2ra-1333/16 — Anularea ordinuluide concediere, repararea prejudiciului material și moral

prima instanţă: S. Popovici dosarul nr. 2ra-1333/16 instanţa de apel: A. Curdov, Şt. Starciuc, G. Colev ÎNCHEIERE 08 iunie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii Mariana Pitic Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Calpacci Janna, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Calpacci Janna împotriva Instituţiei Publice – Centrul Regional Social „ Împreună Pentru viaţă” cu privire la anularea ordinului de concediere şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 05 ianuarie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de Calpacci Janna şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Comrat din 14 iulie 2015, c o n s t a t ă: La 27 martie 2015 Calpacci Janna a depus cerere de chemare în judecată împotriva Instituţiei Publice – Centrul Regional Social „ Împreună pentru viaţă” cu privire la anularea ordinului de concediere şi repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat la 01 octombrie 2014 a fost angajată în cadrul Instituţiei Publice – Centrul Regional Social „Împreună pentru viaţă” în funcţie de asistent social/specialist de monitorizare/operator, în baza contractului individual de munca pe durata determinată nr. 12 din 01 octombrie 2014 cu termen de valabilitate pînă la 31 decembrie 2014, cu salariul lunar de funcţie în mărime de 533 euro. Menţionează că necătînd la faptul că i-a fost cunoscută data finisării termenului de valabilitate a contractului de muncă, a continuat să lucreze după data de 31 decembrie 2014, deoarece nu a primit înştiinţare privind încetarea valabilităţii contractului de muncă, în conformitate cu art. 83 (4.1) a Codului Muncii RM.

Ulterior, ei i-a fost înmînat un document spre semnare, care ea nici nu a reuşit să-1 citească. Mai tîrziu, conform răspunsului la pretenţia sa către Inspectoratul de Stat al Muncii, a aflat că, de fapt, a semnat ordinul nr. 32-k din 21.12.2014 cu privire la încetarea raporturilor de muncă de la 01.01.2015 în baza art. 54 alin. (2) Codul Muncii. Menţionează reclamanta, referindu-se la prevederile articolului 54 Codul Muncii că acesta nu prevede temeiurile pentru încetarea contractului individual de muncă pe durată determinată, ci se referă la modul de încheiere a contractului. Astfel, consideră că ea ilegal a fost eliberată din funcţie şi solicită anularea ordinului nr. 32/k din 31.12.2014. La fel, solicită încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru pe perioada 01.01.2015 – 31.03.2015 în mărime de 22 597,73 lei, compensaţia suplimentară în mărime de 5 salarii lunare ce constituie 37 662,90 lei, precum şi repararea prejudiciului moral 50 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 14 iulie 2015 acţiunea a fost respinsă. S-a încasat de la Capacci Janna în beneficiul pîrîtului cheltuieli de judecată în mărime de 3500 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Calpacci Janna a declarat apel, solicitînd admiterea lui, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. Prin deciziei Curţii de Apel Comrat din 05 ianuarie 2016 a fost respins apelul declarat de Calpacci Janna şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

Instanţa de apel la emiterea deciziei concluziona că luînd în consideraţie faptul, că angajatorul IP CSR „Împreună pentru viaţă” pe data de 21 decembrie 2014 a emis ordinul cu nr. 32/k din 21 decembrie 2014, unde a expus intenţia sa privind rezilierea contractului încheiat cu reclamanta, în legătura cu expirarea termenului valabilităţii lui, prin urmare este corectă concluzia primei instanţe că contractul susmenţionat nu poate fi considerat ca prelungit pe durata nedeterminată. Or, conform art. 83 alin. (4) Codul muncii, dacă, la expirarea termenului contractului individual de muncă pe durată determinată, nici una dintre părţi nu a cerut încetarea lui şi raporturile de muncă continuă de fapt, contractul se consideră prelungit pe durată nedeterminată.

La 10 martie 2016 Calpacci Janna a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea lui, casarea hotărîrîilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care a admite acţiunea. În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că prin avizul de primire contra semnătură se atestă că Calpacci Janna a recepţionat copia deciziei instanţei de apel la data de 08 februarie 2016. Prin urmare, depunînd recursul la data de 10 martie 2016, aceasta s-a încadrat în termenul de declararea a lui. 2 În motivarea recursului recurenta a invocat că concluziile instanţei de apel expuse în decizie sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Susţine că dînsa nu a fost informată despre ordinul de încetare a raporturilor de muncă, prin urmare relaţiile de muncă, de factor, continuau să existe, ea continînd să lucreze pînă la 14 ianuarie 2015. Despre existenţa ordinului dat a aflat abia la data de 15 ianuarie 2015. Menţionează că angajatorul trebuia să-i aducă la cunoştinţă intenţia de a întrerupe relaţiile de muncă cu 10 zile înainte de emiterea lui. La fel, susţine că instanţa de apel a ignorat faptul că prima instanţă la examinarea pricinii a încălcat normele de drept procedural, prin faptul că nu i-a fost respectat dreptul la replică. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Calpacci Janna nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Calpacci Janna ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Calpacci Janna se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Mariana Pitic Iurie Bejenaru 4