2ra-1014/16 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoresti

Dosarul nr.2ra-1014/16 Instanța de fond: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău – S. Lazari Instanța de apel: CA Chișinău – Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 15 iunie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componentă: Președintele completului, Svetlana Filincova, judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas, soluționând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Vladimir Gaidău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Vladimir Gaidău împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și recuperarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2015, CONSTATĂ: La 14 noiembrie 2013 Vladimir Gaidău s-a adresat în instanța de judecată cu cerere împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și recuperarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei.

(f.d.1-2) În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 14 mai 2007 s-a partajat terenul situat în mun. Bălți, str. Independenței, nr. 71, care constituia proprietate comună în devălmășie a lui Vladimir Gaidău și a Luciei Stratulat. Hotărârea judecătorească a fost pusă în executare la executorul judecătoresc, care în opinia sa din diferite motive pe o perioadă de 7 ani, 4 luni și 8 zile nu a fost executată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani din 27 februarie 2014 s-a admis parțial acțiunea lui Vladimir Gaidău. S-a constatat faptul încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești cu încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Vladimir Gaidău a prejudiciului moral în mărime de 15 000 lei.

(f.d.31) Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 11 martie 2014 Ministerul Justiției a contestat-o cu apel, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea reclamantului să fie respinsă. (f.d.37) Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2015 s-a admis apelul declarat de către Ministerul Justiției, s-a casat hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 27 februarie 2014 în partea încasării pagubei morale și s-a emis o nouă hotărâre, 1 prin care cerința reclamantului a fost respinsă. În rest hotărârea primei instanțe s-a menținut. (f.d.74, 75-78) Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 24 iunie 2015 a admis recursul declarat de către Vladimir Gaidău, a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2015 cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecători.

(f.d.100-104) Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2015 s-a admis apelul declarat de către Ministerul Justiției, s-a casat hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 decembrie 2014 și s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată depusă de către Vladimir Gaidău. (f.d.128- 131) Instanța de apel a stabilit că Vladimir Gaidău pretinde că a fost încălcat termenul rezonabil de executare a două documente executorii: hotărârea Judecătoriei Bălți din 14 mai 2007 și hotărârea Judecătoriei Bălți din 14 mai 2008. La caz s-a constatat că hotărârea Judecătoriei Bălți din 14 mai 2007 este anulată și nu poate constitui obiect al executării, iar hotărârea Judecătoriei Bălți din 14 mai 2008 a fost pusă în executare de creditorul Lucia Stratulat la 18 mai 2011, dar suspendată executarea la inițiativa creditorului.

Instanța a mai constatat că în procedura de executare Vladimir Gaidău are calitatea de debitor și potrivit legii execuționale debitorul deține opțiunea de executare benevolă a obligațiunilor sale şi nu poate invoca încălcarea termenului rezonabil la executare. Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, la 18 februarie 2016 Vladimir Gaidău a declarat recurs, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. (f.d.133-137) În motivarea recursului recurentul a invocat că instanța de apel a dat o apreciere greșită probelor administrate în speţă, aplicând eronat normele dreptului material și drept urmare a emis o decizie neîntemeiată și ilegală.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 19 noiembrie 2015 și recepționată de recurent la 22 decembrie 2015. (f.d.127, 138) Cererea de recurs, depusă la 16 februarie 2016 confirmă exercitarea căii de atac în termen. Analizând materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de către Vladimir Gaidău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În speță, Colegiul menționează că recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare. Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a 2 normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal invocă recurentul și respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinând cazurile concrete în prezența cărora se consideră că normele de drept material și procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificând-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Alin. (4) al aceluiași articol stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinând argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relațiile dintre părți, ținând cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Vladimir Gaidău împotriva deciziei instanței de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Vladimir Gaidău împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2015, pricina civilă la acțiunea lui Vladimir Gaidău împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și compensarea prejudiciului moral. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului Svetlana Filincova Judecători Dumitru Mardari Maria Ghervas 3