2ra-1488/16 — partajarea averii comune în devălmășie

prima instanță, jud.: V. Gîrleanu dosarul nr. 2ra-1488/2016 instanța de apel, jud.: I. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc Î N C H E I E R E 06 iulie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Ion Druță, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Viorel Malanciuc, în interesele lui Eduard Griniuc, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Alina Griniuc împotriva lui Eduard Griniuc cu privire la partajarea proprietății comune în devălmășie, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de Eduard Griniuc și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 07 mai 2015, c o n s t a t ă : La 09 decembrie 2013, Alina Griniuc s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Eduard Griniuc cu privire la partajul proprietății comune în devălmășie. În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, este cetățeancă a Ucrainei, iar din 09 februarie 2011 permanent domiciliază în or. Odessa, Ucraina. La 24 septembrie 2011, s-a căsătorit cu Eduard Griniuc, evenimentul fiind înregistrat și trecut în registrul actelor de stare civilă la nr. 941 de către Oficiul Stării Civile Rîșcani, mun. Chișinău, aceasta fiind prima sa căsătorie. Afirmă reclamanta că, din momentul încheierii căsătoriei, cu pârâtul nu a conviețuit împreună, periodic văzându-se în zilele de odihnă.

Susține că, la începutul vieții sale conjugale, relațiile erau foarte bune, ea crezând în trăinicia căsătoriei lor, însă, viața în comun cu pârâtul, a eșuat, deoarece adesea se certau, nu găseau soluții comune, situație care se răsfrângea negativ asupra sănătății lor psihice. În ultima perioadă, relația între ei s-a înrăutățit, iar toate încercările de a păstra relațiile de căsătorie nu s-au soldat cu succes. Mai mult, din momentul încheierii căsătoriei, pârâtul nu întreținea familia. A mai indicat reclamanta că, în perioada de sarcină nu a susținut-o moral și material, iar la momentul nașterii copilului nu a manifestat dorința referitor la atribuțiile părintești, astfel, ea de una singură suportă până în prezent cheltuieli pentru întreținerea copilului, care se manifestă prin procurarea necesarului pentru fiu, produse alimentare și a altor cheltuieli.

Totodată, a invocat că în timpul căsătoriei cu Eduard Griniuc, ei au procurat un automobil de model „Opel Corsa” numărul de înmatriculare KBC 905. Făcând referire la prevederile art. 26 alin. (1) Codul familiei, a solicitat stabilirea cotelor-părți a bunurilor proprietate în devălmășie a soților după cum urmează: recunoașterea dreptului de proprietate al Alinei Griniuc asupra 1/2 cotă-parte din automobil de model „Opel Corsa”, n/î KBC 905. Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 15 aprilie 2015, pretenția privind stabilirea cotelor-părți a bunului proprietate în devălmășie a soților, a fost separată într-un proces separat pentru examinare, reținându-se în procedura judecătorului Potîngă Iurie acțiunea referitor la pretențiile de desfacere a căsătoriei și încasarea pensiei de întreținere (f.d.

21). La 26 august 2014, avocatul Valeri Astafiev, în interesele Alinei Griniuc a înaintata cerere privind concretizarea cuantumului pretențiilor, prin care a solicitat încasarea din contul lui Eduard Griniuc a echivalentului de cotă parte din automobilul partajat în sumă de 2 975 Euro și cheltuielile de asistență juridică. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 07 mai 2015, s-a admis parțial acțiunea, s-a atribuit lui Eduard Griniuc în proprietate automobilul de model „Opel Corsa”, anul fabricării 2008 culoarea albastră, motorul nr. Z13DTJ2406314, caroseria nr. WOLOSDL6884182452, cu n/î KBC 905; s-a încasat de la Eduard Griniuc în beneficiul Alinei Griniuc suma de 2975 euro, convertiți în valută națională la data executării hotărârii, ceea ce constituie contravaloarea a ½ cotă - parte din automobilul de model „Opel Corsa”, anul fabricării 2008, culoarea albastră, motorul nr. Z13DTJ2406314, caroseria nr. WOLOSDL6884182452, cu n/î KBC 905; s-a încasat de la Eduard Griniuc în beneficiul Alinei Griniuc cheltuielile de judecată ce se compun din taxa de stat în mărime de 3 190 lei și cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 4 500 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la 05 iunie 2015 Eduard Griniuc a declarat apel împotriva hotărârii sus menționate, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei decizii prin care să fie respinsă integral acțiunea. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016 s-a respins apelul declarat de Eduard Griniuc și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 07 mai 2015. La 11 mai 2016 avocatul Viorel Malanciuc, în interesele lui Eduard Griniuc a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului a indicat că, consideră hotărîrea primei instanțe și decizia instanței de apel ca fiind neîntemeiate, contrare prevederilor legale aplicabile soluționării litigiului și pasibile de a fi casate. Susține recurentul că, prima instanță a dat o apreciere eronată materialului probator, iar ca consecință a emis o hotărîre neîntemeiată. A mai indicat că, în ședința de judecată au fost prezentate două contracte de vînzare-cumpărare a mijlocului de transport, la ½ din care pretinde Alina Griniuc, însă instanțele de judecată au considerat că este vorba despre două autovehicule diferite, deoarece modelul este diferit conform contractelor, fără a reține că este o greșeală la întocmirea contractelor, deoarece numărul caroseriei și numărul motorului este același.

Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Viorel Malanciuc, în interesele lui Eduard Griniuc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat de Aurel Răcilă, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de avocatul Viorel Malanciuc, în interesele lui Eduard Griniuc ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e : Recursul declarat de avocatul Viorel Malanciuc, în interesele lui Eduard Griniuc se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Ion Druță Galina Stratulat