2ra-1538/16 — restiuirea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice

Dosarul nr. 2ra-1538/16

Instanța de fond: Judecătoria Edineț – E. Pșenița

Instanța de apel: CA Bălți – E. Ababei, A. Garbuz, G. Polivenco

Î N C H E I E R E

06 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova,

judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

examinând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către

avocatul Dmitrii Gubceac în interesele Raisei Mancuș, în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de către Raisa Mancuș împotriva Consiliului raional

Edineț privind restituirea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 16 februarie 2016,

C O N S T A T Ă:

La 10 august 2015 Raisa Mancuș s-a adresat în instanța de judecată cu cerere

împotriva Consiliului raional Edineț, solicitând restituirea valorii bunurilor

confiscate în urma represiunilor politice în mărime de 19 034 lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că este fiica Verei și Alexandru

Ropot, născută 12 octombrie 1959 în regiunea Tomsk, Federația Rusă, care în anul

1951 au fost supuși represiunilor politice și ulterior reabilitați, dar cărora nu le-a fost

compensată valoarea bunurilor confiscate. Conform certificatului de moștenitor

legal din 02 august 1996 Raisa Mancuș este unica moștenitoare a părinților săi. Din

actul de confiscare din 01 aprilie 1951, eliberat de Serviciul de Arhivă Edineț rezultă

că averea confiscată a constituit: casa, un cal, trei oi mulgătoare, un buhai, o masă,

un butoi, o sanie pentru cal, o scară, o fereastră, 97 kg floarea-soarelui, 364 kg de

porumb, 75 kg de tărâțe, 294 kg de porumb în coceni, 145 kg de făină de grâu, 25

kg de făină de orz, 200 kg cartofi. În luna mai 2014 reclamanta a depus o cerere către

Comisia cu privire la achitarea compensației din cadrul Consiliului raional Edineț,

care prin hotărârea nr. 22/1 din 03 iunie 2015 a respins cererea Raisei Mancuș pe

motivul expirării termenului de depunere a cererii de restituire a bunurilor de care

au fost deposedați persoanele represate.

În opinia reclamantei hotărârea nr. 22/1 din 03 iunie 2015, adoptată de Comisia

pentru examinarea cererilor privind restituirea valorii averii confiscate din cadrul

Consiliului raional Edineț, este neîntemeiată, abuzivă, care lezează dreptul de

proprietate a reclamantei asupra averii părinților. Astfel, reclamanta a solicitat

1

restituirea valorii bunurilor mobile ridicate prin actul de confiscare din 01 aprilie

1951 în sumă totală de 19 034 lei și anume costul unui cal în sumă de 8 000 lei, a

trei oi mulgătoare în mărime de 2 100 lei, unui bou în sumă de 3 000 lei, unei mese

de 300 lei, unui butoi de 70 lei, unei sanii pentru cal de 1 000 lei, unei scări de 100

lei, unei ferestre de 1 500 lei, a 97 kg de floarea-soarelui de 370 lei, a 364 kg de

porumb de 600 lei, a 75 kg de tărâțe în mărime de 75 lei, a 294 kg de porumb în

coceni de 294 lei, a 145 kg de făină de grâu de 600 lei, a 25 kg de făină de orz de 25

lei, a 200 kg de cartofi de 1 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț din 01 decembrie 2015 acțiunea Raisei

Mancuș a fost respinsă ca tardivă. (f.d.81)

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 22 decembrie 2015 Raisa Mancuș

a declarat apel, solicitând casarea hotărârii cu emiterea unei noi decizii, prin care să

fie anulată hotărârea Comisiei pentru examinarea cererilor privind restituirea valorii

averii confiscate nr.22/1 din 03 iunie 2015 ca neîntemeiată, încasarea de la Consiliul

raional Edineț în beneficiul Raisei Mancuș a prejudiciului material cauzat în urma

represiunilor politice prin confiscarea averii în mărime de 31 472 lei și a cheltuielilor

de judecată în sumă de 1 500 lei. (f.d.90-92)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2016 s-a admis apelul

declarat de către Raisa Mancuș, s-a casat hotărârea Judecătoriei Edineț din 01

decembrie 2015 cu emiterea unei noi hotărâri, prin care cerințele Raisei Mancuș

privind anularea hotărârii Comisiei pentru examinarea cererilor privind restituirea

valorii averii confiscate nr. 22/1 din 03 iunie 2015 s-au respins ca neîntemeiate, iar

pretențiile privind încasarea de la Consiliul raional Edineț a prejudiciului material

cauzat în urma represiunilor politice s-au respins ca tardive. (f.d.106, 107-109)

În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că Raisa Mancuș este fiica

și unica moștenitoare a lui Alexandru Ropot și Vera Ropot, care în anul 1951 au fost

deportați în regiunea Tomsk, Federația Rusă. Prin certificatul de reabilitare din 17

mai 2010 se confirmă că Alexandru Ropot și Vera Ropot au fost reabilitați la 30 iulie

părinții supuși represiunilor politice. Conform art. 121 al Legii nr. 1225-XII din 08

decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice cererea de

restituire a bunurile confiscate, naționalizate sau scoase în orice alt mod din posesie

ori de recuperare a valorii acestora se înaintează în decurs de trei ani de la data

înștiințării persoanei supuse represiunilor politice despre reabilitarea acesteia și se

examinează în termen de până la șase luni din ziua depunerii. Reclamanta, înaintând

cererea către Consiliul raional Edineț în luna mai 2014, iar în instanța de judecată la

10 august 2015, a omis termenul prevăzut de legiuitor pentru înaintarea cererii

respective, or acest termen de trei ani a început să curgă de la data aducerii la

cunoștință reclamantei despre reabilitarea părinților ei, 17 mai 2010. Cu referire la

pretențiile reclamantei privind anularea hotărârii nr. 22/1 din 03 iunie 2015 a

Comisiei pentru examinarea cererilor privind restituirea valorii averii confiscate, din

cadrul Consiliului raional Edineț, prin care s-a respins cererea Raisei Mancuș pe

motiv că a expirat termenul de înaintare a cererii de restituire a bunurilor confiscate,

naționalizate sau scoase în orice alt mod din posesie, ori recuperarea valorii acestora,

2

instanța de apel a conchis că pretențiile Raisei Mancuș, sunt neîntemeiate, ori ultima,

cunoscând despre faptul că părinții săi au fost reabilitați prin certificatul din 17 mai

2010, s-a adresat Consiliului raional Edineț cu solicitarea de a i se recupera valoarea

averii confiscate în urma represiunilor politice în mărime de 19 034 lei în luna mai

2014.

Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, la 12 mai 2016 avocatul Dmitrii

Gubceac în interesele Raisei Mancuș, în baza mandatului seria MA nr. 0886624 din

24 august 2015 (f.d.41) a contestat-o cu recurs, solicitând casarea actului de

dispoziție al instanței de apel, emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie

admisă în volum deplin. (f.d.116-118)

În motivarea recursului recurenta a invocat că instanța de apel nu a constatat și

elucidat pe deplin circumstanțele pricinii, care au dus la soluționarea greșită a cauzei.

Instanța de apel, aplicând eronat normele de drept, a emis o hotărâre nemotivată și

nefondată.

La 16 iunie 2016 Consiliul raional Edineț a depus referință la cererea de recurs,

solicitând respingerea acestuia cu menținerea deciziei instanței de apel. (f.d.122-

123)

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 16

februarie 2016 și recepționată de recurentă la 18 martie 2016.

Cererea de recurs depusă de către avocatul Dmitrii Gubceac în interesele Raisei

Mancuș la 12 mai 2016 confirmă exercitarea dreptului de atac în termen.

Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de

recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către avocatul

Dmitrii Gubceac în interesele Raisei Mancuș nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate

a deciziei instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Completul de judecată menționează că recursul în cauză conține obiecțiile de

fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Conform jurisprudenței CEDO recursurile trebuie să fie efective, adică să fie

capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere. La fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri. În recursul declarat de

către avocatul Dmitrii Gubceac în interesele Raisei Mancuș asemenea aspecte nu se

regăsesc.

3

Drept urmare, se reține că argumentele invocate nu pot constitui temei de

admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal

invocă recurentul și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or

recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia

ei în fapt.

Dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului

de recurs, determinând cazurile concrete în prezența cărora se consideră că normele

de drept material și procedural au fost încălcate sau eronat aplicate.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Alin. (4) al aceluiași articol stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prin urmare, reieșind din prevederile art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

D I S P U N E :

Se consideră inadmisibil recursul, declarat de către avocatul Dmitrii Gubceac

în interesele Raisei Mancuș, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 16 februarie

2016, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Raisa

Mancuș împotriva Consiliului raional Edineț privind restituirea valorii averii

confiscate în urma represiunilor politice.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas

4