2ra-1222/16 — Repararea prejudiciului cauzat în urma demolării construcției

prima instanţă: V. Caisîn dosarul nr. 2ra-1222/16 instanţa de apel: S. Procopciuc, D. Puşca, E. Grumeza ÎNCHEIERE 08 iunie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Rîlschi Ivan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rîlschi lvan împotriva Primăriei municipiului Bălti şi Consiliului municipal Bălţi privind încasarea prejudiciului cauzat în urma demolării construcţiei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 15 decembrie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de Rîlschi Ivan şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 25 iulie 2014, c o n s t a t ă La 31 mai 2013 Rîlschi Ivan s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei municipiului Bălti şi Consiliului municipal Bălţi privind încasarea prejudiciului cauzat în urma demolării construcţiei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, este proprietarul construcţiei cu suprafaţa de 450 m.p. din str. Libertăţii 1 mun. Bălţi, cu nr. cadastral 0300304.225.01, fapt confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile. La fel, este proprietarul construcţiei necapitale cu lit. A1 din aceiaşi adresă, în temeiul certificatului de urbanism nr. 310 din 10 mai 2007, autorizaţiei de construcţie nr. 362 din 12.10.2007 şi a procesului - verbal de recepţie finală nr. 1 din 16.05.2008. Menţionează că, la data de 11.06.2010, Judecătoria Bălţi a emis hotărîrea nr. 2- 305/2010 pe cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui P. Prisacari către Rîlschi Ivan şi SRL „Şangrila-Grup” cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea pavajului din str. Libertăţii 1 mun.

Bălţi, prin care acţiunea s-a admis, dînsul fiind 1 obligat să demoleze pavajul din forme de pe pavajul asfaltat adiacent construcţiei lit. A şi lit. A1 din str. Libertăţii 1 mun. Bălti şi să demoleze construcţia neautorizată lit. A1. La 04.05.2011, ca urmare a lucrărilor de demolare a construcţiei lit. A1, în temeiul deciziei judecătoreşti, a fost demolat pavajul din forme adiacente construcţiei A1, fiind demolată integral construcţia necapitală lit. Al , amplasată pe str. Libertăţii 1 mun. Bălţi, fapt confirmat prin încheierea executorului judecătoresc nr. 091-6259/2011 din 10 mai 2011 privind încetarea procedurii de executare. Prin demolarea construcţiei necapitale lit. A1, amplasată pe str. Libertăţii 1 mun.

Bălţi, i-a fost cauzat un prejudiciu material în mărime de 768 000 lei, fapt ce îl confirmă prin raportul de evaluare a construcţiei comerciale întocmit de către Oficiul Cadastral Teritorial Bălti la data de 22.03.2011. Consideră reclamantul că vinovaţi de faptul suportării prejudiciului sunt Primăria mun. Bălţi şi Consiliul mun. Bălţi deoarece, teritoriul amplasat pe str. Libertăţii 1 mun. Bălţi a aparţinut şi aparţine pînă la moment cu drept de proprietate Administraţiei Publice Locale mun. Bălţi. Mai menţionează reclamantul că, la data de 27.11.2001 Primăria mun. Bălţi a încheiat cu el contractul de arendă funciară nr. 1261 pe suprafaţa terenului egală cu 0,143 m.p., din str. Libertăţii 1 mun.

Bălţi, temeiul încheierii contractului dat fiind decizia Consiliului mun. Bălţi din 12.10.2001. În anul 2007, în scopul edificării construcţiei A1 pe aceiaşi adresă, de către Primăria mun. Bălti i-a fost eliberat certificatul de urbanism nr. 310 din 10 mai 2007 şi ulterior, autorizaţia de construcţie nr. 362 din 12 octombrie 2007. Construcţia nominalizată a fost dată în exploatare în temeiul procesului-verbal de recepţie finală nr. 1 din 16.06.2008, ca fiind una necapitală, nefiind înregistrată în Registrul bunurilor imobile. În anul 2010, în urma adresării lui P. Prisacari în judecată pe marginea mai multor acţiuni legate de terenul din str. Libertăţii 1 mun. Bălţi, a aflat că, acesta a devenit proprietar în baza contractului de vînzare-cumpărare a bunului la licitaţie nr. 9320 din 08 decembrie 2008, toate amplasate pe adresa sus menţionată, inclusiv şi o suprafaţă din pavajul asfaltat, care era amplasat pe teritoriul deţinut de către dînsul în arendă.

Mai mult, indică că, pe pavajul asfaltat cumpărat de P. Prisacari era amplasată construcţia lit. A1. Reclamantul mai menţionează că, la adresarea lui P. Prisacari în judecată cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosinţa pavajului asfaltat, a fost obligat să demoleze construcţia ce-i aparţine, edificată în baza documentelor permisive eliberate de către Primăria mun. Bălţi. Acţiunile Consiliului mun. Bălţi le consideră ilegale, pe motiv că, la momentul emiterii deciziei de atribuire a terenului în arendă nr. 19/17 din 12.10.2001, nu a fost verificată prezenţa bunurilor străine pe terenul care urma să fie atribuit în arendă, prin ce s-au încălcat prevederile alin. (2) art. 878 Cod civil.

2 Susţine că, Consiliul mun. Bălţi cunoştea despre faptul că de terenul din str. Libertăţii 1, mun. Bălţi (o porţiune din care i-a fost atribuită în arendă), se folosea SA ,,Comunal Service”, fapt demonstrat prin hotărîrea Consiliului municipal Bălţi nr. 14/6 din 17.05.2001 cu privire la atribuirea în arendă, vînzare-cumpărare, transmitere în proprietate şi folosinţă a terenurilor. Potrivit pct. 3 al acestei hotărîri, Consiliul mun. Bălţi a dispus perceperea în mod unilateral a plăţii pentru folosirea terenurilor de la proprietarii obiectelor privatizate, întreprinderile private, care n-au cumpărat şi n-au arendat terenul. Conform anexei nr. 3 al hotărîrii nr. 14/6, terenul de care se folosea SA ,,Comunal Service” avea suprafaţa de 9,6 ha.

Suplimentar menţionează reclamantul că, hotărîrea Consiliului municipal cu privire la încasarea în mod unilateral a plăţii pentru folosirea terenului de la SA ,,Comunal Service” a fost emisă la 17.05.2001, iar decizia de atribuire a terenului din aceiaşi adresă în arendă a fost emisă ulterior la 12.10.2001, ceia ce demonstrează că Consiliul municipal cunoştea despre faptul că pe terenul atribuit în arendă se foloseşte altă persoană şi că pe acest teren sunt amplasate bunurile acesteia. La momentul încheierii contractului de arendă pe terenul ce i-a fost atribuit, se afla amplasat pavajul asfaltat, ce aparţinea SA ,,Comunal Service” şi care ulterior a fost cumpărat de către P. Prisacari. A mai indicat că Primăria, eliberîndu-i documentele permisive pentru construire, nu a luat în consideraţie existenţa pavajului asfaltat pe teren, pe care urma să fie edificată construcţia.

Astfel, la 10.05.2007 i-a fost eliberat certificatul de urbanism nr. 310, iar la 12.10.2007 autorizaţia de construcţie nr. 362 pentru amplasarea pe terenul din str. Libertăţii 1 mun. Bălţi a cinci chioşcuri provizorii. Considerînd aceste documente legale, a investit surse financiare proprii pentru amplasarea obiectivelor, ca pînă la urmă să se dovedească că a construit pe pavajul asfaltat, care aparţinea cu drept de proprietate SA ,,Comunal Service”. În urma acţiunilor ilegale ale Primăriei şi Consiliului mun. Bălţi, manifestate prin faptul că au cunoscut despre existenţa bunurilor străine pe teritoriul său şi, necătînd la aceasta i-au atribuit terenul în arendă şi au permis edificarea construcţiei, care ulterior a fost demolată, i-a fost cauzat un prejudiciu material în mărime de 768000 lei.

Solicită reclamantul, încasarea în mod solidar de la Primăria mun. Bălţi şi Consiliul mun. Bălţi în beneficiul său a prejudiciului cauzat în urma demolării construcţiei în sumă de 768000 lei, taxei de stat achitată la iniţierea procesului în mărime de 23040 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 25 iulie 2014 cererea de chemare în judecată depusă de către Rîlschi Ivan a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Rîlschi Ivan a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 15 decembrie 2015 s-a respins apelul declarat de Rîlschi Ivan şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 25 iulie 2014. 3 La 17 martie 2016, Rîlschi Ivan a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel , cu remiterea pricinii la rejudecare.

În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrile contestate prin faptul că au fost emise cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material, aprecierea probelor fiind una arbitrară. Susţine că, instanţa de apel nu a examinat toate argumentele şi capetele apelului, fiind încălcat astfel accesul la justiţie. Relevă recurentul că, instanţele de judecată nu au ţinut cont nici de faptul că intimaţii cunoşteau că suprafaţa de teren litigioasă este folosită de o altă persoană, însă necătînd la asta i-a vizat dreptul de a construi bunuri temporare. Astfel, prin acţiunile neglijente a persoanelor responsabile a autorităţii publice locale i-au fost cauzate daune în proporţii mari, precum şi i-a fost încălcat dreptul de proprietate.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că, recursul declarat de către Rîlschi Ivan, urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

4 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Rîlschi Ivan este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Rîlschi Ivan, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Rîlschi Ivan, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Valentina Clevadî 5