2rc-481/16 — Intentarea procesului de insolvabilitate față de sine

Prima instanţă: A. Albu 2rhc-89/16 Instanța de recurs: A. Cobăneanu, N. Craiu, M. Pitic ÎNCHEIERE 17 august 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nicolae Craiu examinând cererea de revizuire depusă de Iurie Bodnari în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu Răspundere Limitată „Griff” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 09 iunie 2016, prin care a fost respins recursul declarat de Iurie Bodnari, lichidator destituit al Societăţii cu Răspundere Limitată „Griff” și menţinută încheierea Curţii de Apel Bălţi din 03 martie 2016, prin care Iurie Bodnari a fost destituit din funcţia de lichidator al Societăţii cu Răspundere Limitată „Griff” şi desemnat în calitate de lichidator al Societăţii cu Răspundere Limitată „Griff”, Daniela Ciobanu constată: Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 02 iunie 2014 a fost admisă spre examinare cererea introductivă a SRL „Griff” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine, desemnat în calitate de administrator provizoriu al SRL „Griff”, Iurie Bodnari.

Prin hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 24 septembrie 2014 a fost admisă cererea administratorului provizoriu ÎI „Iurie Bodnari” cu privire la intentarea procedurii simplificate a falimentului faţă de SRL „Griff”, dispusă intentarea procedurii simplificate a falimentului faţă de SRL „Griff”, desemnat în calitate de lichidator ÎI „Iurie Bodnari”. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 03 martie 2016 a fost destituit din funcţia de lichidator al SRL „Griff”, Iurie Bodnari, fiind desemnat în calitate de lichidator al SRL „Griff”, Daniela Ciobanu La 31 martie 2016, prin intermediul Oficiului Poştal, Iurie Bodnari a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 03 martie 2016, solicitând admiterea acestuia, repunerea în termen, casarea încheierii recurate.

1 La 06 iunie 2016, Iurie Bodnari a depus recurs motivat, în care a indicat aceleaşi circustanţe de fapt şi de drept pe care le-a indicat şi în recursul declarat la 31 martie 2016. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 09 iunie 2016, a fost respins recursul declarat de Iurie Bodnari, lichidator destituit al Societăţii cu Răspundere Limitată „Griff” și menţinută încheierea Curţii de Apel Bălţi din 03 martie 2016. La 04 iulie 2016, Iurie Bodnari a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 09 iunie 2016, prin care a solicitat repunerea în termenul pentru înaintarea cererii de revizuite, casarea integrală a deciziei supuse revizurii și propunţarea unei noi hotărâri, prin care va fi restituit în funcţia de lichidator.

În motivarea cererii de revizuire a indicat dezacordul cu decizia a cărei revizuire solicită, invocând că nu au fost examinate detaliat şi constatate toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile instanţei de insolvabilitate le consideră ca fiind greşite şi adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procesual. Consideră că decizia se bazează numai pe faptul că recurentul ÎI „Bodnari Iurie” a depus recursul tardiv, adică în afara termenului prevăzut de legislaţia în vigoare. Precizează că nu a participat la şedinţa din 03 martie 2016 şi a avut dreptul de a primi încheierea instanţei de insolvabilitate din 03 martie 2016 în termenul cel mai apropiat.

Obiectează că instanţa de insolvabilitate a pus la baza emiterii încheierii probele prezentate de creditorii IFS Soroca, precum şi datele din informaţia prezentată de lichidatorul procedurii simplificate ÎI „Bodnari Iurie”. Relevă că instanţa de insolvabilitate în cadrul examinării cauzei nu a luat în considerație practica naţională de examinare a litigiilor care apar în cadrul intentării procedurii de insolvabilitate în privinţa persoanei juridice şi anume nu a ținut cont de hotărârea explicativă a Plenului Curții Supreme de Justiție al RM nr. 2 din 24 martie 2014, precum şi circumstanțele de fapt că instanţa îl învinuieşte pe lichidator în neprezentarea raportului pentru perioada 12 ianuarie 2015 – 03 martie 2016, or totodată instanţa a fost la curent despre litigiile care au avut loc în perioada sus menţionată.

SRL „Griff” la rândul său a depus cerere de recurs la Curtea Supremă de Justiţie împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 03 martie 2016, iar prima instanţă a fost la curent despre procesele legate de masa debitoare. Remarcă că de către instanţa de insolvabilitate nu au fost elucidate pe deplin şi nu au fost dovedite toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, mai mult ca atât circumstanţele importante pentru justa soluţionare a pricinii pe care instanţa de insolvabilitate le consideră constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente. Totodată consideră că concluziile instanţei 2 expuse în hotărâre sânt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi că nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, precum şi a fost interpretată eronat legea.

Menţionează că prevederile art. 241 CPC statuează expres că pe lângă circumstanţele pricinii constatate de către instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitor la circumstanţele şi legile de care s-a călăuzit, în motivarea încheierii se indică şi argumentele invocate de instanţă la respingerea probelor administrate, ceea ce de fapt nu se conţine în încheierea Curţii de Apel Bălţi din 03 martie 2016. Consideră că la examinarea cauzei de faliment simplificat în privinţa SRL „Griff” de către instanţa de insolvabilitate a fost aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată, dar altă lege care a fost aplicată a fost interpretată în mod eronat, nu au fost elucidate pe deplin şi nu au fost dovedite toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a pricinii, pe care instanţa de insolvabilitate le consideră constatate nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente, şi că concluziile instanţei de recurs expuse în decizia din 24 iunie 2016 sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Totodată relevă că au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost cunoscute revizuientului, dar instanţa de insolvabilitate a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care de fapt nici nu au fost implicate în proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă.

La caz, se constată că revizuentul, cu referire la dispoziţiile art. 449 lit. lit. b) şi c) CPC, a invocat că la examinarea cauzei de faliment simplificat în privinţa SRL „Griff” de către instanţa de insolvabilitate a fost aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată, dar altă lege care a fost aplicată a fost interpretată în mod eronat, nu au fost elucidate pe deplin şi nu au fost dovedite toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a pricinii, pe care instanţa de insolvabilitate le consideră constatate nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente şi că concluziile instanţei de recurs expuse în decizia din 24 iunie 2016 sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Totodată a menţionat că au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost cunoscute revizuentului, dar instanţa de insolvabilitate a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care de fapt nici nu au fost implicate în proces. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au 3 fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuent în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, or ultimul nu a făcut dovada faptului că au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute de el în cadrul examinării pricinii în fond. Mai mult, deşi revizuentul a invocat ca temei de revizuire şi prevederile art. 449 lit. c) CPC, ultimul nu a invocat niciun argument care ar indica la faptul că instanţa de recurs a emis decizia, revizuirea cărei se solicită în speţă, cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces, fapt ce în plus indică la netemeinicia cererii de revizuire.

Ca conseciţă, se va remarca că temeiurile invocate în cererea de revizuire de către revizuentul Iurie Bodnari nu pot fi reţinute ca unele prevăzute la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, or ultimul a oferit în susţinerea acestei împrejurări ce ţin de fondul cauzei, iar admiterea cererii de revizuire, în sensul formulat, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Or, revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nicio parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi 4 de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Iurie Bodnari împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 09 iunie 2016, în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu Răspundere Limitată „Griff” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nicolae Craiu 5