2rhc-61/16 — Recunoașterea nulității contractului de arenda

prima instanţă, jud.: V. Stratan dosarul nr. 2rhc-61/2016 instanţa de apel, jud.: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun instanţa de recurs, jud.: Sv. Filincova, I. Oprea, V. Clevadî, M. Ghervas, G. Stratulat ÎNCHEIERE 09 iunie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Ala Cobăneanu, Oleg Sternioală, Galina Stratulat examinând cererea de revizuire depusă de către Alexander Koss, în pricina civilă la cererea de chemare judecată înaintată de Oleg Arseni, intervenient principal Alexander Koss împotriva Societăţii pe Acţiuni „Centrindmontaj”, Firma de Producţie şi Comerţ „Cheton Grup” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului de arendă şi evacuarea bunurilor, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 august 2014 prin care au fost respinse recursurile declarate de Alexander Koss şi Oleg Arseni şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014, c o n s t a t ă: La 14 noiembrie 2008 Oleg Arseni a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Centrindmontaj” SA şi FPC „Cheton Grup” SRL cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului de arendă şi evacuarea bunurilor.

În motivarea acţiuni a invocat că, la 01 aprilie 2001, între SC „Centrindmontaj” SA şi ÎI „Cheton - Zincenco”, actualmente FPC „Cheton Grup” SRL, a fost încheiat contractul de arendă nr. 1, prin care a fost transmis în arendă terenul cu suprafaţa de 2 734,37 m.p. situat în mun. Chişinău, str. Munceşti 123A. Invocă că respectivul contract este lovit de nulitate, deoarece nu a fost supus înregistrării în forma stabilită de lege. Consideră că înregistrarea la OCT a contractelor de arendă cu termen mai mare de 3 (trei) ani, ce au ca obiect bunuri imobile intervine ca o condiţie de valabilitate a acestora, iar în cazul neîndeplinirii acestei condiţii intervine nulitatea absolută a acestor contracte.

Susţine că ținând cont de faptul că arendașul (Pârâtul) nu a respectat procedura obligatorie, stabilită de lege, de înregistrare a contractului de arendă în litigiu, indică reclamantul că contractul este lovit de nulitate absolută şi, respectiv, încetează cu efect retroactiv din momentul încheierii acestuia, adică din data de 01 aprilie 2001. Invocă că persoana care este indicată în contractul litigant, în calitate de semnatar al contractul de arendă din partea Locatorului, nu avea dreptul în virtutea funcției deţinute şi nici nu a fost împuternicit să semneze astfel de acte juridice.

Menţionează că dreptul, de a acționa fără mandat în numele societăţii, în conformitate cu art. 70, 71 din Legea nr. 1134 este oferit exclusiv Organului executiv care, în limitele atribuţiilor sale, efectuează tranzacţii, aprobă statele de personal, emite ordine şi dispoziţii etc. Prin urmare, consideră că, la momentul încheierii contractului de arenda nu s-a ţinut cont de faptul că semnatarul acestuia din partea Locatorului nu este administratorul (organul executiv) al Societăţii, deşi din prevederile contractului rezultă clar că Arendașul, în persoana lui Zincenco A.N., cunoştea despre faptul că Alexander Koss nu este Director (membru al organului executiv) şi nu are dreptul de a reprezenta societatea în domeniul ce ţine de transmiterea în arendă a bunurilor acesteia, cu atît mai mult să semneze acte de dispoziţie din numele societăţii.

Mai invocă că din totalitatea atribuţiilor organelor de conducere ale societăților pe acţiuni, rezultă că Preşedintele Consiliului societăţii, care la momentul încheierii contractului de arenda era Alexander Koss, nu se număra printre atribuţiile sale cea de semnare de acte juridice privind transmiterea în arendă a bunurilor societăţii şi nici nu putea activa fără mandat în numele societăţii, fapt despre care cel de al doilea semnatar (din partea Locatarului), şi anume Zincenco A.N., cunoştea. Solicită reclamantul declararea nulităţii contractului de arendă nr. 1 din 01 aprilie 2001, încheiat între SA „Centrindmontaj” şi ÎI „Cheton - Zincenco”, evacuarea FPC „Cheton Grup” SRL şi a bunurilor acestuia de pe terenul aferent situat în mun.

Chişinău, str. Munceşti 123 A. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 21 iunie 2013 a fost admisă acţiunea, a fost declarat nul contractul de arendă nr. 1 din 01 aprilie 2001, încheiat între SA „Centrindmontaj” şi ÎI „Cheton - Zincenco”, cu dispunerea evacuării FPC „Cheton Grup” SRL şi a bunurilor acestuia de pe terenul aferent situat în mun. Chişinău, str. Munceşti 123 A. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014 a fost admis apelul declarat de către FPC „Cheton Grup” SRL, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 21 iunie 2013 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. La 13 martie 2014 Alexander Koss a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 august 2014 au fost respinse recursurile declarate de Alexandre Koss şi Oleg Arseni şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014. La 19 aprilie 2016, Alexander Koss a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, cerînd admiterea acesteia cu casarea deciziei instanţei de recurs. În motivarea cererii de revizuire, Alexander Koss a indicat că consideră decizia instanţei de recurs neîntemeiată şi pasibilă anulării prin revizuire în temeiul art. 449 lit. b) CPC. În această privinţă revizuentul menţionează faptul că, la 19 noiembrie 2015 s-a adresat către CNA cu denunț împotriva acţiunilor de fals în acte publice admise de către persoanele cu funcţii de conducere din cadrul FPC „Cheton Grup” SRL, în scopul de a obţine interese materiale, însă la 19 ianuarie 2016 Procuratura Anticorupţie a emis ordonanţa de neîncepere a urmării penale.

A mai indicat revizuentul că, în cadrul procesului penal s-a constat că semnătura plasată în dreptul înscrisului „Председатель Совета, Косов А. В.” În contractul de arendă, obiectul căruia este suprafaţa de teren de 2734,37 m.p. situat în mun. Chişinău, str. Munceşti 123/1, datat cu 01 aprilie 2001, nu a fost executată de către însuşi Alexander Koss, ci de către o altă persoană, prin imitarea semnăturii autentice, fapt confirmat prin raportul de expertiză tehnico-ştiinţifică nr. 374 din 10 noiembrie 2015. A mai indicat că, deşi pe parcursul examinării pricinii în prima instanţă a fost dispusă efectuarea expertizei, aceasta nu a fost posibilă de efectuat din motivul că nu a fost prezentat contractul de arendă în original.

În conformitate cu art. 452 alin. (1) şi (3) CPC, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin. (3) CPC care prevede comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată nu a fost modificat. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Conform art. 6 alin. (7) al Legii nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) Codul de procedură civilă cu art. 444 acelaşi Cod, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa participanţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererile de revizuire neîntemeiate şi care urmează a fi respinse ca fiind inadmisibile din următoarele motive. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) Codul de procedură civilă, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexîndu-se probele ce le confirmă. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că în cazul temeiului prevăzut de art. 449 lit. b) CPC este important ca circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire să fi existat obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii, precum şi că circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire să influențeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte pot servi temei de revizuire, ci doar atunci când sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei.

Având ca temei prevederile art. 449 lit. b) CPC, revizuentul Alexander Koss a invocat drept temei de revizuire, constatările din ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale din 19 ianuarie 2016, bazate pe raportul de expertiză tehnico- ştiinţifică nr. 374 din 10 noiembrie 2015. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că înscrisul prezentat nu poate fi considerat ca circumstanţă sau faptă esenţială a pricinii, care ar putea servi drept temei pentru admiterea cererii de revizuire, deoarece acesta nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, or, înscrisurile prezentate sunt emise ulterior adoptării hotărîrii judecătoreşti în pricină, iar revizuentul nu a demonstrat că în timpul judecării anterioare a pricinii a întreprins toate măsurile de a le obţine.

Reieşind din cele supra relatate, instanţa de revizuire consideră că nu este prezent vreun temei pentru admiterea cererii de revizuire. Mai mult, Colegiul menţionează că unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (cauza Roșca c. Moldovei, nr. 6276/02, § 24, din 22 martie 2005). Principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat (res judecata). Acest principiu insistă asupra faptului, că nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri care este definitivă şi executorie, chiar în scopul reluării procesului de judecată şi o nouă soluţionare a cauzei.

Competenţa Curţii Supreme de Justiţie este de a corecta lacunele în drept şi omisiunile justiţiei, şi nici într-un caz de a efectua o reexaminare. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs în anulare, şi nici existenţa a două păreri asupra aceleiaşi probleme nu poate servi temei pentru reexaminare. Ca excepție de la acest principiu se face în cazul în care reexaminarea este necesară în temeiul circumstanţelor fundamentale şi obligatorii. În consecinţă, admiterea cererii de revizuire în împrejurările reţinute va constitui incontestabil o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice (Popov (2) contra Moldovei, E. Duca contra Moldovei ş.a).

În acelaşi timp, Curtea susţine că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, aşa precum este garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminența dreptului, o parte a moștenirii comune a Statelor Contractante. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de către Alexander Koss ca inadmisibilă.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) şi 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Alexander Koss, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 august 2014, în pricina civilă la cererea de chemare judecată înaintată de Oleg Arseni, intervenient principal Alexander Koss împotriva Societăţii pe Acţiuni „Centrindmontaj”, Societăţii cu Răspundere Limitată „Cheton Grup” cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului de arendă şi evacuarea bunurilor. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Ala Cobăneanu Oleg Sternioală Galina Stratulat