2ra-1352/16 — Anularea ordinului de concediere și restabilirea în serviciu

prima instanţă: R. Anatolie dosarul nr. 2ra-1352/16 instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 08 iunie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Nicolae Craiu Mariana Pitic examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Viorel Rusnac în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Viorel Rusnac împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ” cu privire la anularea ordinului de concediere şi restabilirea în serviciu împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 februarie 2016 prin care a fost admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ”, casată hotărârea Judecătoriei Edineţ din 13 noiembrie 2015 şi emisă o nouă hotărâre de respingere a acţiunii constată: La 05 octombrie 2015, Viorel Rusnac a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ” cu privire la anularea ordinului de concediere şi restabilirea în serviciu.

În motivarea acţiunii a invocat că la 01 septembrie 2015 prin Ordinul nr. 152 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare, a fost concediat de către ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ”, din funcţia de pădurar al sectorului nr. 9 al Ocolului Silvic Otaci. Consideră acest ordin ilegal, deoarece în perioada 25 august 2015 – 23 septembrie 2015 s-a aflat în concediu medical, fapt confirmat prin certificatul medical seria 01 nr. 759873 din 01 septembrie 2015, iar conform art. 86 alin. (2) Codul muncii, nu se admite concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediul medical sau în concediu de odihnă anual. Menţionează că la baza ordinului de sancţionare disciplinară a stat actul de control din 27 mai 2015, prin care la cele cinci Ocoale Silvice din cadrul ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ” au fost depistate defrişări ilicite a copacilor.

1 Relatează că angajatorul vădit fals a indicat precum că el a refuzat să semneze ordinul, deoarece a făcut cunoştinţă cu acesta abia la 24 septembrie 2015, după revenirea din concediul medical.

Mai indică că prin Ordinul nr. 134 din 24 septembrie 2015 cu privire la demisie şi în baza ordinului nr. 152 din 01 septembrie 2015, angajatorul a desfăcut contractul individual de muncă cu el, începând cu data de 24 seteptembrie 2015. Nu este de acord cu acest ordin, dat fiind faptul că nu este clar temeiul desfacererii contractului individual de muncă, la fel la baza acestui ordin a stat Ordinul nr. 152 din 01 septembrie 2015 care a fost emis cu încălcări flagrante, totodată nu este clară ziua eliberării sale din serviciu, aceasta fiind data de 01 septembrie 2015 sau data de 24 septembrie 2015. Indică că în urma concedierii i-au fost cauzate suferinţe psihice, deoarece a fost privat ilegal de posibilitatea de a munci, totodată i-a fost defaimată reputaţia sa în faţa colegilor.

La fel, i-au fost create şi suferinţe fizice prin agravarea sănătăţii sale, fiind nevoit în perioada 05 septembrie 2015 – 13 septembrie 2015 să se afle din nou în concediu medical. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 86 alin. (1) şi (2), 90, 206 alin. (1) lit. a), b), c) şi d), 206 alin. (4), 209 alin. (1), 210 alin. (1), 330, 355 din Codul muncii, art. 39 alin. (7), art. 166 – 167 CPC Solicită admiterea acţiunii, anularea pct. 30 al Ordinul nr. 152 din 01 septembrie 2015, anularea Ordinului nr. 143 din 24 septembrie 2015, restabilirea în serviciu în funcţia anterior deţinută, încasarea despăgubirii pentru perioada de absenţă forţată de la muncă, încasarea prejudiciului moral în mărime de 5 salarii medii cât şi încasarea cheltuielilor de judecată.

La 06 noiembrie 2015, Viorel Rusanc a depus cerere suplimentară la acţiune prin care a solicitat admiterea acesteia, casarea Ordinului nr. 189 din 29 octombrie 2014 şi a Ordinului nr. 199 din 30 octombrie 2015. Prin hotărârea Judecătoriei Edineţ din 13 noiembrie 2015 a fost admisă parţial acţiunea, anulat punctul 30 al Ordinului nr. 152 cu privire la aplicarea sancţiunilor disciplinare, emis la 01 septembrie 2015 de către ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ” prin care Viorel Rusnac a fost concediat din funcţia de pădurar al sectorului nr. 9, Ocolul Silvic Otaci în cadrul ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ” începând cu 01 septembrie 2015 în temeiul art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii, fiind ilegal.

A fost anulat Ordinul nr. 143 din 24 septembrie 2015 emis de ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ” cu privire la demisia lui Viorel Rusnac din funcţia de pădurar al Ocolului Sivic Otaci conform art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii începând cu 24 septembrie 2015, ca fiind ilegal. A fost anulat Ordinul nr. 189 din 29 octombrie 2014 emis de ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ” cu privire la modificarea ordinului nr. 152 din 01 septembrie 2015. 2 A fost anulat Ordinul nr. 199 din 30 octombrie 2015 emis de ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ” cu privire la corectările efectuate în Ordinul nr. 189 din 29 octombrie 2015. A fost restabilit Viorel Rusanc în funcţia anterior ocuptată de pădurar al sectorului nr. 9, Ocolul Silvic Otaci în cadrul ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ”.

A fost obligată ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ” să achite în beneficiul lui Viorel Rusnac despăgubirea pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la serviciu în mărime de 7636, 41 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 3138, 25 lei. În rest pretenţiile au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 februarie 2016 a fost admis apelul decalrat de ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ”, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre de respingere a acţiunii. La 11 aprilie 2016, Viorel Rusnac a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat că la data emiterii ordinului de concediere s-a aflat în concediu medical, şi anume în perioada 25 august 2015 – 23 septembrie 2015. Indică că Ordinul nr. 189 şi nr. 199 au fost emise după încetarea relaţiilor de muncă între el şi ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ”, şi anume la 29 octombrie 2015 şi la 30 octombrie 2015, astfel fiind încălcat principiul constituţional neretroactivităţii legii. Relatează că angajatorul vădit fals a indicat precum că el a refuzat să semenze ordinul, or, cu acesta a făcut cunoştinţă abia la 23 septembrie 2015 după revenirea din concediul medical. Menţionează că instanţa de apel nu a luat în consideraţie prevederile pct. 18 lit. k) din hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justie nr. 9 din 22 decembrie 2014 privind practica judiciară a examinării litigiilor care apar în cadrul încheierii, modificării şi încetării contractului individual de muncă.

Mai susţine că Ordinul nr. 152 din 01 septembrie 2015 a fost emis fără acordul organului sindical din unitate, luând în consideraţie faptul că el este membrul organului sindical. Indică că la emiterea ordinului nr. 152 din 01 septembrie 2015, angajatorul nu a luat explicaţii scrise de la el privind fapta comisă. Mai mult ca atât, instanţa de apel nu a luat în consideraţie faptul că controlul organizat în perioada 27 aprilie 2015 – 26 mai 2015 a fost iniţiat la sesizarea Agenţiei „Moldsilva” de către directorul ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ”, în urma căruia la 27 mai 2015 a fost întocmit un act de control, iar unul din membrii comisiei a fost Vasile Starodub, care îndeplinea funcţia de inginer silvic şef şi făcea parte din administraţia ÎS „Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Edineţ”.

Astfel, luând în consideraţie prevederile art. 209 alin. (1) Codul muncii, sancţia disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu 3 mai târziu de o lună din ziua constatării ei, iar sancţiunea disciplinară aplicată prin acest ordin a fost aplicată cu încălcarea termenului de prescipţie. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Instanţa de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 13 aprilie 2016 împotriva deciziei instanţei de apel din 18 februarie 2016, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Viorel Rusnac, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Viorel Rusnac, asemenea aspecte nu se regăsesc.

4 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Viorel Rusnac ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Viorel Rusnac se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Nicolae Craiu Mariana Pitic 5