3ra-933/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: V.Ciumac dosarul nr.3ra-933/16

instanța de apel: N.Traciuc, M.Anton, Iu.Cotruță

Î N C H E I E R E

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Oleg Sternioală, Valentina Clevadî

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea cu

răspundere limitată ,,Telcor Grup”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de societatea cu răspundere limitată ,,Telcor Grup” împotriva Inspectoratului

Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, casată parțial

hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 01 septembrie 2015 în partea

admiterii pretențiilor și emisă o nouă hotărîre de respingere a cererii de chemare în

judecată,

c o n s t a t ă

La 12 iunie 2015, SRL ,,Telcor Grup” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău (în continuare IFS mun.

Chișinău) cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, în urma controlului fiscal prin metoda

verificării totale privind respectarea legislației fiscale pentru perioada de la 01 ianuarie

2010 pînă la 31 decembrie 2014, IFS mun. Chișinău a întocmit actul de control nr. 5-

671116 prelungit pe formularul nr. 3-512698 din 20 februarie 2015, potrivit căruia s-a

constatat următoarele încălcări: majorarea impozitului pe venit reținut din plățile

salariale pentru anul 2013 cu 20,28 lei și pentru anul 2014 cu 765.93 lei; diminuarea

venitului impozabil pentru perioada fiscală pentru anul 2010 cu 925 371.70 lei și pentru

anul 2011 cu 187 272.50 lei; diminuarea TVA pentru perioada fiscală L/03/2010 cu

32 185 lei și pentru perioada fiscală L/03/2011 cu 37 500 lei; prezentarea neadecvată a

1

declarațiilor privind TVA pentru perioadele fiscale L/03/2010, L/03/2011 (2 cazuri);

majorarea primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru perioadele

fiscale T/1/2013 cu 10,50 lei și pentru T/03/2014 cu 280 lei; atingerea plafonului

stabilit pentru înregistrarea obligatorie în calitate de plătitor ai TVA în noiembrie 2014,

efectuînd livrări impozabile pentru perioadele fiscale decembrie 2013-noiembrie 2014

în valoare de 604 899.68 lei, prin ce s-a respectat prevederile art. 112 alin. (1) Cod

fiscal și neasigurarea păstrării și prezentării la control a documentelor primare și de

evidență pentru perioadele fiscale 01 ianuarie 2010-10 mai 2012.

Ca urmare a întocmirii actului de control enunțat, pîrîtul a emis decizia nr. 444/2/9

din 23 martie 2015 asupra cazului de încălcare a legislației fiscale, prin care s-a calculat

suplimentar în rezultatul controlului la buget 69 685 lei TVA, s-a majorat venitul

impozabil pentru perioada fiscală a anului 2010 cu 925 371.70 lei și pentru anul 2011

cu 187 272.50 lei, s-a micșorat impozitul pe venit reținut din plățile salariale cu 786.21

lei; s-au micșorat primele de asigurare obligatorie de asistență medicală cu 290.50 lei,

s-a încasat la buget majorări de întîrzieri (penalitate), calculate în rezultatul controlului

– 34 128 lei conform art. 228 alin.(1) și (2) din Codul fiscal pentru neachitarea în

termen a TVA, fiindu-i aplicată sancțiune financiară sub formă de amendă în sumă de

400 lei: pentru întocmirea neconformă a declarațiilor privind TVA pentru perioadele

fiscale L/03/2010 și L/03/2011 (2 cazuri) (art. 260 alin. (3) Cod fiscal); 20 906 lei

pentru suma TVA diminuată pentru perioadele fiscale L/03/2010 și L/03/2011 (art. 261

alin. (4) Cod fiscal) și 10 000 lei pentru impiedicarea controlului fiscal prin

neprezentarea documentelor primare și evidență pentru perioadele fiscale 01 ianuarie

2010-10 mai 2012 (art. 253 alin. (1) Cod fiscal).

Menționează că, la 22 aprilie 2015 s-a adresat pîrîtului cu cerere prealabilă,

solicitînd anularea deciziei nr. 44/2/9 din 23 martie 2015 asupra cazului de încălcare a

legislației fiscale, însă prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău nr.125

din 21 mai 2015, contestația a fost respinsă.

Opinează societatea că, cele constatate și indicate în decizia organului fiscal sunt

nefondate, deoarece aplicarea art. 271 alin. 81) lit. a) este incorectă, iar pîrîtul la

emiterea deciziei de respingere a contestației a încălcat prevederile art. 136 lit. j) și k)

din Codul fiscal, și anume, nu a analizat minuțios argumentele din contestație și în

sensul art. 247 Cod fiscal nu a clarificat circumstanțele în care s-a produs încălcarea

fiscală, examinînd contestația în lipsa reprezentantului său.

Pledînd pentru susținerea cererii sale, menționează întreprinderea că, art. 11 alin.

(1) Cod fiscal prevede că, toate îndoielile apărute la aplicarea legislației fiscale se vor

interpreta în favoarea contribuabilului.

Cere, societatea, anularea deciziei IFS mun. Chișinău nr. 444/2/9 asupra cazului

de încălcare a legislației fiscale din 23 martie 2015.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 01 septembrie 2015 s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de către SRL ,,Telcor Grup”

2

împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău. S-a anulat decizia IFS mun.

Chișinău nr. 444/2/9 din 23 martie 2015 asupra cazului de încălcare a legislației comisă

de către SRL ,,Telcor Grup”, în partea calculării sumei de 69 685 lei ca TVA; în partea

majorării venitului impozabil pentru perioada fiscală anului 2010 cu 925 371.70 lei,

care va constitui 925 371.70 lei și pentru perioada fiscală anului 2011 cu 187 272.50

lei, care va constitui 187 272.50 lei; în partea încasării la buget a majorării de întîrziere

în sumă de 34 128 lei pentru neachitarea în termen a TVA; în partea aplicării amenzilor

în mărime de 400 lei, 20 906 lei, 10 000 lei și 50 000 lei, în rest pretențiile au fost

respinse ca nefondate.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, IFS mun. Chișinău a contestat-o cu

apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2016 a fost admis apelul

declarat de IFS mun. Chișinău, casată parțial hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 01 septembrie 2015 în partea admiterii pretențiilor și emisă o nouă

hotărîre de respingere a cererii de chemare în judecată depusă de SRL ,,Telcor Grup”

împotriva IFS mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

La 29 martie 2016, în termenul prevăzut de lege, SRL ,,Telcor Grup” a declarat

recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea

hotărîrii primei instanțe.

În argumentarea recursului a invocat încălcarea normelor de drept material,

interpretarea eronată a legii.

Recurentul, exprimându-și dezacordul cu decizia instanței de apel, a reiterat

argumentele de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele

inferioare.

Astfel, recurentul a susținut că, instanța de apel s-a expus doar asupra

argumentelor invocate de către intimat, fără a lua în considerare și aspectul invocat de

societate.

În acest sens, menționează că, instanța de apel nu s-a expus asupra termenului de

prescripție care urma a fi aplicat la examinarea prezentei spețe, inclusiv și de către

intimat, or, art. 264 Cod fiscal stabilește că, termenul de prescripție privind

sancționarea pentru încălcarea legislației fiscale este de 4 ani, iar reprezentantul

societății în cadrul ședinței de judecată s-a referit la acest moment.

Totodată, intimatul a admis o încălcare nepermisivă ce ține de sancționarea

repetată pentru una și aceiași faptă, petrecută în perioada fiscală 2010-2011, la care

instanța de fond s-a expus pe deplin.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că, recursul declarat de SRL ,,Telcor Grup”urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

3

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată

în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței

de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărîrea

a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvîrșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL ,,Telcor Grup” este

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC,

care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că argumentele invocate de SRL ,,Telcor Grup” în cererea

de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de

legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

4

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii

prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge

recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit

de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SRL ,,Telcor Grup” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de firma de societatea cu răspundere limitată ,,Telcor Grup”, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Oleg Sternioală

Valentina Clevadî

5