imobiliară „Soclu” la 07 iunie 2010, conform

cărui valoarea de piață acceptată constituie 7 246 000 lei (f. d. 9-10 vol. I).

Instanța de recurs relevă, însă, că proba dată a fost reținută de către instanța

de apel cu încălcarea prevederilor art. 138 alin. (4) CPC, care indică expres că

înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege,

indicându-se locul de aflare a originalului. Înscrisul se depune în original când,

conform legii sau unui alt act normativ, circumstanțele pricinii trebuie confirmate

numai cu documente în original sau când copiile de pe documentul prezentat au

6

cuprinsuri contradictorii, precum și în alte cazuri când instanța consideră necesară

prezentarea originalului.

Ca urmare, având în vedere că Elena Rusnac nu recunoaște inclusiv și

sumele solicitate de intimat, menționând că în contractul prealabil de

vânzare-cumpărare a terenului din 11 martie 2011, nu este o descriere concretă

(exactă) a sumei indicate ca primită cu titlu de avans, cât și a valorii totale a

terenului, Raportul de evaluare a obiectului din 07 iunie 2010, constituie o probă

de bază, însă contrar prevederilor art. 138 alin. (4) CPC, acesta este anexat la dosar

doar în xerocopie neautentificată (f. d. 9-10 vol. I), motiv pentru care instanța de

recurs este în imposibilitatea de a se expune asupra autenticității conținutului

acestui act.

Mai mult că și reclamantul Igor Doba în susținerea cererii de chemare în

judecată a indicat ca probă acest Raport de evaluare a obiectului.

La acest capitol este de menționat că, nici din procesele-verbale a ședințelor

de judecată a primei instanțe și instanței de apel, nu rezultă că Raportul de evaluare

a obiectului, livadă de meri din comuna Hrușova, extravilan, r-ul Criuleni, efectuat

de către Agenția imobiliară „Soclu” la 07 iunie 2010, ar fi fost cercetat în original.

Pe când, potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (5) CPC, care acordă instanței

judecătorești (judecătorului) dreptul de a propune părților și altor participanți la

proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să dovedească faptele ce

constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor, instanța,

întru stabilirea unor fapte, este în drept să propună părților prezentarea înscrisurilor

necesare în original sau în copii autentificate în modul stabilit.

Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că soluția instanței de

apel nu conține o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și

adoptării soluției la care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitatea

să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia

și legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de

lege.

Ca consecință, recursul urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de

apel și remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

Se impune ca, în rejudecare, instanța de apel să facă o corectă reapreciere a

aspectelor menționate și materialului probator și să emită o hotărâre întemeiată și

legală.

În conformitate cu 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Elena Rusnac, reprezentată de avocatul

Roman Medelean.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie 2016, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Doba împotriva Elenei

7

Rusnac cu privire la încasarea dublei arvune și a prejudiciului material, cu

restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Galina Stratulat

Oleg Sternioală

Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

8