2ra-1247/16 — încasarea dublei arvune și a prejudiciului material

prima instanță: V. Ilașco nr. 2ra-1247/16 instanța de apel: M. Guzun, L. A. Nogai, V. Brașoveanu DECIZIE 13 iulie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Galina Stratulat Oleg Sternioală Iurie Bejenaru Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Elena Rusnac, reprezentată de avocatul Roman Medelean în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Doba împotriva Elenei Rusnac cu privire la încasarea dublei arvune și a prejudiciului material împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie 2016 prin care a fost respins apelul declarat de Elena Rusnac și menținută hotărârea primei instanțe constată: La 09 decembrie 2011, Igor Doba a depus cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Rusnac, intervenient accesoriu SRL „Rusnac Agro” cu privire la încasarea dublei arvune și a prejudiciului material.

În motivarea acțiunii a invocat că la 13 ianuarie 2011 a încheiat cu pârâta acordul de colaborare și activitate în comun, potrivit căruia a acordat mijloace financiare și susținere pârâtei, în scopul rambursării de către ultima a creditului obținut prin contractul nr.45/10 din 20 iulie 2010, încheiat între BC „Moldincombank” SA și SRL „Fortagro-Com” și contractul de fidejusiune nr.159 din 21 octombrie 2010. Ulterior, la 11 martie 2011 a fost încheiat contractul prealabil de vânzare-cumpărare, prin care Elena Rusnac s-a obligat să-i vândă terenurile din extravilan, cu numerele cadastrale 3136205478-3136205481, cu suprafața de 22,844 ha, amplasate în raionul Criuleni, comuna Hrușova.

Susține că la încheierea contractului prealabil de vânzare-cumpărare din 11 martie 2011 a transmis pârâtei în calitate de arvună 1300 mii lei, restul sumei de 7700 mii lei urmând a fi achitate la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a terenurilor agricole, autentificat notarial. 1 Totodată, indică reclamantul că în prețul contractului au fost incluse costurile terenurilor agricole, construcțiile și plantațiile amplasate pe acest teren, iar actele juridice enunțate au fost perfectate și semnate în prezența dânsului, a avocatului Valeriu Temirov și fiica Elenei Rusnac - Adelina Rusnac.

La semnarea contractelor enunțate Elenei Rusnac i-a fost transmisă suma de 9000 lei, pentru ca ultima să achite cheltuielile notariale ce țin de autentificarea notarială a contractului prealabil de vânzare-cumpărare din 11 martie 2011 și acordului de colaborare și activitate în comun din 13 ianuarie 2011. Menționează că transmiterea arvunei către Elena Rusnac a avut loc în aceeași zi, la 11 martie 2011, în prezența martorului Vladimir Buga, fapt confirmat și prin indicarea la pct.1.4. al contractului prealabil de vânzare–cumpărare din 11 martie 2011, precum că la data semnării contractului vânzătorul a primit echivalentul sumei de 1300 mii lei în calitate de arvună, din prețul vânzării, urmând ca restul sumei de 7700 mii lei să fie achitate la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare.

Explică că potrivit pct. 1.7. al contractului prealabil de vânzare-cumpărare din 11 martie 2011, părțile în decurs de 3 luni din momentul semnării contractului prealabil urmau să încheie contractul de vânzare-cumpărare autentificat notarial, iar termenul de perfectare a contractului a expirat la 11 iunie 2011, însă pârâta contrar obligațiilor asumate de a vinde loturile de teren agricol cu suprafața totală de 22, 844 ha, specificate în pct. 1.1. al contractului prealabil de vânzare-cumpărare din 11 martie 2011, se eschivează de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat notarial și de la restituirea dublei arvune.

Suplimentar, reclamantul mai indică că la încheierea contractului prealabil de vânzare-cumpărare din 11 martie 2011, pârâta deținea în proprietate privată loturile de teren, fapt confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile din 04 noiembrie 2010 cu referire la lotul de teren nr. cadastral 3136205480 și certificatul din 03 noiembrie 2010 cu referire la lotul de teren nr. cadastral 3136205478 eliberate de OCT Criuleni, precum și prin Raportul de evaluare a obiectului din 07 iunie 2010, întocmit de SRL „Soclu”. Consideră că în temeiul art.633 alin. (1) Cod civil, dacă pentru neexecutarea contractului răspunde partea care a primit arvuna, ea este obligată să plătească celeilalte părți dublul arvunei, astfel este îndreptățit să solicite încasarea de la pârâta, suma dublei arvune, ceea ce constituie 2600000 lei.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. art. 572, 602, 631, 633 Cod civil, art. 166-167, 174, 175 CPC. Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la Elena Rusnac a dublei arvune în mărime de 2 600 000 lei, a prejudiciului material în mărime de 9000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 3500 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 25 octombrie 2012 a fost admisă parțial acțiunea. A fost încasat de la Elena Rusnac în beneficiul lui Igor Doba suma de 2 600 000 lei în calitate de dublă arvună și cheltuielile de judecată în mărime de 3500 lei, iar în total a fost încasată suma de 2 603 500 lei și dobânda de întârziere determinată conform art. 619 Cod civil, dacă nu execută hotărârea în 2 termen de 90 de zile de la data când aceasta a devenit definitivă, în rest acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată.

A fost încasat de la Elena Rusnac în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 21500 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2014 a fost respins apelul declarat de către Elena Rusnac și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 25 octombrie 2012. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 24 decembrie 2014 a fost admis recursul declarat de Elena Rusnac, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2014, pricina civilă fiind restituită spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie 2016 a fost respins apelul declarat de Elena Rusnac și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 25 octombrie 2012. La 11 martie 2016, Elena Rusnac, reprezentată de avocatul Roman Medelean a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, considerându-le ilegale și neîntemeiate. Indică că dânsa împreună cu avocatul său Roman Medelean nu au fost prezenți la ședința de judecată din 12 ianuarie 2016, deoarece nu au fost citați legal. Având în vedere prevederile art. 105 alin. (1), (2), (5) CPC, susține că instanța nu a întreprins toate măsurile legale în vederea citării sale, fiind privată de drepturile procedurale de a participa în ședința de judecată, de a prezenta probele în susținerea argumentelor sale și i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO.

Relevă că intimatul pretinde la suma dublei arvune cu titlu de datorie în mărime de 2600000, dar în pct. 1.4 al contractului prealabil de vânzare - cumpărare din 11 martie 2011 părțile au indicat sumele de „1300 mii lei” și „7700 mii lei”, astfel consideră că suma transmisă este de una mie trei sute lei și șapte mii șapte sute lei, și nu suma invocată în acțiune.

Obiectează că instanța de apel nu a dat apreciere faptului că în baza pct. 1.1 și 1.3 al contractului de colaborare și activitate în comun din 13 ianuarie 2011, în scopul colaborării reciproce și obținerea unui profit, părțile s-au înțeles asupra acordării reciproce a ajutorului financiar și tehnic fără stabilirea procentelor de creditare și acordarea subvențiilor nerambursabile, cu scopul rambursării creditelor bancare ale sale, obținute prin contractul de credit nr. 45/10 din 20 iulie 2010 încheiat între BC „Moldinconbank” SA și SRL „Fortagro Com” și contractul de fidejusiune nr. 159 din 21 octombrie 2010 unde dânsa are calitate de fidejusor.

Nu este de acord cu concluzia instanței de apel, potrivit căreia părțile nu au prezentat probe sau înscrisuri care ar dovedi punerea în aplicare a obligațiilor stabilite în temeiul contractului de colaborare și activitate în comun din 13 ianuarie 2011. 3 Recurenta este de opinia că în prevederile pct. 1.3 al contractului prealabil de vânzare-cumpărare din 11 martie 2011 a fost stabilit că prețul vânzării constituie echivalentul investițiilor, adică a mijloacelor financiare efectuare de Igor Doba în temeiul contractului de colaborare și activitate în comun din 13 ianuarie 2011 și nu prețul vânzării construcțiilor și plantațiilor amplasate pe acest teren. La 26 mai 2016, Igor Doba reprezentat de avocatul Ghenadie Bambuleac a depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

La 14 iunie 2016, Elena Rusnac a depus recurs suplimentar împotriva decizia Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie 2016, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei recurate cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii. În motivarea acestuia recurenta făcând referință la prevederile art. 208, art. 212 lit. a), art. 2014 Cod civil, a invocat că actul juridic încheiat în privința imobilelor fără respectarea formei autentice este nul de drept. Consideră că efectul nulității se răsfrânge inclusiv asupra contractului prealabil de vânzare-cumpărare din 11 martie 2011. Susține că atât contractul prealabil de vânzare-cumpărare, cât și clauza cu privire la arvună sunt lovite de nulitate absolută.

Afirmă că în conformitate cu art. 201 Cod civil, actul juridic se consideră neîncheiat în cazul în care esența consimțământului nu poate fi determinată cu certitudine nici din exprimarea exteriorizată și nici din alte circumstanțe ale încheierii sale. În acest sens remarcă că prevederea referitoare la arvună nu este clară, întrucât din formularea pct. 1.4 al contractului din 11 martie 2014 nu este stabilită cu certitudine prețul arvunei, nefiind clar dacă indicarea clauzei „1300 mii lei” se referă la suma de o mie trei sute lei sau la suma de o mie trei sute mii lei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părților la 08 februarie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f. d. 103 vol. II). Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie 2016 în termenul legal. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și a restitui pricina spre rejudecare în instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de 4 apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Înaintând acțiunea în judecată împotriva Elenei Rusnac, reclamantul Igor Doba a solicitat încasarea de la Elena Rusnac a dublei arvune în mărime de 2 600 000 lei, a prejudiciului material în mărime de 9000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 3500 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a ajuns la concluzia temeiniciei parțiale a acțiunii, prin care a încasat de la Elena Rusnac în folosul lui Igor Doba dublul arvunei în sumă de 2 600 000 lei și cheltuielile de judecată privind achitarea taxei de stat în sumă de 3500 lei, iar în total a fost încasată suma de 2 603 500 lei și dobânda de întârziere determinată conform art. 619 Codul civil, dacă nu execută hotărârea în termen de 90 de zile de la data când aceasta a devenit definitivă, în rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

A fost dispusă încasarea de la Elena Rusnac în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 21500 lei, soluție care a fost menținută și de către instanța de apel prin decizia din 12 ianuarie 2016. În susținerea concluziei sale, instanța de apel a reținut că conform contractului prealabil din 11 martie 2011 de vânzare-cumpărare a unui obiect imobil, vânzătorul Elena Rusnac s-a obligat să vândă cumpărătorului Igor Doba, terenurile cu suprafața de 22,844 ha, amplasate în raionul Criuleni, comuna Hrușova, extravilan, identificate prin numerele cadastrale 3136205478- 3136205481. La data încheierii contractului prealabil, reclamantul a transmis pârâtei în calitate de arvună 1300 mii lei, restul sumei de 7700 mii lei, urmând a fi achitate la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a terenurilor agricole la notar.

În conformitate cu art. 130 alin. (1) și (2) CPC, instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege și nici un fel de probe nu au pentru instanță judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță; instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată, instanța de recurs reține că, contrar acestor prevederi legale, instanța de apel judecând apelul, nu a examinat sub toate aspectele legalitatea și temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile și legislația în vigoare.

Astfel, instanța de recurs reține că, rejudecând cauza, instanța de apel a menționat că contractul de colaborare încheiat între părți la 13 ianuarie 2011, 5 instituia raporturi de colaborare economico-financiară, inclusiv în vederea acordării sprijinului financiar de către intimatul Doba Igor, în scopul executării obligațiilor, asumate de Elena Rusnac în temeiul contractul de fidejusiune nr. 159 din 21 octombrie 2010, iar de către părți nu au fost prezentate probe sau înscrisuri care ar dovedi punerea în executare a obligațiilor stabilite în temeiul contractului de colaborare și activitate în comun din 13 ianuarie 2011, inclusiv acte de verificare, procese-verbale privind distribuirea cheltuielilor și veniturilor în urma activității în comun, precum și alte înscrisuri.

Constatând astfel, instanța de apel a lăsat însă fără examinare și nu a elucidat argumentul invocat în cererea de apel precum că în prevederile pct. 1.3 al contractului prealabil de vânzare-cumpărare din 11 martie 2011 a fost stabilit că prețul vânzării constituie echivalentul investițiilor, adică a mijloacelor financiare efectuare de Igor Doba în temeiul contractului de colaborare și activitate în comun din 13 ianuarie 2011 și nu prețul vânzării construcțiilor și plantațiilor amplasate pe acest teren. Omisiunea instanței de apel de a se expune asupra acestor argumente invocate în cererea de apel este cu atât mai vădită cu cât aceste circumstanțe și lacune ale instanței de apel au fost menționate și de Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în decizia din 24 decembrie 2014, prin care cauza a fost remisă la rejudecare.

Or, prin decizia menționată, instanța de recurs a specificat că în rejudecare instanța de apel urmează să verifice temeinicia acțiunii și prin prevederile pct. 1.1 și 1.3 ale contractului de colaborare și activitate în comun din 13 ianuarie 2011 încheiat între Igor Doba și Elena Rusnac, totodată specificând că înțelegerea cu privire la arvună, expusă în contractul prealabil de vânzare-cumpărare din 11 martie 2011, trebuie dedusă nu doar din denumirea sumei de bani achitate până la încheierea contractului, dar din ansamblul tuturor drepturilor și obligațiilor asumate de părți în legătură cu încheierea și executarea contractului enunțat.

Sub un alt aspect, instanța de recurs reiterează că, combătând argumentul apelantei Elena Rusnac cu privire la contradicția în sumele indicate în contract, instanța de apel, cu referire la pct. 1.4 din contractul prealabil de vânzare-cumpărare din 11 martie 2011, prin care părțile au indicat sumele de „1300 mii lei în calitate de arvună” și restul sumei de „7700 mii lei”, a constatat că suma arvunei constituie 1 300 000 lei din costul total al terenului de 7 700 000 lei.

În confirmarea acestei constatări, instanța de apel a pus la bază și Raportul de evaluare a obiectului, livadă de meri din comuna Hrușova, extravilan, r-nul Criuleni, efectuat de către Agenția imobiliară „Soclu” la 07 iunie 2010, conform cărui valoarea de piață acceptată constituie 7 246 000 lei (f. d. 9-10 vol. I). Instanța de recurs relevă, însă, că proba dată a fost reținută de către instanța de apel cu încălcarea prevederilor art. 138 alin. (4) CPC, care indică expres că înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicându-se locul de aflare a originalului. Înscrisul se depune în original când, conform legii sau unui alt act normativ, circumstanțele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau când copiile de pe documentul prezentat au 6 cuprinsuri contradictorii, precum și în alte cazuri când instanța consideră necesară prezentarea originalului.

Ca urmare, având în vedere că Elena Rusnac nu recunoaște inclusiv și sumele solicitate de intimat, menționând că în contractul prealabil de vânzare-cumpărare a terenului din 11 martie 2011, nu este o descriere concretă (exactă) a sumei indicate ca primită cu titlu de avans, cât și a valorii totale a terenului, Raportul de evaluare a obiectului din 07 iunie 2010, constituie o probă de bază, însă contrar prevederilor art. 138 alin. (4) CPC, acesta este anexat la dosar doar în xerocopie neautentificată (f. d. 9-10 vol. I), motiv pentru care instanța de recurs este în imposibilitatea de a se expune asupra autenticității conținutului acestui act. Mai mult că și reclamantul Igor Doba în susținerea cererii de chemare în judecată a indicat ca probă acest Raport de evaluare a obiectului.

La acest capitol este de menționat că, nici din procesele-verbale a ședințelor de judecată a primei instanțe și instanței de apel, nu rezultă că Raportul de evaluare a obiectului, livadă de meri din comuna Hrușova, extravilan, r-ul Criuleni, efectuat de către Agenția imobiliară „Soclu” la 07 iunie 2010, ar fi fost cercetat în original. Pe când, potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (5) CPC, care acordă instanței judecătorești (judecătorului) dreptul de a propune părților și altor participanți la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să dovedească faptele ce constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor, instanța, întru stabilirea unor fapte, este în drept să propună părților prezentarea înscrisurilor necesare în original sau în copii autentificate în modul stabilit.

Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că soluția instanței de apel nu conține o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Ca consecință, recursul urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel. Se impune ca, în rejudecare, instanța de apel să facă o corectă reapreciere a aspectelor menționate și materialului probator și să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție decide: Se admite recursul declarat de Elena Rusnac, reprezentată de avocatul Roman Medelean. Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie 2016, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Doba împotriva Elenei 7 Rusnac cu privire la încasarea dublei arvune și a prejudiciului material, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Președinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Galina Stratulat Oleg Sternioală Iurie Bejenaru Ala Cobăneanu 8