2ra-1268/16 — Restituirea sumei

prima instanţă: Gh. Balan dosarul nr. 2ra-1268/16 instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova ÎNCHEIERE 09 iunie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Iovu Sergiu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Gîlea împotriva lui Sergiu Iovu şi Irina Strogan, intervenientul accesoriu Inspectoratul de Poliţie Orhei cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 martie 2016 c o n s t a t ă: La 30 decembrie 2014 Iurie Gîlea a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sergiu Iovu şi Irina Strogan, intervenientul accesoriu Inspectoratul de Poliţie Orhei cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamantul a menţionat că, la data de 26 iunie 2013 de către notarul public Viorica Badalova a fost întocmită procura nr.3193 prin care Sergiu Iovu, acţionînd în numele Irinei Strogan în baza procurii nr.6633 din 18 iunie 2013, a încredinţat lui Iurie Gîlea să încheie acte juridice, cu preţul şi condiţiile stabilite de dînsul în privinţa automobilului de model Opel Kadett, cu numărul de înmatriculare RS AK 073. Susţine că, în urma întocmirii prezentei procuri, Iurie Gîlea a achitat lui Sergiu Iovu suma de 1450 euro, ceea ce constituie preţul automobilului sus menţionat, fapt confirmat prin recipisa întocmită.

Menţionează că, la data de 26 iunie 2013 de către inspectoratul de patrulare Orhei a fost reţinut automobilul, iar în urma verificării s-a depistat că au fost falsificate elementele de identificare ale autovehiculului, fiind pornită cauza penală nr.067900616, iar ofiţerul de urmărire penală a dispus recunoaşterea în calitate de corp delict automobilul de model Opel Kadett, cu numărul de înmatriculare RS AK 073. Afirmă că, la momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare Sergiu Iovu şi Irina Strogan cunoşteau despre faptul că automobilul avea careva nereguli, însă nefiind de bună-credinţă, nu au dezvăluit că automobilul de model Opel Kadett, cu numărul de înmatriculare RS AK 073, are falsificate elementele de identificare, iar pînă la momentul de faţă, nu poate beneficia de bun, deoarece acesta se află la păstrare la organul de urmărire penală.

Invocă că, la data de 31 martie 2014 şi 06 mai 2014 în adresa pîrîţilor a fost 1 expediată o scrisoare prin care reclamantul a solicitat restituirea sumei de 1450 euro, care au fost achitaţi pentru procurarea automobilului de model Opel Kadett, cu numărul de înmatriculare RS AK 073, automobil ce a fost ridicat din posesia reclamantului, fiind dus la parcarea specială pînă la dezvăluirea circumstanţelor cauzei. Solicită încasarea de la pîrîţi, în mod solidar, a sumei de 1450 euro şi cheltuielile judiciare în mărime de 711 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 17 noiembrie 2015 s-a admis acţiunea parţial, s-a dispus respingerea pretenţiei lui Iurie Gîlea împotriva Irinei Strogan privind încasarea sumei, ca neîntemeiată, s-a încasat de la Sergiu Iovu în beneficiul lui Iurie Gîlea suma de 1450 euro, în lei moldoveneşti conform cursului BNM la momentul executării hotărîrii şi cheltuielile de judecată în mărime de 711 lei.

Prima instanţă a reţinut că, reclamantul Iurie Gîlea a încheiat acte civile cu pîrîtul Sergiu Iovu privitor la automobilul de model Opel Kadett, cu numărul de înmatriculare RS AK 073, însă înregistrarea dreptului de proprietate asupra acestuia a fost împiedicată de faptul că Biroul de examinare şi evidenţă a transporturilor Orhei, în urma verificării agregatelor automobilului, a depistat semne de falsificare a numărului motorului şi în asemenea situaţie, Iurie Gîlea este îndreptăţit să solicite încasarea sumei de 1450 euro de la pîrîtul Sergiu Iovu, dar nu şi de la pîrîta Irina Strogan. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 martie 2016 s-a respins apelul declarat de Sergiu Iovu şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.

La data de 07 aprilie 2016 Sergiu Iovu, a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 martie 2016 solicitînd casarea hotărîrilor instanţelor de judecată cu adoptarea unei hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, deoarece el este vînzător de bună-credinţă şi la momentul vînzării automobilului de model Opel Kadett, nu cunoştea despre faptul că numărul motorului este falsificat, iar în cadrul urmăririi penale nu s-a demonstrat vinovăţia sa privind falsificarea numărului motorului. Consideră că, în cauza respectivă nu este aplicabil dispoziţiile art. 763 alin.(1) şi (2) din Codul civil, deoarece automobilul vîndut nu a avut careva vicii materiale şi că însuşi falsificarea elementelor de identificare a automobilului nu poate fi considerat viciu material.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

2 (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră recursul ca fiind depus în termen în condiţiile în care din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul comunicării recurentului a deciziei instanţei de apel pentru a determina respectarea termenului legal de declarare a recursului.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanţele inferioare nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, căci el este vînzător de bună-credinţă şi la momentul vînzării automobilului de model Opel Kadett, nu cunoştea despre faptul că numărul motorului este falsificat, iar în cadrul urmăririi penale nu s-a demonstrat vinovăţia sa privind falsificarea numărului motorului, Completul nu le poate reţine, deoarece instanţele inferioare au examinat circumstanţele date prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă fiind în raport cu dispoziţiile art. 118 din Codul de procedură civilă, dînd o apreciere justă acestor împrejurări.

Mai mult, buna-credinţă invocată de recurent, Completul reţine că, aceasta are funcţia de credinţa eronată, ce constă în a crede din eroare că se acţionează conform legii şi de care se ţine seama pentru a-l proteja contra consecinţelor iregularităţii contractului de vînzare-cumpărare, respectiv, recurentul urma să probeze că acţionează cu bună-credinţă. Alegaţiile invocate de recurent precum că, dispoziţiile art. 763 alin.(1) şi (2) din 3 Codul civil nu este aplicabil, deoarece automobilul vîndut nu a avut careva vicii materiale şi că însuşi falsificarea elementelor de identificare a automobilului nu poate fi considerat viciu material, nu pot fi reţinute, or viciile materiale constă în imperfecţiune gravă care face ca un lucru să nu corespundă modelului său sau destinaţiei sale, la caz, falsificarea numărului motorului automobilului se atribuie la viciile material, respectiv şi prevederilor art.763 din Codul civil, sunt aplicabile speţei.

Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995). Completul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanţele de fapt invocate de recurent în cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or recursul devoluează exclusiv circumstanţe de drept a pricinii.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Sergiu Iovu ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Sergiu Iovu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4