2rac-180/16 — incasarea sumei

2rac-180/16 — incasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.2rac-180/16

Prima instanță: Judecătoria Căușeni (jud. T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc )

DECIZIE

06 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecătorii: Valentina Clevadî

Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de avocatul Cebotari Serghei, în interesele

Întreprinderii Mixte „Salcuța” Societate cu Răspundere Limitată, împotriva deciziei

din 03 decembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Diazchim” împotriva Întreprinderii Mixte

„Salcuța” Societate cu Răspundere Limitată, Societatea pe Acțiuni „Vinia Traian” cu

privire la încasarea datoriei, a penalități, a dobânzii de întârziere, a venitului ratat și a

cheltuielilor de transport.

c o n s t a t ă :

La 17.07.2013 SRL „Diazchim” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva ÎM „Salcuța” SRL, SA „Vinia Traian” cu privire la încasarea datoriei în

sumă de 29076,48 lei, a penalități în sumă de 5233,76 lei, a dobânzii de întârziere în

sumă de 2838,34 lei, a venitului ratat în sumă de 22335,12 lei și a cheltuielilor de

transport în sumă de 955,35 lei.

În motivarea acțiunii și a cererii de concretizare a pretențiilor din 11.10.2014 s-a

indicat că, SRL „Diazchim”, în calitate de vînzător, și SA „Vinia Traian”, în calitate

de cumpărător, au încheiat contractul nr. 01/VT din 20.05.2010, în rezultatul căruia

SRL „Diazchim” a livrat SA „Vinia Traian” marfa în sumă de 815349,23 lei.

Ulterior SRL „Diazchim”, SA „Vinia Traian” și ÎM „Salcuța” SRL au încheiat

contractul nr. 27/2011 de preluare a datoriei din 25.05.2011, conform căruia datoria

SA „Vinia Traian” față de SRL „Diazchim” în sumă de 815349,23 lei a fost preluată

de ÎM „Salcuța” SRL.

Conform pct.4 al contractului de preluare a datoriei nr. 27/2011 din 25.05.2011,

SRL „Salcuța” și-a asumat obligația de a achita datoria în sumă de 815349,23 lei în

termen de 6 luni de la data semnării contractului de preluare a datoriei. La data de

15.04.2013 ÎM „Salcuța” SRL” a înregistrat o datorie față de SRL „Diazchim” în

1

mărime de 29076,48 lei. În vederea apărării drepturilor și intereselor sale și pentru

respectarea procedurii stabilite de legislație, în scopul achitării sumei restante și

soluționării litigiului pe cale extrajudiciară, despre restanța de plată acumulată față de

SRL „Diazchim”, pârâtul ÎM „Salcuța” SRL, precum și SA „Vinia Traian” au fost

informați prin pretenția nr. 615 din 11.04.2013, prin care s-a solicitat achitarea sumei

datorate, a dobânzii de întârziere, a penalităților de întârziere și a prejudiciului cauzat

în termen de cel mult 7 zile calendaristice din momentul recepționării pretenției. Atât

pârâtul ÎM „Salcuța” SRL, cît și copîrîtul SA „Vinia Traian” au recepționat pretențiile

expediate, fapt confirmat prin avizele de recepție din 22.04.2013 și respectiv din

25.04.2013.

Menționează reclamantul că, ÎM „Salcuța” SRL a transferat spre contul de

decontare al SRL „Diazchim” suma de 29076,48 lei, însă suma dată nu era suficientă

pentru acoperirea integrală a tuturor sumelor datorate de către ÎM „Salcuța” SRL.

Afirmă reclamantul că, conform art. 586 alin. (4) Cod civil, cu sumele plătite de

debitor, în cazul în care sunt insuficiente pentru acoperirea integrală a datoriei scadente,

se acoperă în primul rând cheltuielile de judecată, ulterior dobânzile și alte obligații de

plată.

Declară reclamantul că, conform art. 619 alin. (l) Cod civil, obligațiilor pecuniare

li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii. Dobânda este de 9 % peste rata dobânzii

prevăzute de art. 585 Cod civil, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Consideră reclamantul că, conform art. 619 alin.(l) Cod civil, ÎM „Salcuța” SRL

datorează către SRL „Diazchim” o dobândă de întârziere în mărime de 26633,32 lei

pentru perioada 26.11.2011- 08.07.2013.

Precizează reclamantul că, conform pct.6 al contractului de preluare a datoriei din

25.05.2011, în caz de neachitare totală sau parțială a datoriei ÎM „Salcuța” SRL se

obligă să achite o penalitate în mărime de 0,1 % din suma neachitată pentru fiecare zi

de întârziere în beneficiul SRL „Diazchim”. Respectiv, ÎM „Salcuța” SRL îi datorează

reclamantului o penalitate în mărime de 5233,76 lei, fapt ce rezultă din următorul calcul

29.076,48 lei x 0,1% x 180 zile = 5233,76 lei.

Indică reclamantul că, conform art. 610 alin. (1) și alin.(3) Cod civil, despăgubirea

pe care o datorează debitorul pentru neexecutare cuprinde, atât prejudiciul efectiv

cauzat creditorului, cât și venitul ratat. Este reparabil numai prejudiciul care reprezintă

efectul nemijlocit (direct) al neexecutării.

Menționează reclamantul că, SRL „Diazchim” beneficiază de un credit bancar pe

care urma să-l achite inclusiv cu banii rambursați de către ÎM „Salcuța” SRL. Deci,

rezultînd din neexecutarea obligațiilor contractuale asumate de către ÎM „Salcuța”

SRL, SRL „Diazchim” este nevoit să achite o dobândă în mărime de 15 % anual la

suma primită de la bancă, fapt prin care îi este cauzat un prejudiciu considerabil.

Suplimentar, mai indică reclamantul că în scopul soluționării litigiului pe cale

amiabilă, a încheiat cu SRL „Colect Capital Grup”, companie de colectare a datoriilor,

un contract de prestare a serviciilor juridice, obiectul căruia îl constituie încasarea

plăților debitoare de la ÎM „Salcuța” SRL și SA „Vinia Traian”. Onorariul achitat de

SRL „Diazchim” către SRL „Colect Capital Grup pentru serviciile juridice prestate a

constituit suma de 3489,18 lei, fapt confirmat prin factura fiscală din 16.04.2013.

Mai invocă reclamantul că, la 15.04.2013 ÎM „Salcuța” SRL a transferat suma de

29.076,48 lei la contul SRL „Diazchim”.

2

Ca urmare, opinează reclamantul că, conform art.586 alin.4 Cod civil, cu sumele

plătite de debitor, în cazul în care sînt insuficiente pentru acoperirea integrală a datoriei

scadente, se acoperă în primul rând cheltuielile judecată, pe urmă dobânzile și alte

obligații de plată și, la urmă, obligația principală (capitalul).

Astfel, reiterează reclamantul că din suma de 29076,48 lei achitată de ÎM

„Salcuța” SRL la 15.04.2013 s-a achitat doar penalitatea de întârziere în sumă de

5233,76 lei, iar cu restul sumei de 23842,72 lei a achitat o parte din dobândă de

întârziere din totalul dobânzii de 29292,77 lei.

Deci, la 24.01.2014 ÎM „Salcuța” SRL a înregistrat față de reclamant o datorie în

mărime de 29076,48 lei, o dobândă de întârziere în mărime de 5233,76 lei, un venit

ratat în mărime de 22.335,12 lei, o taxă de stat în sumă de 1830 lei și cheltuieli de

transport în sumă de 1650,15 lei.

Prin încheierea din 15 ianuarie 2014 a judecătoriei Căușeni s-a atras în calitate de

copîrît SA „Vinia Traian”.

Prin hotărârea din 24.04.2014 a judecătoriei Căușeni s-a admis parțial acțiunea, s-

a încasat din contul ÎM „Salcuța” SRL în beneficiul SRL „Diazchim” penalitatea,

pentru neachitarea în termen a datoriei în mărime de 29076,48 lei pentru perioada

17.01.2013 - 12.04.2013, în sumă de 2442,42 lei; s-au respins ca fiind neîntemeiate

pretențiile SRL „Diazchim” cu privire la încasarea de la ÎM „Salcuța” SRL a datoriei

în sumă de 29076,48 lei, a penalității în sumă de 1134,98 lei, a dobânzii de întârziere

în sumă de 2838,34 lei pentru perioada 15.04.2013 - 24.01.2014, a venitului ratat în

sumă de 22335,12 lei; s-a încasat de la ÎM „Salcuța” SRL în beneficiul SRL

„Diazchim” cheltuielile de judecată proporțional pretențiilor admise din acțiune în

mărime de 144,40 lei.

Prin decizia din 03 decembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

depus de SRL „Diazchim”; s-a casat parțial hotărîrea primei instanțe și s-a adoptat o

hotărîre nouă prin care s-a încasat din contul ÎM „Salcuța” SRL în beneficiul SRL

„Diazchim” datoria de bază în mărime de 29076,48 lei, dobînda de întîrziere în sumă

de 5450,05 lei și cheltuielile juridice corespunzător. În rest, hotărîrea instanței de fond

a fost menținută fără modificări.

La data de 12 martie 2016 avocatul Cebotari Serghei, în interesele ÎM „Salcuța”

SRL, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea acesteia

cu menținerea hotărîrii instanței de fond.

În motivarea recursului s-a invocat că, decizia instanței de apel este neîntemeiată

și pasibilă de a fi casată.

Susține recurentul că, deși în ordinul de plată prin care a fost stinsă restanța pe

datorie, s-a indicat clar destinația plății, creditorul a considerat oportun să stingă mai

întîi niște datorii inexistente și prescrise, conform art. 586 Cod civil, care prevede foarte

clar modalitatea și consecutivitatea stingerii datoriilor. Deci, prima s-a stins datoria de

bază, or aceasta a fost indicată de debitor și se subînțelege prin norma materială, chiar

dacă acesta nu ar fi indicat-o, iar prevederile alin. 4 al aceluiași articol, sunt aplicabile

în cazul în care nu sunt întrunite nici unul din criteriile propuse la alin. 1 și 2 a

articolului indicat - în situația în speță, ele sunt întrunite (pretinsele penalități și dobînzi

de întîrziere au devenit scadente).

Declară că, instanța de apel nu s-a expus asupra ordinului de plată prin care s-a

achitat suma datoriei și în care a fost comisă o eroare mecanică și anume la destinația

3

plății în loc a se indica nr. 27/2011 din 25.05.2011 s-a indicat nr. 27/2001 din

25.05.2001. Or, consideră că au fost suficiente elemente determinante care ar indica că

aceasta reprezintă o eroare mecanică, fiind înlocuit cifra unu cu un zero. Elemente de

aceeași natură fiind unicul contract ce a existat între acești doi comercianți, precum și

suma datoriei ce a coincis cu suma achitată și anume 29076,48 lei. Cert este că astfel

de erori pot fi comise de oricine, inclusiv și de instanța de apel la redactarea deciziei,

erori care însă nu pot modifica esența ei.

Precizează că, imputația plăților se face de către debitor prin indicarea datoriei ce

urmează a fi stinsă, iar în cazul în care debitorul nu face o astfel de precizare, atunci

imputația se înfăptuiește în temeiul legii, prin stingerea datoriei care a ajuns prima la

scadență.

Consideră că, instanța de fond corect a indicat că, odată ce a fost stinsă obligația

de bază la data de 12.04.2013, urmează a fi respinsă cerința de încasare a dobînzii de

întîrziere pentru pentru perioada de 15.04.2013-24.01.2014. În aceeași ordine de idei,

urma a fi respinsă cerința reclamantului vis-a-vis de încasarea dobînzii de întîrziere, or

aceasta a fost calculată incorect și vicios. Prin pretenția invocată de reclamant, din data

de 11.04.2013 s-a solicitat achitarea restanței, ceia ce și a fost făcut a doua zi, la data

de 12.04.2013, fiind acordat un termen de șapte zile, prin pretinsa pretenție. Prin

urmare intimatul nu s-a aflat în întîrziere, or, a executat obligația pînă la expirarea

pretinsului termen acordat.

Opinează că, instanța de apel s-a limitat doar la copierea argumentelor apelantului,

ingnorîndu-le pe cele aduse de intimat. Respectiv, instanța urma la soluționarea

chestiunii de repartizare a cheltuielilor de judecată între părți să compenseze

apelantului, doar cheltuielile de judecată probate, proporțional părții admise din

pretenții, adică să le respingă odată cu respingerea cererii de apel. În același sens,

instanța de apel neargumentat a admis încasarea pretinselor cheltuieli de transport (de

procurarea a combustibilului), nefiind indicat în bonul fiscal nr. de înmatriculare a

autovehiculului ce a fost alimentat și nefiind anexată copia certificatului de

înmatriculare a mijlocului de transport ce aparține apelantului, precum și nefiind

anexată factura fiscală, considerent suplimentar din care instanța de apel urma să

respingă aceste cerințe.

La data de 10 mai 2016 avocatul Cebotari Serghei, în interesele ÎM „Salcuța”

SRL, a depus recurs suplimentar, în care a invocat că, apelul depus de către intimat în

instanța de apel și admis de către aceasta prin decizia sa, nu a fost exercitat în termenul

prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC, care prevede că termenul de declarare a apelului

este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii. Mai mult, conform art.

362 alin. (1) CPC, cererea de apel se depune în scris la instanța judecătorească a cărei

hotărâre se contestă, ceea ce intimatul nu a făcut. Or, instanța de apel ilegal a considerat

că este în drept de a modifica normele procedurale, menționând ilegal în încheierea sa,

precum că cererea de apel a fost depusă în termen, deoarece pe cerere este imprimată

ștampila Curții de Apel Bender, or astfel de acțiuni nu pot substitui pe cele prevăzute

de norma enunțată.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune

în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

4

Materialele pricinii atestă că instanța de apel a pronunțat decizia la data de 03

decembrie 2015 și a expediat în adresa participanților la proces copia deciziei

contestate conform scrisorii de însoțire la data de 11.01.2016 (f.d. 190, vol. I).

Astfel, Colegiul reține că recursul declarat de către avocatul Cebotari Serghei, în

interesele ÎM „Salcuța” SRL, la data de 12.03.2016 este în termen, deoarece la

materialele pricinii lipsește careva înscrisuri care ar confirma recepționarea de către

recurent a deciziei recurate.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

avocatul Cebotari Serghei, în interesele ÎM „Salcuța” SRL, ca neîntemeiat și care

urmează a fi respins, din următoarele considerente.

În conformitate cu art.445, alin.(1), lit. a) CPC, instanța, după ce judecă recursul

este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că instanța de apel a determinat definitiv circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părți în

corespundere cu prevederile legale, aplicând corect normele de drept material și

întemeiat a ajuns la concluzia menționată supra.

Colegiul reține că instanța de apel corect a aplicat art. 602 alin.(l), (2) Cod civil,

care statuează că, în cazul în care nu execută obligația, debitorul este ținut să-l

despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedește că

neexecutarea obligației nu-i este imputabilă.

Neexecutarea include orice încălcare a obligațiilor, inclusiv executarea

necorespunzătoare sau tardivă.

La fel, sunt corecte și trimiterile la prevederile art. 619 alin. (1) Cod civil, prevede

că, obligațiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de

întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau

contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus.

Totodată, conform art.610 alin. (1), (3) Cod civil, despăgubirea pe care o

datorează debitorul pentru neexecutare cuprinde atît prejudiciul efectiv cauzat

creditorului, cît și venitul ratat. Este reparabil numai prejudiciul care reprezintă efectul

nemijlocit (direct) al neexecutării.

Conform art. 624 alin. (1) Cod civil, clauza penală (penalitatea) este o prevedere

contractuală prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în

cazul neexecutării obligației, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt

bun.

Conform art. 626 alin. (2) Cod Civil, creditorul are dreptul să pretindă repararea

prejudiciului în partea neacoperită prin clauza penală (clauză penală inclusivă). În

cazurile prevăzute de lege sau contract, creditorul poate cere sau despăgubiri, sau

penalitate (clauză penală alternativă), poate cere repararea prejudiciului peste

penalitate (clauză penală punitivă) sau poate cere doar penalitate (clauză penală

exclusivă).

Astfel, din materialele dosarului s-a constatat cu certitudine că SRL „Diazchim”,

în calitate de vînzător, și SA „Vinia Traian”, în calitate de cumpărător, au încheiat

5

contractul nr. 01/VT din 20.05.2010, în rezultatul căruia SRL „Diazchim” a livrat SRL

„Vinia Traian” marfă în sumă de 815349,23 lei.

Întru garantarea executării obligației enunțate, SRL „Diazchim”, SA „Vinia

Traian” și ÎM „Salcuța” SRL au încheiat contractul de preluare a datoriei nr. 27/2011

din 25.05.2011, conform căruia datoria SA „Vinia Traian” față de SRL „Diazchim” în

sumă de 815349,23 lei a fost preluată de ÎM „Salcuța” SRL.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău corect a constatat că, conform pct.4 al

contractului de preluare a datoriei nr. 27/2011 din 25.05.2011, SRL „Salcuța” și-a

asumat obligația de a achita datoria în sumă de 815349,23 lei în termen de 6 luni de la

data semnării contractului de preluare a datoriei.

La data de 15.04.2013 ÎM „Salcuța” SRL a înregistrat o datorie față de SRL

„Diazchim” în mărime de 29076,48 lei.

Prin somația nr. 615 din 11.04.2013 SRL „Diazchim” a informat SA „Vinia

Traian” și ÎM „Salcuța” SRL despre restanța de plată acumulată, solicitînd achitarea

sumei datorate, a dobânzii de întârziere, a penalităților de întârziere și a prejudiciului

cauzat în termen de cel mult 7 zile calendaristice din momentul recepționării pretenției.

La data de 12.04.2013 ÎM „Salcuța” SRL a transferat pe contul de decontare al

SRL „Diazchim” suma de 29076,48 lei, conform contractului de cesiune nr. 27/2011

din 25.05.2011.

Prin urmare, instanța de apel corect a ajuns la concluzia că, conform condițiilor

contractuale ÎM „Salcuța” SRL urma să achite datoria restantă în termen de 6 luni de

la data semnării contractului de preluare a datorie - 25.05.2015, care expiră la data de

26.11.2011.

Astfel, din materialele dosarului rezultă cu certitudine că ÎM „Salcuța” SRL

achitînd datoria restanță la data de 12.04.2013, a depășit termenul de executare a

contractului de cesiune încheiat la data de 25.05.2015.

În atare circumstanțe, este corectă constatarea instanței de apel în vederea

încasării de la ÎM „Salcuța” SRL în beneficiul SRL “Diazchim” a dobînzii de întîrziere.

Prin urmare, Colegiul reține ca fiind neîntemeiat argumentul invocat de către

recurent precum că, odată ce a fost stinsă obligația de bază la data de 12.04.2013,

urmează a fi respinsă și cerința de încasare a dobînzii de întîrziere, din motiv că

obligația privind achitarea datoriei restante a fost executată în termenul indicat în

somația SRL “Diazchim”.

În contextul dat, Colegiul reține că termenul de executare a obligației privind

achitarea datoriei a fost stabilit în contractul de preluarea a datoriei încheiat de

Diazchim”, SA „Vinia Traian” și ÎM „Salcuța” SRL la data de 25 mai 2011, care

conform pct. 4 din contract, este de șase luni din ziua semnării contractului.

Respectiv, termenul de neexecutare a obligației privind achitarea datoriei urmează

a fi calculat conform contractului de preluare a datoriilor și nu din momentul

recepționării somației, deoarece procedura somației de plată se desfășoară, în scopul

realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe și exigibile ce

reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract.

Totodată, instanța de recurs consideră ca fiind justă concluzia instanței de apel în

vederea aplicării pct. 6 al contractului de preluare a datoriei din 25.05.2011, care

stabilește că, în caz de neachitare totală sau parțială a datoriei, în termen, ÎM „Salcuța”

6

SRL se obligă să achite o penalitate în mărime de 0,1 % din suma neachitată pentru

fiecare zi de întîrziere în beneficiul lui SRL “Diazchim”.

În atare circumstanțe, Colegiul reiterează și ipoteza instanței de apel precum că,

în urma neexecutării în termen a obligațiilor contractuale, ÎM „Salcuța” SRL” îi

datorează SRL “Diazchim” și o penalitate în mărime de 5233,76 lei, calculată conform

calcului 29076,48 x 0,1% x 180 zile =53233,76 lei.

În speță, este de remarcat și faptul că instanța de apel întemeiat a respins

afirmațiile ÎM „Salcuța” SRL, precum că speței date îi sunt aplicate prevederile art.

586 alin. (1) Cod civil, deoarece dispozițiile respective pot fi aplicate doar la

soluționarea situațiilor de conflict care ar putea să apară în cazul în care debitorul

datorează creditorului mai multe prestații de același gen, iar plata pe care o efectuează

nu este suficientă pentru stingerea tuturor datoriilor.

La capitolul dat, Colegiul reține că se vor stinge mai întâi datoriile, apoi dobânzile

de întîrziere și penalitățile, în ordinea cronologică a scadenței acestora, dacă părțile nu

convin altfel.

Prin urmare, Colegiul consideră întemeiată concluzia instanței de apel precum că

prevederile art. 586 alin. (1) Cod civil nu au relevanță la judecarea prezentului litigiul.

Totodată, Colegiul menționează ca fiind corectată concluzia instanței de apel

privind aplicabilitatea prevederilor alin. (4) art. 586 Cod civil în speță, or, anume aceste

prevederi reflectă raporturile contractuale între părți și modalitatea de stingere a

datoriilor.

Dudă cum s-a menționat, pîrîtul nu și-a executat în termen obligațiile și respectiv

reclamantul era în drept de a calcula atît penalități de întârziere, cît și dobânzi legale.

Respectiv, la primirea sumei de 29076,48 lei, pîrîtul conform normelor ce

guvernează raportul litigios - alin. (4) art. 586 Cod civil, a fost în drept de a stinge mai

întîi penalitățile, dobânzile, alte cheltuieli suportate și doar în final să îndrepte suma

rămasă pentru stingerea datoriei de bază.

De asemenea, nu poate fi reținut nici argumentul invocat de către recurent precum

că, instanța de apel nu s-a expus asupra cheltuielilor de judecată, deoarece rezultînd din

prevederile art. 94 Cod de procedură civilă, rămîn pe seama acestuia.

Referitor la argumentul depășirii termenului de contestare cu apel a hotărîrii

instanței de fond, acesta nu și-a găsit confirmare, materialele cauzei atestînd contrariul

și anume că apelul a fost exercitat în termen.

În concluzia celor relatate, Colegiul decelează că instanța ierarhic inferioară, la

adoptarea actului de dispoziție, s-a conformat rigorilor legii, iar decizia adoptată

răspunde argumentelor ambelor părți. Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței

de apel nu constituie temei de casare a acesteia, în condițiile cînd această a fost adoptată

rezultînd din circumstanțele pricinii raportate la normele de drept material aplicabile

speței date.

Tot aici, este de menționat că, în cadrul judecării pricinii, instanța de judecată a

creat participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea

drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților

dreptului la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al Convenției Europene

pentru apărarea a Drepturilor Omului.

Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa că

rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

7

Omului și a Libertăților Fundamentale, nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii

prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge

recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit

de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele de fapt și de drept menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge recursul declarat de către avocatul Cebotari Serghei, în interesele

Întreprinderii Mixte „Salcuța” Societate cu Răspundere Limitată, și de a menține

decizia instanței de apel.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către avocatul Cebotari Serghei, în interesele

Întreprinderii Mixte „Salcuța” Societate cu Răspundere Limitată.

Se menține decizia din 03 decembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în

pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Diazchim” împotriva Întreprinderii Mixte „Salcuța” Societate

cu Răspundere Limitată, Societatea pe Acțiuni „Vinia Traian” cu privire la încasarea

datoriei, a penalități, a dobânzii de întârziere, a venitului ratat și a cheltuielilor de

transport.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecătorii: Valentina Clevadî

Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

Oleg Sternioală

8