3ra-839/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L.Holeviţcaia (Judecătoria Rîşcani, mun. Chișinău) dosarul nr. 3ra-839/16 instanţa de apel: N. Traciuc, M.Anton, Iu.Cotruţă (Curtea de Apel Chișinău) ÎNCHEIERE 08 iunie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Mariana Pitic, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de avocatul Guşan Vasile în interesele recurentului Paşcan Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Paşcan Vasile împotriva Inspecţiei Financiare privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 11 februarie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de Paşcan Vasile, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chișinău din 27 octombrie 2015, c o n s t a t ă: La data de 04 noiembrie 2014, Paşcan Vasile s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspecţiei Financiare cu privire la anularea ca fiind ilegală a deciziei Inspecţiei Financiare nr.27-03/11/130 din 28.05.2014 cu privire la aplicarea sancţiunilor economice. În argumentarea cererii de chemare în judecată reclamantul a invocat că la data de 25 iulie 2011 între Paşcan Vasile şi Spitalul Clinic Municipal nr.4 reprezentat de directorul Nina Doni s-a încheiat un contract nr.89 pentru achiziţionarea serviciilor de valoare mică. Paşcan Vasile ca parte contractuală a respectat şi a îndeplinit punctual prevederile contractului şi anume: a executat filmările necesare producerii filmului la data 25 iulie, 03 august, 10 august, 25 august 2011. A efectuat montarea digitală, a sonorizat, masterizat, sincronizat şi multe alte lucrări pentru producerea filmului.

A produs filmul documentar în termenii stabiliţi de contract şi l-a prezentat pe suport DVD cu două luni înainte de expirarea termenului contractului. A prezentat administraţiei spitalului două discuri DVD pe care era imprimat filmul dedicat jubileului de 200 ani a Spitalului Clinic Municipal nr.4. Adminstraţia Spitalului urma să numească componenţa comisiei de predare- primire a filmului documentar conform clauzelor contractuale, care, ulterior, urma să perfecteze actul de predare-primire a discurilor DVD imprimate cu filmul documentar, act care avea să confirme executarea obligaţiunilor conform contractului. La data finalizărilor lucrărilor, directorul Spitalului Clinic la acel moment şi colectivul spitalului se aflau în grevă şi activau în regim de urgenţă din aceste considerente nu s-a format componenţa comisiei de predare-primire a filmului documentar.

Cu toate acestea atenţionează asupra faptului că în perioada 1 producerii acestor evenimente imprevizibile, Paşcan Vasile şi-a îndeplint cu bună- credinţă toate obligaţiunile contractuale. La data de 28 mai 2014 a fost emisă o decizie de către Inspecţia Financiară cu privire la aplicarea sancţiunilor economice. Consideră decizia nominalizată, ca fiind neîntemeiată şi nefondată. Susţine că, Paşcan Vasile ca parte contractuală a contractului nr.89 din 25 iulie 2011 nu a utilizat mijloacele publice în sumă de 20000 lei, suma de 20000 lei a fost un avans achitat conform contractului din 25 iulie 2011 pentru producerea filmului documentar. Reclamantul a prezentat administraţiei spitalului doua discuri DVD pe care era imprimat filmul dedicat jubileului de 200 ani a Spitalului Clinic Municipal nr.4.

Paşcan Vasile a primit prezenta decizie din 28 mai 2014, la data de 12 septembrie 2014. La data de 23 septembrie 2014 prin intermediul Poştei Moldovei a fost depusă cererea prealabilă de anulare a deciziei din 28 mai 2014 nr.27- 03/11/130. Răspuns la cererea prealabilă a primit la data de 25 octombrie 2014 şi i s-a adus la cunoştinţă că cererea prealabilă s-a lăsat fără examinare. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 27 octombrie 2015, acţiunea s-a respins ca fiind nefondată. La data de 18 noiembrie 2015, Vasile Paşcan a depus cerere de apel, prin care a solicitat casarea integrală a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 27 octombrie 2015 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2016 s-a respins apelul declarat de Paşcan Vasile, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chișinău din 27 octombrie 2015. La adoptarea soluției, instanța de apel a invocat că conform Deciziei nr.27- 03/1 1/130 din 27.10.2015 cu privire la aplicarea sancţiunilor economice, a fost efectuat controlul tematic privind verificarea corectitudinii decontărilor între IMSP Spitalul Clinic Municipal nr.4 şi persoana fizică Paşcan Vasile. În rezultatul controlului s-a stabilit că, prin contractul de achiziţionare a serviciilor de valoare mică nr.89 din 25.07.2011 în sumă de 24000 lei, Paşcan Vasile, şi-a asumat obligaţiunea să execute un film de durata de 45 min., pe o cantitate de 50 DWD.

Respectiv, conform dispoziţiilor de plată nr.336 din 26.07.2011, nr.561 din 07.09.2011, Spitalul i-a transferat lui Paşcan Vasile suma de 20000 lei avans. De asemenea, s-a stabilit că, conform datelor evidenţei contabile a Spitalului din 01.04.2014 se înregistrează datoria apelantului faţă de spital în sumă de 20000 lei, iar careva documente (acte de executare a lucrărilor) ce ar confirma executarea lucrărilor nominalizate nu au fost prezentate controlului. Astfel, instanţa de apel a invocat că Paşcan Vasile a utilizat mijloace financiare publice în sumă de 20000 lei pentru perioada ce depăşeşte termenul de 30 de zile de la data primirii acestora la contul de decontare, ceea ce contravine prevederilor art. 55 din Legea privind sistemul şi procesul bugetar nr. 847-XIII din 24.05.1996.

Astfel, în partea constatatoare a deciziei din 28.05.2014 (f.d.6), Inspecţia Financiară la fel a constatat şi a indicat expres în ce constau încălcările comise de reclamant, pentru ce şi a fost sancţionat reclamantul în ordinea şi limita prevăzută de lege, şi anume fapta imputată constă în datoria lui Paşcan Vasile faţă de IMSP Spitalul Clinic Municipal nr.4 şi la momentul controlului nu dispunea de careva 2 documente confirmative privind executarea lucrărilor de 20 000 lei. Indică instanţa de apel că, Inspecţia Financiară a constatat că, reclamantul în perioada 28.08.2011- 16.05.2014 a utilizat mijloace publice în sumă de 20 000 lei, pentru perioada care depăşeşte termenul de 30 zile de la data primirii acestora la contul de decontare, ceea ce contravine prevederilor art.55 alin.(2) din Legea privind sistemul bugetar nr.847-XIII din 24.05.1996.

Temeiurile anulării actului administrativ contestat, sunt prevăzute exhaustiv în art.26 Legea contenciosului, care prevede că, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii; b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei; c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite, prin urmare, nefiind constatate temeiurile indicate supra, instanţa de apel a concluzionat că acţiunea reclamantului este nefondată şi corect a fost respinsă de prima instanţă. La 14 martie 2016 avocatul Guşan Vasile în interesele recurentului Paşcan Vasile în termen a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel și hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel cît și instanța de fond nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material. Indică recurentul în recurs că declaraţia de rezolvire a contractului nu poate servi argument legal de rezilierea contractului, pentru că ea constituie doar un aviz către prestator- executor prin care ultimul este anunţat despre intenţia comanditarului-Spitalul nr.4 de a rezilia contractul. Astfel consideră avocatul Guşan Vasile în interesele recurentului Paşcan Vasile că administraţia Spitalului nr.4 urma să invite prestatorul şi să perfecteze un proces verbal de reziliere a contractului unde este indicat cauzele şi temeiurile rezilierii contractului.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Guşan Vasile în interesele recurentului Paşcan Vasile, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul Guşan Vasile în interesele recurentului Paşcan Vasile, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. 3 Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunțat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Guşan Vasile în interesele recurentului Paşcan Vasile ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e : Recursul declarat de către avocatul Guşan Vasile în interesele recurentului Paşcan Vasile, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Mariana Pitic Iurie Bejenaru 4