2ra-1488/16 — partajarea averii comune în devălmășie

prima instanță, jud.: V. Gîrleanu dosarul nr. 2ra-1488/2016

instanța de apel, jud.: I. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

06 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță, Dumitru Mardari

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

avocatul Viorel Malanciuc, în interesele lui Eduard Griniuc,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Alina

Griniuc împotriva lui Eduard Griniuc cu privire la partajarea proprietății comune

în devălmășie,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016, prin

care a fost respins apelul declarat de Eduard Griniuc și menținută hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 07 mai 2015,

c o n s t a t ă :

La 09 decembrie 2013, Alina Griniuc s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Eduard Griniuc cu privire la partajul proprietății comune

în devălmășie.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, este cetățeancă a Ucrainei,

iar din 09 februarie 2011 permanent domiciliază în or. Odessa, Ucraina.

La 24 septembrie 2011, s-a căsătorit cu Eduard Griniuc, evenimentul

fiind înregistrat și trecut în registrul actelor de stare civilă la nr. 941 de către

Oficiul Stării Civile Rîșcani, mun. Chișinău, aceasta fiind prima sa căsătorie.

Afirmă reclamanta că, din momentul încheierii căsătoriei, cu pârâtul nu a

conviețuit împreună, periodic văzându-se în zilele de odihnă.

Susține că, la începutul vieții sale conjugale, relațiile erau foarte bune, ea

crezând în trăinicia căsătoriei lor, însă, viața în comun cu pârâtul, a eșuat,

deoarece adesea se certau, nu găseau soluții comune, situație care se răsfrângea

negativ asupra sănătății lor psihice.

În ultima perioadă, relația între ei s-a înrăutățit, iar toate încercările de a

păstra relațiile de căsătorie nu s-au soldat cu succes. Mai mult, din momentul

încheierii căsătoriei, pârâtul nu întreținea familia.

A mai indicat reclamanta că, în perioada de sarcină nu a susținut-o moral

și material, iar la momentul nașterii copilului nu a manifestat dorința referitor la

atribuțiile părintești, astfel, ea de una singură suportă până în prezent cheltuieli

pentru întreținerea copilului, care se manifestă prin procurarea necesarului

pentru fiu, produse alimentare și a altor cheltuieli.

Totodată, a invocat că în timpul căsătoriei cu Eduard Griniuc, ei au

procurat un automobil de model „Opel Corsa” numărul de înmatriculare KBC

905.

Făcând referire la prevederile art. 26 alin. (1) Codul familiei, a solicitat

stabilirea cotelor-părți a bunurilor proprietate în devălmășie a soților după cum

urmează: recunoașterea dreptului de proprietate al Alinei Griniuc asupra 1/2

cotă-parte din automobil de model „Opel Corsa”, n/î KBC 905.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 15 aprilie 2015,

pretenția privind stabilirea cotelor-părți a bunului proprietate în devălmășie a

soților, a fost separată într-un proces separat pentru examinare, reținându-se în

procedura judecătorului Potîngă Iurie acțiunea referitor la pretențiile de

desfacere a căsătoriei și încasarea pensiei de întreținere (f.d. 21).

La 26 august 2014, avocatul Valeri Astafiev, în interesele Alinei Griniuc

a înaintata cerere privind concretizarea cuantumului pretențiilor, prin care a

solicitat încasarea din contul lui Eduard Griniuc a echivalentului de cotă parte

din automobilul partajat în sumă de 2 975 Euro și cheltuielile de asistență

juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 07 mai 2015, s-a

admis parțial acțiunea, s-a atribuit lui Eduard Griniuc în proprietate automobilul

de model „Opel Corsa”, anul fabricării 2008 culoarea albastră, motorul nr.

Z13DTJ2406314, caroseria nr. WOLOSDL6884182452, cu n/î KBC 905; s-a

încasat de la Eduard Griniuc în beneficiul Alinei Griniuc suma de 2975 euro,

convertiți în valută națională la data executării hotărârii, ceea ce constituie

contravaloarea a ½ cotă - parte din automobilul de model „Opel Corsa”, anul

fabricării 2008, culoarea albastră, motorul nr. Z13DTJ2406314, caroseria nr.

WOLOSDL6884182452, cu n/î KBC 905; s-a încasat de la Eduard Griniuc în

beneficiul Alinei Griniuc cheltuielile de judecată ce se compun din taxa de stat

în mărime de 3 190 lei și cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 4

500 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la 05 iunie 2015 Eduard

Griniuc a declarat apel împotriva hotărârii sus menționate, solicitând casarea

acesteia, cu emiterea unei decizii prin care să fie respinsă integral acțiunea.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016 s-a respins

apelul declarat de Eduard Griniuc și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 07 mai 2015.

La 11 mai 2016 avocatul Viorel Malanciuc, în interesele lui Eduard

Griniuc a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei

instanțe cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului a indicat că, consideră hotărîrea primei instanțe

și decizia instanței de apel ca fiind neîntemeiate, contrare prevederilor legale

aplicabile soluționării litigiului și pasibile de a fi casate.

Susține recurentul că, prima instanță a dat o apreciere eronată

materialului probator, iar ca consecință a emis o hotărîre neîntemeiată.

A mai indicat că, în ședința de judecată au fost prezentate două contracte

de vînzare-cumpărare a mijlocului de transport, la ½ din care pretinde Alina

Griniuc, însă instanțele de judecată au considerat că este vorba despre două

autovehicule diferite, deoarece modelul este diferit conform contractelor, fără a

reține că este o greșeală la întocmirea contractelor, deoarece numărul caroseriei

și numărul motorului este același.

Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a

pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor

de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Viorel

Malanciuc, în interesele lui Eduard Griniuc nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv

numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței

CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea

de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16

aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat de Aurel Răcilă, asemenea aspecte nu

se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de avocatul Viorel Malanciuc, în interesele lui

Eduard Griniuc ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de avocatul Viorel Malanciuc, în interesele lui Eduard

Griniuc se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Galina Stratulat