3ra-757/16 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-757/16 prima instanţă: N.Mazur instanţa de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol DECIZIE 09 iunie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, Svetlana Filincova judecători Galina Stratulat, Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari examinând recursul declarat de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Afacerilor Interne, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Coreli Tatiana împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi vicepreşedintele Comisiei de reabilitare din cadrul MAI, Segiu Strungaru, intervenienţi accesorii Ministerul Finanţelor şi Comisia specială pe probleme de reabilitare a Primăriei mun.Chişinău, privind anularea actelor administrative şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2016, prin care s-au respins apelurile depuse de Ministerul Finanţelor, Ministerul Afacerilor Interne și Coreii Tatiana ca neîntemeiate, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 06 octombrie 2015. c o n s t a t ă: La data de 18 iunie 2014, reclamanta Coreli Tatiana s-a adresat în instanta de judecată, în procedura de contencios administrativ, modificînd şi concretizînd cerinţele prin cererea din 24 aprilie 2015 (f.d.128-129), solicitînd în final: recunoaşterea nulităţii refuzului Ministerului Afacerilor Interne de a admite cererile prealabile depuse de reclamantă la data de 23 mai 2014 şi 24 aprilie 2015, prin care reclamanta a cerut anularea deciziei vice-preşedintelui Comisiei de reabilitare din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Sergiu Strungaru, din data de 18 aprilie 2014 privind recunoaşterea ca nevalidă a Adeverinţei de reabilitare nr.8/4/C-90 din 08 august 2011, a procesului-verbal şi deciziei Comisiei de reabilitare a Ministerului Afacerilor Interne din 11 aprilie 2014; anularea deciziei vice-preşedintelui Comisiei de reabilitare din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Sergiu Strungaru, din 18 aprilie 2014 cu privire la nevalidă a Adeverinţei de reabilitare nr.8/4/C-90 din 08 august 2011; anularea procesului-verbal şi deciziei Comisiei de reabilitare a 1 Ministerului Afacerilor Interne din 11 aprilie 2014 privind recunoaşterea ca nevalidă a Adeverinţei de reabilitare nr.8/4/C-90 din 08 august 2011; încasarea sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la data de 28 iulie 2011, a înaintat Ministerului Afacerilor Interne o cerere privind stabilirea faptului, că tatăl reclamantei, Sovetov Boris Elisei, a fost represat politic prin exproprierea imobilului din str. Ciuflea 11, mun. Chişinău, expropriere efectuată în urma naţionalizării averii în baza hotărîrii Consiliului Comisarilor Norodului Moldovenesc nr.124 din 15 februarie 1946 "Cu privire la aprobarea listelor caselor naţionalizate pe teritoriul RSSM (Basarabia)". Prin cererea sus menţionată, reclamanta a solicitat şi eliberarea unei adeverinţe privind reabilitarea tatălui acesteia.

La data de 08 august 2011, comisia de reabilitare a Ministerului Afacerilor Interne a stabilit faptul represiunii politice în privinţa lui Sovetov Boris prin exproprierea bunurilor imobile şi acesta a fost reabilitat conform Legii nr.1225 din 08 decembrie 1992. Susţine reclamanta, că, fiind unicul moştenitor legal al defunctului Boris Sovetov, la data de 11 august 2011 a înaintat către Comisia municipală o cerere privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea compensaţiilor persoanelor supuse represiunilor politice, precum şi achitarea compensaţiilor în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice, solicitînd, în baza Adeverinţei de reabilitare, achitarea compensaţiei pentru bunurile imobile expropriate.

Din motiv că, Comisia specială nu a examinat timp de 6 luni cererea înaintată, reclamanta s-a adresat în instanţa de judecată cu o acţiune, solicitînd încasarea silită a sumei compensaţiei pentru averea represatului Sovetov Boris, însă pînă la momentul adresării în judecată cu cererea din speţa dată, cauza menţionată încă nu era examinată în fond. A mai menţionat reclamanta, că la data de 27 decembrie 2012, prin hotărîre judecătorească, dînsa a obţinut calitatea de moştenitor legal asupra averii rămase după decesul tatălui său Boris Sovetov, care din data de 08 august 2011, are calitate de persoană reabilitată în urma represiunilor politice prin exproprierea averii. La data de 10 aprilie 2014 Comisia specială a examinat şi a admis cererea reclamantei, dispunînd achitarea compensaţiei pentru averea compusă din imobil cu destinaţie locativă amplasată în mun.

Chişinău, str. Ciuflea, 11, evaluat la sumă de 1 482 827 lei, conform Raportului de evaluare nr.019 din 04 martie 2013, efectuat de către Oficiul Cadastral Teritorial. Invocă reclamanta, că, la data de 06 mai 2014, s-a adresat Comisiei cu o cerere prin care a solicitat eliberarea copiei deciziei din 10 aprilie 2014. Insă, din cauza, că, timp îndelungat, din partea Comisiei speciale nu parvenea nici un răspuns, la data de 21 mai 2014 reclamanta s-a prezentat la Secretarul Comisiei speciale pentru a clarifica motivul neeliberării deciziei nr.8.7.

din 10 aprilie 2014, unde a aflat, că în adresa Comisiei, a parvenit de la Ministerul Finanţelor o scrisoare semnată de vice-preşedintele comisiei de reabilitare a Ministerului Afacerilor Interne, Sergiu Strungaru, prin care acesta informează Ministerul Finanţelor, precum că adeverinţa de reabilitare nr.8/4-C-90 din 08 august 2011 2 eliberată pe numele lui Boris Sovetov a fost eliberată cu derogări de la legislaţia în vigoare şi se declară nevalidă. Nefiind de acord cu o astfel de declarare, la data de 23 mai 2014 reclamanta a înaintat pîrîtului o cerere prealabilă, solicitînd anularea răspunsului vice- preşedintelui Comisiei de reabilitare a Ministerului Afacerilor Interne din 18 aprilie 2014, care însă, la data de 08 iunie 2014, a fost respinsă, fapt ce a determinat-o pe reclamantă să se adreseze în instanța de judecată.

Solicită reclamanta a recunoaşte nul refuzul Ministerului Afacerilor Interne din 06 iunie 2014 nr.8/6-l-C-1107/14, a recunoaşte nulă declararea ca nevalabilă a Adeverinţei de reabilitare nr.8/4-C-90 din 08 august 2011 a lui Sovetov Boris Elisei, din 18 octombrie 2014 cu nr.8/6-2736, cu recunoaşterea acesteia ca fiind valabilă şi legală de la momentul emiterii; a încasa, în mod solidar, din contul pîrîtului Ministerului Afacerilor Interne şi funcţionarilor publici Dan Chiriţa - şef al Serviciului tehnologiilor informaţionale al Ministerului Afacerilor Interne, Sergiu Strungaru - vice-preşedintele Comisiei de reabilitare al Ministerului Afacerilor Interne, în folosul reclamantei a prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei, cît şi compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun.Chişinău din 06 octombrie 2015 acţiunea a fost admis parţial, fiind recunoscut ilegal refuzul Ministerului Afacerilor Interne de a admite cererea prealabilă a Tatianei Coreli. A fost declarat nul procesul-verbal şi decizia Comisiei de reabilitare al Ministerului Afacerilor Interne din 11 aprilie 2014, prin care a fost declarat nevalid certificatul de reabilitare nr.8/4-C-90, eliberat de către Ministerul Afacerilor Interne la 08 august 2011. La fel, s-a dispus încasarea de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul Tatianei Coreli a sumei de 3000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest pretenţiile au fost respinse ca nefondate. Împotriva hotărîrii instanţei de fond, în partea admiterii pretenţiilor, la data de 08 octombrie 2015 a depus apel Ministerul Afacerilor Interne, iar în partea respingerii pretenţiilor, la data de 06 noiembrie 2015 a depus apel Coreli Tatiana.

Ambele apeluri au fost depuse în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art.362 Codul de procedură civilă al RM. Ulterior, la data de 01 decembrie 2015, a depus apel Ministerul Finanţelor, solicitînd repunerea în termen, casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 ianuarie 2016, a fost admisă cererea apelantului Ministerului Finanţelor privind repunerea apelului în termen, fiind repus în termen cererea de apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2016, s-au respins apelurile depuse de Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Finanțelor, şi de Coreli Tatiana ca neîntemeiate, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 06 octombrie 2015. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 29 martie 2016, Ministerul Afacerilor Interne a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel, a hotărîrii instanţei de fond, pronunțînd o nouă hotărîre prin 3 care acțiunea înaintată de Coreli Tatiana față de Ministerul Afacerilor Interne să fie respinsă. În motivarea recursului, a indicat că, decizia instanţei de apel și hotărîrea instanței de fond a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. Menționează că instanțele de judecată au dat o apreciere arbitrară probelor, astfel că pentru ca o persoană să fie declarată victimă a represiunilor politice, urmează ca aceasta să întrunească condiţiile cumulative stabilite de legea ce guvernează domeniul.

Art.1 a Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992, pe lîngă formele de represiune politică stabileşte şi motivul supunerii acesteia, şi anume, din motivele politice, naţionale, religioase sau sociale. Iar art. 3 lit. d) din aceeaşi lege, prin normele sale imperative menţionează că sunt reabilitate doar acele persoane care au fost expropriate sub pretextul luptei cu culacii, cu adversarii colectivizării sau aşa-numiţii bandiţi şi cu familiile lor, precum şi motive de acuzare de colaborare cu "regimul burghezo-moşieresc de ocupaţie". Recurentul Ministerul Afacerilor Interne susţine, că conform certificatului de arhivă nr.35 din 28 ianuarie 2014, eliberat de Arhiva Naţională, cît şi din materialele anexate la acesta, imobilul nr. 11 de pe str. Svecinaia al fostului proprietar Sovetov Boris, este înscris în lista clădirilor naţionalizate în or.

Chişinău în baza Hotărîrii nr.617 a Sovietului Comisarilor Norodnici al RSS Moldoveneşti nr. 617 din 30 iunie 1945. Astfel, indică recurentul că se constată lipsa legăturii cauzale între represiunile politice şi naţionalizarea imobilelor, deoarece o parte din imobilele în perioada respectivă au fost naţionalizate în temeiul Instrucţiunii privind modul de întocmire a documentelor de naţionalizare a imobilelor, aprobată prin Hotărîrea Sovietului Comisarilor Norodnici al RSS Moldoveneşti nr. 617 din 30 iunie 1945 şi Hotărîrii Sovietului Comisarilor Norodnici al RSS Moldoveneşti nr.124 din 15 februarie 1946 (pentru surplus de suprafaţă) şi nu în legătură cu represiunile politice. Totodată, însăși intimata în cererea prealabilă adresată Ministerului Afacerilor Interne recunoaște precum că nu există careva dosare de represiune politică față de Sovetov Boris, or acesta din urmă nu a fost supus represiunii politice.

La data de 05.05.2016 Ministerul Finanțelor a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond, pronunțînd o hotărîre nouă prin care cererea să fie respinsă ca nefondată. În motivarea recursului indică că atît prima instanță, cît și instanța de apel nu au argumentat din care motive ar respins ca neîntemeiate argumentele Ministerului Finanțelor referitor la faptul că, pretențiile reclamantului/intimatului urmează a fi respinse deoarece în primul rînd, nu există temeiul legal de eliberare a certificatului de reabilitare pe numele lui Sovetov Boris (tatăl reclamantului) de către Ministerul Afacerilor Interne, din lipsă de materiale în arhiva Ministerului Afacerilor Interne și a datelor cu privire la represiune.

Pe cale de consecință, în lipsa obiectului juridic primar (temeinicia Adeverinţei de reabilitate), acțiunea subsidiară - privind declararea nulității deciziei de anulare a 4 adeverinţei de reabilitare (fiind un act extrinsec adevrinţa de reabilitare), este lipsită de temei legal, atît timp cît acțiunea principală nu are suport juridic. În conformitate cu art. 434 al. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Conform scrisorii de înștiințare anexată la materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 01 martie 2016 a fost expediată și recepționată de către recurenți la data de 10 martie 2016, astfel Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Finanțelor declarînd recursul la data de 29 martie.2016 și respectiv la data de 05 mai 2016, s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în teremenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 18 mai 2016 recursul a fost declarat admisibil. Judecînd recursurile declarate de Ministerul Afacerilor Interne și de Ministerul Finanțelor împotriva deciziei date în apel, în limitele invocate în recurs, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2016 și hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău 06 octombrie 2015, pronunțînd o nouă hotărîre de respingere a acțiunii din următoarele considerente: În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit.b) Codul de procedură civilă instanța de recurs, este în drept, să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. În conformitate cu art. 118 alin. (1) Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiile sale dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 130 alin. (1-3) Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea pricinii. În conformitate cu art. 16 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.

În conformitate cu art. 3 alin. (1) lit.a) al Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl 5 constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de, autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi.

Materialele cauzei atestă, că la data de 18 iunie 2014, reclamanta Coreli Tatiana s-a adresat în instanta de judecată, în procedura de contencios administrativ, modificînd şi concretizînd cerinţele prin cererea din 24 aprilie 2015 (f.d.128-129), solicitînd în final: recunoaşterea nulităţii refuzului Ministerului Afacerilor Interne de a admite cererile prealabile depuse de reclamantă la data de 23 mai 2014 şi 24 aprilie 2015, prin care reclamanta a cerut anularea deciziei vice-preşedintelui Comisiei de reabilitare din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Sergiu Strungaru, din data de 18 aprilie 2014 privind recunoaşterea ca nevalidă a Adeverinţei de reabilitare nr.8/4/C-90 din 08 august 2011, a procesului-verbal şi deciziei Comisiei de reabilitare a Ministerului Afacerilor Interne din 11 aprilie 2014; anularea deciziei vice-preşedintelui Comisiei de reabilitare din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Sergiu Strungaru, din 18 aprilie 2014 cu privire la nevalidă a Adeverinţei de reabilitare nr.8/4/C-90 din 08 august 2011; anularea procesului-verbal şi deciziei Comisiei de reabilitare a Ministerului Afacerilor Interne din 11 aprilie 2014 privind recunoaşterea ca nevalidă a Adeverinţei de reabilitare nr.8/4/C-90 din 08 august 2011; încasarea sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun.Chişinău din 06 octombrie 2015 acţiunea a fost admis parţial, fiind recunoscut ilegal refuzul Ministerului Afacerilor Interne de a admite cererea prealabilă a Tatianei Coreli. A fost declarat nul procesul-verbal şi decizia Comisiei de reabilitare al Ministerului Afacerilor Interne din 11 aprilie 2014, prin care a fost declarat nevalid certificatul de reabilitare nr.8/4-C-90, eliberat de către Ministerul Afacerilor Interne la 08 august 2011. La fel, s-a dispus încasarea de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul Tatianei Coreii a sumei de 3000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest pretenţiile au fost respinse ca nefondate. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 ianuarie 2016, a fost admisă cererea apelantului Ministerului Finanţelor privind repunerea apelului în termen, fiind repus în termen cererea de apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2016, s-au respins apelurile depuse de Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Finanțelor, de Coreli Tatiana ca neîntemeiate, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 06 octombrie 2015. La adoptarea soluţiei, instanţa de apel a concluzionat că, instanţa de fond corect a reţinut ca întemeiate pretenţiile reclamantei/apelantei privitor la anularea procesului-verbal şi deciziei Comisiei de reabilitate a Ministerului Afacerilor Interne din 11 aprilie 2014 prin care a fost declarat nevalid certificatul de reabilitare nr.8/4- C-90 eliberat de către Ministerul Afacerilor Interne la 08 august 2011, deoarece respectivul certificat a fost eliberat în baza hotărîririi Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 16 martie 2009 (f.d.23 vol.I) prin care a fost constatat faptul juridic de posesiune, folosinţă şi dispoziţie de către Sovetov Boris a imobilului nr.11 din str. Ciuflea, mun. Chişinău în perioada 25 august 1937-15 februarie 1946. 6 De asemenea, Curtea de Apel Chişinău a concluzionat că, faptul supunerii lui Boris Sovetov represiunilor politice a fost deja stabilit prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 decembrie 2012 (f.d.30 vol.I), prin care a fost constatată calitatea de moştenitor legal a reclamantei Coreli Tatiana după decesul tatălui Boris Sovetov, decedat la 15 februarie 1980 şi care din data de 08 august 2011 are calitatea de persoană reabilitată în urma represiunilor politice prin exproprierea averii.

Analizînd circumstanţele faptice ale pricinii raportate la normele legale cu privire la raportul material litigios, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că instanţele ierarhic inferioare investite cu soluţionarea fondului cauzei au examinat pricina cu aplicarea eronată a normelor de drept material. În cadrul examinării cauzei s-a stabilit că, conform răspunsului nr.24-08/143 din 17 decembrie 2008 al Arhivei naţionale a RM, s-a informat că în fondul arhivistic al Sovietului Miniştrilor RSS Moldoveneşti în lista clădirilor naţionalizate în or. Chişinău din 15 februarie 1946, este înscris imobiul de pe str. Svecinaia- numele proprietarilor Sovetov Elisa*, Anastas*, Boris* (f.d.24 vol.I).

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 16 martie 2009 a fost constatat faptul juridic de posesiune, folosinţă şi dispoziţie de către Sovetov Boris a imobilului nr.11 din str. Ciuflea mun. Chişinău şi anume loc de curte cu toate construcţiile dependente, amenjamentele şi serviciile de pe cele cuprinzînd întinderea totală de 1278 m.p. în perioada din 25 septembrie 1937 şi pînă la data de 15 februarie 1946 (f.d.22-23 vol.I). La data de 08 august 2011 Ministerul Afacerilor Interne a eliberat reclamantei Tatianei Coreli adeverinţa nr.8/4-C-90 de reabilitare a tatălui său Boris Sovetov, în temeiul art.3 lit.d) al Legii RM nr.1225-XII din 08 decembrie 1992 „privind reabilitarea victimelor represiunilor politice”, ca temei indicînd hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 16 martie 2009 (f.d.26). De asemenea, materialele cauzei atestă, că prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 decembrie 2012 (f.d.30 vol.I) a fost constatat faptul calităţii de moştenitor legal a reclamantei Coreli Tatiana, născută la 02 iunie 1950, după decesul tatălui Boris Sovetov, decedat la 15 februarie 1980 şi care din data de 08 august 2011 are calitatea de persoană reabilitată în urma represiunilor politice prin exproprierea averii (f.d.30 vol.I). Prin procesul-verbal din data de 11 aprilie 2014 al şedinţei extraordinare a Comisiei Ministerului Afacerilor Interne privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, în scopul executării Notei Informatice a Direcţiei Generae juridice în ceea ce priveşte anularea adeverinţei de reabilitare menţionate supra, s-a declarat nevalidă adeverinţa de realibilitare nr.8/4-C-90 al lui Boris Sovetov (f.d.116 vol.I).

În vederea respectării căilor legale, a fost înaintată o cerere către Ministerul Afacerilor Interne prin care s-a solicitat anularea adeverinţei de reabilitare a lui Sovetov Boris nr.8/4-C-90 din 08 august 2011, deoarece aceasta contravine normelor imperative stabilite de legea specială, şi anume a Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225- XII din 08 decembrie 1992. 7 În urma studierii materialelor dosarului şi a răspunsului parvenit de la Arhiva Naţională, cît şi a faptului că adeverinţa de reabilitare a fost eliberată în temeiul Hotărîrii judecătoriei Centru nr. 2-942/09 din 16 martie 2009, prin care se constată doar faptul posesiunei, folosinţei şi dispoziţiei unor bunuri imobile, dar nu şi recunoaşterea faptului represiunii politice a lui Sovetov Boris, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, neîntemeiat s-a dispus eliberarea adeverinţei de reabilitare a lui Sovetov Boris nr. 8/4-C-90 din 08 august 2011. Or, instanţa de judecată (Judecătoria Centru mun.

Chişinău) prin soluţia adoptată speţei (hotărîrea de judecată din 16 martie 2009) nu a constatat faptul supunerii represiunii politice a lui Sovetov Boris, dar a constatat doar faptul posesiunei, folosinţei şi dispoziţiei de către acesta a unor bunuri imobile în perioada 25 septembrie 1937 şi pînă la 15 februarie 1946. Cu atît mai mult, instanţa de judecată nici nu a constatat faptul că a încetat posesiunea, folosinţa şi dispoziţia lui Sovetov Boris asupra bunurilor sale ca efect al represiunii politice. Deoarece, speţa în cauză se referă la reabilitarea persoanei ca urmare a represiunilor politice, aceasta urmează a fi judecată prin prisma prevederilor legii speciale, şi anume a Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992, normele căreia au un caracter imperativ spre aplicare.

Coroborînd prevederile art. 1, 2 şi 3 lit. d) din legea menţionată supra cu circumstanţele speţei în cauză, instanţa de recurs deduce că, represiune politică se consideră curmarea de vieţi omeneşti, măsurile de constrîngere întreprinse de către stat faţă de cetăţeni din motive politice, naţionale, religioase sau sociale sub formă de expropriere realizate în baza deciziilor organelor administrative, judiciare şi extrajudiciare. Iar victimă a represiunilor politice se consideră persoanele care au avut de suferit de pe urma acţiunilor menţionate mai sus.

Ca principiu a reabilitării se menţionează că, se declară nevinovate şi urmează a fi reabilitate în faţa societăţii şi reintegrate în drepturi, indiferent de locul lor de trai în prezent, toate persoanele care, în perioada dintre 7 noiembrie 1917 şi 23 iunie 1990, au fost supuse represiunilor politice pe teritoriul actualei Republici Moldova, expropriate în baza deciziilor organelor administrative sub pretextul luptei cu culacii, cu adversarii colectivizării sau așa-numitii bandiţi și cu familiile lor, precum și motive de acuzare de colaborare cu "regimul burghezo-moșieresc de ocupaţie ". Prin urmare, pentru ca o persoană să fie declarată victimă a represiunilor politice, urmează ca aceasta să întrunească condiţiile cumulative stabilite de legea ce guvernează domeniul.

Deci, art. 1 din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr.1225-XII din 08 decembrie 1992, pe lîngă formele de represiune politică stabileşte şi motivul supunerii acesteia, şi anume, din motive politice, naţionale, religioase sau sociale.

Iar, art. 3 lit. d) din aceeaşi Lege, prin normele sale imperative menţionează că sunt reabilitate doar acele persoane care au fost expropriate sub pretextul luptei cu 8 culacii, cu adversarii colectivizării sau aşa-numiţii bandiţi şi cu familiile lor, precum şi motive de acuzare de colaborare cu "regimul burghezo-moşieresc de ocupaţie". Reieşind din cuprinsul certificatului de arhivă nr. 35 din 28 ianuarie 2014, eliberat de Arhiva Naţională a Republicii Moldova (f.d.94 vol. I), cît şi din materialele anexate la acesta, este specificat că în fondul arhivistic al Sovietuli Ministrilor RSSMoldoveneşti, în lista clădirilor naţionalizate conform hotărîrii nr.124 din 15 februarie 1046 este înscris imobilul cu nr. 11 de pe str. Svecinaia, or.

Chişinău, numele foştilor proprietari Sovetov Elisei*, Anast.*, Boris*. Prin hotărîrea Societului Miniştrilor al RSSM nr.1534 din 16 noiembrie 1949 imobilul din str. Svecinaia, proprietatea lui Sovetov E.E. rămîne să fie naţionalizat. Conform nomenclatorului străzilor din or. Chişinău, denumirea actuală a străzii Svecinaia este str. Ciuflea (dela 20 iunie 1990), în perioada anilor 1941-1944 s-a numit Alxandru Sturza.

În acest context, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine ca fiind juste alegaţiile recurenţilor Ministerului Finanţelor şi ale Ministerului Afacerilor Interne cu privire la faptul că, în situaţia dată se constată cu certitudine lipsa legăturii cauzale între represiuniile politice şi naţionalizarea imobilelor indicate, deoarece o parte din imobile în perioada respectivă au fost naţionalizate în temeiul Instrucţiunii privind modul de întocmire a documentelor de naţionalizare a imobilelor, aprobată prin Hotărîrea Sovietului Comisarilor Norodnici al RSS Moldoveneşti nr. 617 din 30 iunie 1945 şi Hotărîrii Sovietului Comisarilor Norodnici al RSS Moldoveneşti nr.124 din 15 februarie 1946 (pentru surplus de suprafaţă etc.) şi nu în legătură cu represiunile politice.

Asupra acestui fapt urmează de menţionat Hotărîrea Sovetului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti nr. 1534 din 16 noiembrie 1949 şi a anexelor la aceasta, emisă în conformitate cu Hotărîrea Sovietului Comisarilor Norodnici al RSS Moldoveneşti nr. 617 din 30 iunie 1945, prin care a fost respinsă plîngerea cet. Sovetov B.B. privind naţionalizarea clădirilor cu suprafaţa de 804 m3, cu nr. 11 pe str. Svecinaia (la momentul actual str. Ciuflea) pentru surplus de suprafaţă.

Deci, bunurile imobile care erau în posesiunea, folosinţa şi dispoziţia lui Sovetov Boris, au fost naţionalizate deoarece depăşeau limita de suprafaţă stabilită la acel moment şi nicidecum sub pretextul luptei cu culacii, cu adversarii colectivizării sau aşa-numiţii bandiţi şi cu familiile lor, precum şi motive de acuzare de colaborare cu "regimul burghezo-moşieresc de ocupaţie". Mai mult ca atît, după cum rezultă din materialele din arhivă, Sovetov Boris a depus o plîngere către organele administrative prin care şi-a exprimat dezacordul cu naţionalizarea bunurilor sale, prin urmare, acesta nu a fost supus altor acţiuni care ar fi în stare să-i limiteze drepturile şi libertăţile.

Însăşi reclamanta în cererea adresată Ministerului Afacerilor Interne, pentru eliberarea adeverinţei de reabilitare (cît şi în alte înscrisuri), indică faptul că familia Sovetov continua să locuiască în bunul imobil de pe str. Svecinaia 11, deoarece a fost naţionalizată doar o parte din imobil, cealaltă parte fiind în continuare în folosinţa familiei Sovetov. 9 La fel, reclamanta indică că părinţii săi fiind profesori de profesie, îşi continuau activitatea didactică în continuare, fără a le fi perturbată activitatea şi modul obişnuit de trai. Ca efect al celor menţionate, sunt aplicabile la caz, prevederile art. 12 alin. 2 din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr.1225-XII din 08 decembrie 1992, care în termeni absoluţi interzic restituirea obiectivelor scoase din circuitul civil, precum şi a altor bunuri confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie din considerente ce nu au legătură cu represiunile politice.

Prin urmare, în lipsa unor informaţii referitor la represiunile politice aplicate faţă de o persoană concretă, sunt inaplicabile prevederile art. 51 din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992, care prevede că, Ministerul Afacerilor Interne, la cerere sau din oficiu, examinează cauza de reabilitare, stabileşte faptul deportării, expulzării, exproprierii, trimiterii la muncă silnică în condiţii de limitare a libertăţii ori altor forme de limitare a drepturilor şi libertăţilor persoanelor în baza deciziilor organelor administrative, formulează o concluzie privind reabilitarea şi eliberează certificatul respectiv.

Prin urmare, legea specială conferă competenţa unui organ central de specialitate, care face parte din puterea executivă, de a stabili faptul represiunii politice doar în cazul în care deţine informaţii în scris, pertinente şi concludente şi care în limitele rezonabilului dovedesc cu certitudine supunerea represiunilor politice a unei persoane concrete. În caz contrar, în lipsa unor asemenea înscrisuri, constatarea represiunii politice şi reabilitarea persoanei de un alt organ decît instanţa de judecată, ar fi contrară principiului separării puterilor în stat (art. 6 din Constituţie), or, în acest caz un organ al puterii executive ar substitui o instanţă de judecată, atribuindu-şi competenţe judecătoreşti, fapt ce este contrar legii.

Această logică este expusă prin prevederile art. 6 din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992 care indică expres faptul că, în cazul în care materialele de arhivă privind represiunile politice nu s-au păstrat în urma expirării termenului de prescripţie sau din alte cauze, stabilirea faptului represiunii politice se face pe cale judiciară. Pe cale de consecinţă, hotărîrea instanţei de fond şi decizia Curţii de Apel urmează a fi casată integral şi pronunţată o nouă hotărîre de respingere integrală a acţiunii.

În conformitate cu art. 25 alin. (1) lit.b) al Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, judecînd acţiunea, instanţa de contencios administrativ adoptă una din următoarele hotărîri: admite acţiunea şi anulează, în tot sau în parte, actul administrativ sau obligă pîrîtul să emită actul administrativ cerut de reclamant ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau oricare alt înscris, ori să înlăture încălcările pe care le-a comis, precum şi dispune adjudecarea în contul reclamantului a despăgubirilor pentru întîrzierea executării hotărîrii. Iar, conform art. 26 din Lege este prescris că, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii; b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei; 10 c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

Instanţa de contencios administrativ nu este competentă să se pronunţe asupra oportunităţii actului administrativ şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia. Apreciere probelor administrate în coraport cu circumstanțele pricinii, Colegiul Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursurile depuse de către Ministerul Finanţelor şi Ministerul Afacerilor Interne, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2016, hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 06 octombrie 2015, pronunţînd o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată depusă de Coreli Tatiana împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi vicepreşedintele Comisiei de reabilitare din cadrul MAI, Segiu Strungaru, intervenienţi accesorii Ministerul Finanţelor şi Comisia specială pe probleme de reabilitare a Primăriei mun.Chişinău, privind anularea actelor administrative şi repararea prejudiciului moral, se respinge fiind neîntemeiată. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admit recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor şi Ministerul Afacerilor Interne.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2016 și hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 06 octombrie 2015, pronunţînd o nouă hotărîre prin care: Acţiunea înaintată de Coreli Tatiana împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi vicepreşedintele Comisiei de reabilitare din cadrul MAI, Segiu Strungaru, intervenienţi accesorii Ministerul Finanţelor şi Comisia specială pe probleme de reabilitare a Primăriei mun.Chişinău, privind anularea actelor administrative şi repararea prejudiciului moral, se respinge fiind neîntemeiată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Svetlana Filincova judecători Galina Stratulat Sveatoslav Moldovanu Iurie Bejenaru Dumitru Mardari 11 12