2ra-1330/16 — încasarea datoriei

prima instanță: I. Dutca dosarul nr. 2ra-1330/16

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

16 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă

Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Danici

Vitalie,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială

„Moldova-Agroindbank” Societate pe Acțiuni împotriva lui Danici Vitalie și „JC Auto”

Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2016

c o n s t a t ă:

La data de 07 noiembrie 2013 Banca Comercială „Moldova-Agroindbank”

Societate pe Acțiuni (în continuare – BC „Moldova-Agroindbank” SA) a depus cerere

de chemare în judecată împotriva lui Danici Vitalie și „JC Auto” Societate cu

Răspundere Limitată (în continuare – „JC Auto” SRL) cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a menționat că, în baza contractului de credit nr. S07330 din

10 mai 2007, în redacția acordurilor adiționale nr. S07859-b din 05 noiembrie 2007, nr.

S071036-b din 06 decembrie 2007, nr. S080324 din 12 iunie 2008, nr. S080459-F din

19 septembrie 2008, nr. S080541 din 16 decembrie 2008, nr. S090143 din 21 august

2009 și nr.100155 din 19 iulie 2010 a acordat „JC Auto” SRL un credit în sumă de

2795000 de lei, cu termen de rambursare de pînă la 27 aprilie 2012.

Susține că, în baza contractului de fidejusiune nr. S07330-d din 10 mai 2007,

Danici Vitalie și-a asumat obligația față de BC „Moldova-Agroindbank” SA să execute

integral obligația debitorului „JC Auto” SRL, aferentă contractului de credit nr. S07730

din 10 mai 2007, în cazul în care ultimul nu-și va onora obligațiile.

Menționează că, „JC Auto” SRL nu și-a onorat obligațiile asumate prin contractul

de credit, iar prin reclamația nr.20004/503 din 30 august 2013, de la fidejusor s-a

solicitat achitarea datoriei în termenul stabilit, însă aceasta a rămas neexecutată.

Solicită încasarea în mod solidar de la Danici Vitalie și „JC Auto” SRL, în proces

de insolvabilitate, a datoriei parțiale în sumă de 100000 de lei și cheltuielile judiciare

privind achitarea taxei de stat în sumă de 3000 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 03 decembrie 2013, s-a

admis acțiunea, s-a încasat în mod solidar de la Danici Vitalie și „JC Auto” SRL în

beneficiul BC „Moldova-Agroindbank” SA datoria în sumă de 100000 de lei și

cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în sumă de 3000 de lei, însă

1

hotărîrea a fost casată prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 mai 2014, fiind

restituită pricina spre rejudecare în aceeași instanță.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 09 aprilie 2015 s-a admis

acțiunea la cererea de chemare în judecată a BC „Moldova-Agroindbank” SA împotriva

lui Danici Vitalie, s-a încasat de la Danici Vitalie în beneficiul BC „Moldova-

Agroindbank” SA suma datorată în mărime de 100000 de lei și cheltuielile de judecată

sub formă de taxa de stat în mărime de 3000 de lei.

Prima instanță a reținut că, „JC Auto” SRL nu și-a onorat obligațiile asumate

conform contractului de credit nr.S07330 din 10 mai 2007, modificat prin acordurile

adiționale nominalizate supra.

Totodată, întru garantarea obligațiilor asumate de „JC Auto” SRL conform

contractului de credit, la data de 10 mai 2007, între BC „Moldova-Agroindbank” SA, în

calitate de creditor, „JC Auto” SRL, în calitate de debitor și Danici Vitalie, în calitate de

fidejusor a fost încheiat contractul de fidejusiune nr.S07330-d, în temeiul căruia banca a

înaintat pretenții față de fidejusorul Danici Vitalie cu privire la încasarea datoriei

debitorului „JC Auto” SRL, la creditul restant în sumă de 100000 de lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2016 s-a respins apelul

declarat de Danici Vitalie și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău

din 09 aprilie 2015, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a BC „Moldova-

Agroindbank” SA împotriva lui Danici Vitalie, intervenientul accesoriu „JC Auto”

SRL, în proces de lichidare cu privire la încasarea datoriei.

La data de 13 aprilie 2016, Danici Vitalie a depus cerere de recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2016, solicitînd admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri

prin care pretențiile BC „Moldova-Agroindbank” SA, în ordinea încasării solidare de la

Danici Vitalie să fie respinse ca neîntemeiate.

În motivarea recursului a reiterat motivele de fapt ale pricinii și pretinde că, în baza

hotărîrii instanței de insolvabilitate din 11 iulie 2011 creanța BC „Moldova-

Agroindbank” SA a fost validată, iar prin hotărîrea instanței de insolvabilitate din 24

februarie 2016, cererea privind atragerea la răspundere subsidiară a lui Danici Vitalie în

sumă totală de 2445945,07 lei a fost respinsă.

Susține că, instanțele inferioare au interpretat în mod eronat legea și anume

prevederile ce se referă la temeiurile de încetare a fidejusiunii prevăzute la art.1167 din

Codul civil.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

2

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră recursul ca fiind depus în termen reieșind din faptul că

decizia recurată datează cu 25 februarie 2016, iar cererea de recurs fiind depusă la data

de 13 aprilie 2016, ceea ce determină că cererea de recurs a fost depusă în termen.

Argumentele invocate în recurs precum că, în baza hotărîrii instanței de

insolvabilitate din 11 iulie 2011 creanța BC „Moldova-Agroindbank” SA a fost

validată, iar prin hotărîrea instanței de insolvabilitate din 24 februarie 2016, cererea

privind atragerea la răspundere subsidiară a lui Danici Vitalie în sumă totală de

2445945,07 lei a fost respinsă, nu pot fi reținute, deoarece la materialele cauzei nu

există înscrisuri care ar confirma circumstanțele invocate, or art.118 alin.(1) din Codul

de procedură civilă prevede că, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe

care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Susținerile recurentului precum că, instanțele inferioare au interpretat în mod

eronat legea și anume prevederile art.1167 din Codul civil, nu pot fi reține, deoarece

materialele cauzei nu denotă faptul că obligația garantată a fost stinsă sau modificată

în sensul majorării întinderii răspunderii ori alte consecințe nefavorabile pentru

fidejusor. Mai mult ca atît, obligația garantată a fost modificată de la suma de

2445945,07 lei pînă la 100000 de lei, ceea ce nu este în detrimentul recurentului.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

3

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de recurent în

cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or recursul devoluează exclusiv

circumstanțe de drept a pricinii.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele inferioare au

examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele

prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute

de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Danici Vitalie, în baza art. 433 lit. a) din

Codul de procedură civilă ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Danici Vitalie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

4