3ra-903/16 — contestarea actelor administrative, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor d e judecată

prima instanță: L. Lupașco dosarul nr. 3ra-903/16

instanța de apel: I. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

22 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat și Bulat Vladimir, reprezentat de avocatul

Felișcan Victor,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bulat Vladimir împotriva

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ,

recuperarea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Bulat Vladimir, casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 12 mai 2015 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost

admisă parțial,

c o n s t a t ă :

La 30 octombrie 2013, Bulat Vladimir a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului

administrativ, recuperarea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că a expediat în adresa Inspectoratului Fiscal

Principal de Stat o cerere prealabilă prin care a solicitat în temeiul art. 1 și art. 8 din

Regulamentul cu privire la modul de funcționare a organelor Serviciului Fiscal de Stat

aprobat prin hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1736 din 31 decembrie

2002, efectuarea controlului activității financiar-contabile a AI ,,Alef-Imobil” SRL.

Susține că în motivarea cererii prealabile a indicat că societatea comercială

vizată nu respectă evidența mijloacelor bănești în modul prevăzut de legislația fiscală,

se eschivează de la plata impozitelor de stat și în consecință aduce prejudicii de

proporții bugetului public național și intereselor sale.

Indică că în rezultatul activității frauduloase a AI ,,Alef-Imobil” SRL sînt lezate

interesele nu doar ale statului, dar și interesele legitime în calitatea sa de cetățean.

La acest capitol, menționează că în baza Contractului de investire nr. 19695 din

02 septembrie 2011, încheiat cu executorul (antreprenorul) AI ,,Alef-Imobil” SRL, a

achitat suma de 317 758 lei pentru procurarea apartamentului nr. 56 situat în str.

Minsk, 49/2, sector Botanica, mun. Chișinău, ceea ce constituie circa 90 % din prețul

total al contractului de 22 050 euro, suma restantă fiind 2205 euro.

Conform pct. 1.4 din Contract, lucrările de construcție au demarat în iunie 2011

și urmau a fi executate (finisate) pînă în luna decembrie 2011.

Invocă că antreprenorul nu a finalizat în termen lucrarea și de cîțiva ani îi

promite că își va onora obligațiunile, în pofida mai multor somații adresate.

Afirmă că banii achitați de dînsul pentru apartament în numerar nu au fost

contabilizați, fapte care în consecință au dus la un management defectuos și respectiv

neexecutarea în termen a obligațiunilor contractuale.

Relevă că cu toate că autoritatea publică a recepționat cererea prealabilă

nr. 37686/1 la data de 30 august 2013, drept dovadă servind avizul de recepție, pîrîtul

nu a dat răspuns la cerere în termenul prevăzut, care a expirat las 29 septembrie 2013,

prin ce au fost încălcate prevederile art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

La fel, remarcă și faptul că pîrîtul a expediat răspunsul la cererea prealabilă sus

menționată doar la data de 07 octombrie 2013, fapt confirmat prin plicul cu

imprimarea ștampilei Poștei Moldovei.

Relevă că autoritatea publică a ignorat vehement, în mod evident, drepturile

cetățeanului care spera la o satisfacție efectivă din partea statului, iar acțiunea în

instanța de judecată corespunde întocmai scopului contenciosului administrativ stipulat

în art. 1 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ, care indică că contenciosul

administrativ ca instituție juridică are drept scop contracararea abuzurilor și exceselor

de putere ale autorităților publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii,

ordonarea activității autorităților publice, asigurarea ordinii de drept.

Consideră că cerința dînsului cu privire la efectuate controlului nu a fost

satisfăcută, deoarece pe de o parte pîrîtul notează în scrisoarea nr. 26-10/3-14-

5065/8108 din 04 octombrie 2013 că informația prezentată va fi examinată ținînd cont

de competența nemijlocită a Serviciului Fiscal de Stat, dar pînă în prezent,

angajamentul nu a fost respectat și nu a fost informat despre rezultatele controlului

efectuat.

În consecință remarcă că nesoluționarea cererii în termenul stabilit constituie o

sfidare a principiilor democratice, o sfidare a interesele legitime a cetățeanului care

sunt garantate prin Lege și Constituția Republicii Moldova.

În drept, își întemeiază cerințele în baza art. 20, 26 din Constituția Republicii

Moldova, art. art. 3, 14, 16, 25 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 793

din 10 februarie 2000.

Solicită obligarea pîrîtului să efectueze actul de control al activității financiar-

contabile ale AI ,,Alef-Imobil” SRL, solicitat de el pentru ultimii 4 ani de activitate,

încasarea de la pîrît în beneficiul său a sumei de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral

pentru nesoluționarea în termen a cererii prealabile și refuzul neîntemeiat de a satisface

cerințele din cererea prealabilă, și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 12 mai 2015, acțiunea a

fost respinsă ca nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2016, a fost admis apelul

declarat de către Bulat Vladimir, casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău

din 12 mai 2015 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost admisă parțial, fiind

încasat din contul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat în beneficiul lui Bulat

Vladimir prejudiciul moral în sumă de 300 lei și cheltuielile de judecată pentru

asistență juridică în mărime de 1500 lei, în rest cerințele au fost respinse.

În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. (1) alin. (1)-(2),

art. 15 alin. (1), art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000, art. 53 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, art. 1404 alin.

(1) din Cod civil, art. 96 alin. (1) și alin. (11) CPC, care reglementează aspecte ce țin de

scopul contenciosului administrative, procedura de examinare a cererii prealabile,

repararea prejudiciului moral cauzat prin neexaminarea în termenul legal a cererii

prealabile, drepturile persoanei vătămate de o autoritate publică, răspunderea pentru

prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o persoană cu funcție de răspundere și

compensarea cheltuielilor de asistență juridică.

Cu referire la normale citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de

apel a reținut că intimatul fiind o autoritate publică nu a soluționat în termenul stabilit

cererea prealabilă, ce constituie temei de a încasare a prejudiciului moral, deoarece

acțiunile intimatului pot fi apreciate ca o sfidare a principiilor democratice și o sfidare

a intereselor legitime a cetățeanului garantate prin Lege și Constituția Republicii

Moldova.

La 25 aprilie 2016, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a

deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerînd-o neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Susține că instanța de apel eronat a interpretat prevederile Codului fiscal, Legii

privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000 și nu a apreciate probele care

servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică acțiunile întreprinse de organul

fiscal.

Consideră că organul fiscal verifică respectarea legislației fiscale de către

contribuabili și acționează în interesele statului, iar apărarea drepturilor subiective

încălcate care rezultă din neexecutarea unor contracte civile între agenți economici nu

ține de competența organului fiscal, ci de competența exclusivă a instanțelor de

judecată.

La fel, indică că conform prevederilor legale ale Codului fiscal, organele de

administrare fiscale nu au dreptul de a furniza astfel de informații despre alți

contribuabili unor persoane terțe.

La 16 mai 2016, Bulat Vladimir, reprezentat de avocatul Felișcan Victor a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului,

casarea parțială a deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărîri prin care

acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerînd-o neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material,

invocînd prevederile art. 432 alin. (2) lit. a) și lit. c).

Menționează că cuantumul satisfacției morale în sumă de 300 lei, apreciat de

instanța de judecată este mult diminuat în raport cu motivul adresării în instanța de

contencios administrativ și informația solicitată, în raport cu circumstanțele pricinii și

comportamentul pîrîtului, pînă și după depunerea cererii în instanța de judecată.

Afirmă că nu este de acord cu soluția primei instanțe, menținute prin decizia

instanței de apel prin care a fost respinsă pretenția de prezentare a informației

solicitate, deoarece instanțele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie

aplicată.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanței de apel din 11 februarie

2016 a fost expediată în adresa părților la 10 martie 2016, fapt ce se confirmă prin

copia scrisorii de însoțire nr. 13368-4 (f. d. 120).

Totodată se atestă că copia deciziei recurate a fost recepționată de către Bulat

Vladimir la 16 martie 2016, fapt ce se confirmă prin ștampila aplicată pe plicul poștal

(f. d. 136).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor

legale și au declarat recursuri la 25 aprilie 2016, respectiv la 16 mai 2016, în termen.

Examinînd temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

declarate de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat și Bulat Vladimir, reprezentat

de avocatul Felișcan Victor sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Inspectoratul Fiscal

Principal de Stat și Bulat Vladimir, reprezentat de avocatul Felișcan Victor nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu

a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursurile declarate

de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat și Bulat Vladimir, reprezentat de

avocatul Felișcan Victor asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursurile declarate de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat și Bulat Vladimir,

reprezentat de avocatul Felișcan Victor ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Recursurile declarate de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat și Bulat

Vladimir, reprezentat de avocatul Felișcan Victor, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță