1ra-267/2023 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-267/2023 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-267/2023

1-21163597-01-1ra-08022023

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 iulie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Guzun Ion,

Judecători – Țurcan Anatolie, Talpă Boris, Daguța Sergiu, Eremciuc Ghenadie,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor dosarului, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia Oficiul

Central, Bolgar Natalia, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Comrat din 12 octombrie 2022, în cauza penală în privința lui

Ilcenco Mihail XXXXX, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în or. xxxxx, str. xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.11.2021 – 14.07.2022;

Instanța de apel: 13.09.2022 – 12.10.2022;

Instanța de recurs: 08.02.2023 – 11.07.2023.

A C O N S T A T A T :

pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, a fost

încetat procedura penală în privința lui Ilcenco Mihail pe art. 287 alin. (3) Cod

penal, în temeiul art. art. 1, 2 Legii cu privire la amnistie în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova cu nr.

24 decembrie 2021.

constatat că, Ilcenco Mihail la data de 19 septembrie 2020, aproximativ la orele 18 și 00

minute, aflându-se în stradă, în fața casei cu nr. xxxx situat pe str. xxxxxxx din or.

xxxxx, astfel fiind într-un loc public, urmărind în continuare scopul săvârșirii

acțiunilor de huliganism precum și intenționând de a le atribui o rezonanță publică ca

fapta lui să fie văzută sau auzită prin ce să fie deranjată liniștea altor cetățeni,

conștientizând la fel pericolul public și caracterul ilicit al propriilor acțiuni, fiind

înarmat cu un băț sub formă de bită din lemn, pregătit din timp de el, în prezența altor

persoane străine aflate acolo, având relații personale ostile, a stârnit o ceartă cu

Capusciulu Serghei, aflat de asemenea în locul indicat și fiind în starea de ebrietate, care

în aceeași zi i-a cauzat leziunile corporale și a deteriorat bunurile ce îi aparțin. Pe durata

1

cerții s-a adresat față de ultimul cu cuvintele necenzurate.

În decursul conflictului apărut în acel loc public, în continuare, Ilcenco M., în

prezența persoanelor străine, încălcând ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de

respect față de comunitate, sfidând normelor morale și de cultură comportamentală,

acceptate în societate, intenționând de a-și exprima o atitudine de neglijență a normelor

comportamentale, a sănătății și vieții cetățenilor, cât și exprimând o agresiune și a tot

permisiune nescuzate prin nimic, l-a atacat pe neașteptate pe Capusciulu S., după ce,

urmărind scopul cauzării ultimului a leziunilor corporale, și cunoscând în prealabil că

în plina zi este înconjurat de blocurile locative și locuri de aglomerare a cetățenilor,

acționând intenționat și utilizând ca armă bățul din lemn nominalizat supra sub formă

de bită, cu o obrăznicie deosebită i-a aplicat cetățeanului Capusciulu S. cu acel băț din

lemn loviturile multiple în regiunea capului, feței, cât și a trunchiului și a membrelor.

În rezultatul acțiunilor ilicite enumerate Ilcenco M. i-a cauzat lui cet. Capusciulu

S. leziunile corporale sub formă de traumatism cranio-cerebral închis ce s-a exprimat

prin comoție cerebrală, excoriații în regiunea feței din partea dreaptă, edem

posttraumatic a buzei de sus cu echimoze în pânza subțire a acesteia, echimoze multiple

pe spatele, ambele mâini și ambii genunchi, care per ansamblu, din punctul de vedere

medical ca fiind leziunile corporale ușoare cu o dereglare temporară a sănătății apărute

în urma aplicării unui obiect contondent dur, în temeiul expertizei medico-judiciare

efectuate cu nr. 202111P0622 din 24.09.2021.

Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Ilcenco Mihail a

comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal – huliganismul

agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea

violențe, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism

sau obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau sănătății.

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a recunoaște

inculpatul Ilcenco Mihail vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (3) Cod penal și conform cerințelor art. 70, 75 Cod penal, prevederilor art.

3641 alin.(8) Cod procedură penală, cu stabilirea pedepsei sub formă de

închisoare pe un termen de 1 (un) an și 5 (cinci) luni cu executarea pedepsei într-

un penitenciar de tip semiînchis și cu liberarea de executarea pedepsei

inculpatul Ilcenco Mihail, în baza art. 107 Cod penal și prevederilor art. l și art.2

al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova nr.243 din 24 decembrie 2021, pronunțarea

soluției pe marginea corpurilor delicte și încasarea de la inculpatul Ilcenco M.

cheltuielilor de judecată suportate pentru efectuarea expertizei medico-legale

.N°202111R0622 din 24.09.2021 în sumă de 448 (patru sute oatruzeci si opt) lei,

care urmează a fi încasate în beneficiul statului.

3.1 În conținutul cererii de apel depuse, procurorul a invocat că:

2

- vinovăția inculpatului Ilcenco Mihail în săvârșirea infracțiunii imputate s-

a confirmat totalmente prin probele administrate la etapa de urmărire penală

indicate în rechizitoriu, iar odată cu adoptarea și intrarea în vigoare a Legii

nr.243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-

a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, instanța de judecată, în

urma examinării cauzei penale, urma să adopte sentință de condamnare, fapt

direct prevăzut de prevederile art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală,

adică a recunoaște inculpatul Ilcenco Mihail vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, cu stabilirea pedepsei în conformitate cu

art. 75 Cod penal, apoi a libera de executarea pedepsei în baza art. 107 Cod

penal și prevederilor art. 2 al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a

XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr.243 din 24

decembrie 2021;

- aplicarea amnistiei în privința inculpatului nu constituie temei pentru

reabilitarea persoanei, ceea ce indică necesitatea în recunoașterea inculpatului ca

vinovat în comiterea faptei imputate;

- emiterea hotărârii privind încetarea procesului penal în legătură cu

aplicarea amnistiei se exclude, reieșind din prevederile art. 396 pct. 4) Cod de

procedură penal, potrivit cărora, sentința de încetare a procesului penal trebuie

să conțină hotărârea de revocare a măsurilor de asigurare a acțiunii civile și a

eventualei confiscări speciale, dacă astfel de măsuri au fost luate;

- instanța nu s-a expus asupra următoarelor aspecte: dacă inculpatul trebuie

să fie pedepsit pentru infracțiunea săvârșită; ce măsură de pedeapsă urmează să

fie stabilită inculpatului, precum și dacă măsura de pedeapsă stabilită

inculpatului trebuie să fie executată de inculpat sau nu, adică instanța nu a

îndeplinit cerințele art. 385 al. (1) Cod de procedură penal;

- în conformitate cu legislația în vigoare, aplicarea amnistiei presupune

recunoașterea vinovăției inculpatului.

octombrie 2022 a fost respins apelul procurorului și menținută sentința fără

modificări.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, emiterea

sentinței de încetare a procesului penal în baza actului de amnistie, nu constituie

temei de reabilitare a inculpatului, însă aceasta nu înseamnă, că faptul vizat

duce la emiterea unei sentințe de condamnare.

Instanța de apel a statuat că, Codul de procedură penal direct interzice

numirea și examinarea cauzei pe fond, și mai ales emiterea sentinței de

condamnare pe cauze, la care există temeiuri pentru încetarea procesului penal,

inclusiv în baza actului de amnistie.

Instanța de apel a reținut că pentru justa soluționare a apelului este necesar

de a determina corect care consecințe le va avea amnistia: înlăturarea

răspunderii penale sau înlăturarea pedepsei, deoarece prezenta lege prevede

3

posibilitatea ambelor efecte.

În acest context, în decizie s-au menționat următoarele:

„Conform art. 50 CP, se consideră răspundere penală condamnarea publică, în

numele legii, a faptelor infracționale și a persoanelor care le-au săvârșit. Din această

noțiune rezultă, că prin răspundere penală se subînțelege obligația persoanei, care a

comis infracțiune, de a executa pedeapsa, prevăzută de legea penală.

Adică, prin înlăturarea răspunderii penale pe motivul survenirii amnistiei se

înlătură și actul cu privire la amnistie (înlăturarea actului de învinuire înseamnă lipsa

vreunei sentinței de condamnare), și respectiv obligația de a executa careva pedeapsă

penală. În cazul, în care nu există condamnare publică, nu poate exista sentința de

condamnare.

Concomitent, înlăturarea pedepsei, ca efect al survenirii actului de amnistie, poate

avea loc doar atunci, când este posibilă aplicarea acesteia, însă ea nu se mai aplică. Aici

ținem să menționăm, că posibilitatea stabilirii pedepsei poate exista doar în cazul, în care

persoana a fost recunoscută vinovată în comiterea vreunei infracțiuni. /art. 3 al. (1), art.

6 al. (1) Cod penal, art. 8 al. (1) Codul de procedură penală/. Adică, dacă pedeapsa a fost

înlăturată, atunci trebuie să existe sentința de condamnare privitor la recunoașterea

vinovăției cu stabilirea pedepsei sau liberare de la executarea acesteia.

Înlăturarea răspunderii penale nu se identifică cu înlăturarea pedepsei, dat fiind

faptul, că prima presupune o scutire a persoanei, care a săvârșit o infracțiune, de

obligația de a suporta sancțiunea prevăzută de norma de incriminare, iar a doua

presupune scutirea persoanei de executarea pedepsei stabilite prin sentința de

condamnare (adică, doar după recunoașterea vinovăției și stabilirea pedepsei). Deci,

înlăturarea răspunderii poate fi efectuată doar prin încetarea procesului (este alogică

înlăturarea răspunderii penale prin recunoașterea vinovăției și liberarea de executarea

pedepsei, deoarece răspunderea penală a intervenit și a fost aplicată), iar înlăturarea

pedepsei poate fi realizată doar prin sentință de condamnare (cu stabilirea pedepsei) cu

liberare de executare a pedepsei.

Soluția încetării procesului penal în ședință de judecată are semnificația absolvirii

inculpatului de răspundere penală și de pedeapsă pentru temeiuri de nereabilitare, iar în

unele cazuri și pentru temeiuri de reabilitare. Astfel, absolvirea este o soluție a instanței

de judecată prin care cel acuzat se scutește de răspundere penală în cazurile când

tragerea la răspundere penală este împiedicată de anumite circumstanțe prevăzute de

lege sau se dispune înlocuirea acesteia cu alte modalități de răspundere (de exemplu cu

cea contravențională).

Încetarea procesului penal în faza judecării cauzei în prima instanță constituie o

soluție, determinată de inoportunitatea atingerii scopului procesului penal, de regulă,

fără a se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului.

Urmează de subliniat faptul, că înlăturarea răspunderii penale prin încetarea

procesului din motivul intervenirii prescripției, nu contravine prezumției nevinovăției

dacă persoana care a săvârșit o infracțiune este de acord să fie liberată de răspundere

penală și nu insistă asupra soluționării cauzei penale în ședință de judecată publică

4

(posibilitatea continuării examinării cauzei este prevăzută în art. 332 al. (5) Codul de

procedură penală). La baza acestei concluzii stă argumentul, că prezumția nevinovăției

este nu doar un principiu, ci și un drept al persoanei, în special al celei acuzate de

săvârșirea unei infracțiuni, și acesta ar trebui, în consecință, interpretat ca un drept și

nu ca o obligație. Dacă persoana renunță la un anumit drept, atunci ea nu mai poate

pretinde că i s-ar fi încălcat acest drept.

Așadar, instanța de judecată poate dispune încetarea procesului (chiar și în cadrul

ședinței preliminare) din motivul intervenirii amnistiei și această posibilitate nu

contravine prezumției vinovăției, dacă persoana care a săvârșit o infracțiune, a cărei

răspundere penală urmează să fie înlăturată, renunță la dreptul său de a-i fi dovedită

vinovăția.

La caz, inculpatul poate renunța la acest drept prin depunerea cererii de aplicare a

amnistiei (ceea ce a și fost realizat în cazul dat). Prin depunerea cererii de aplicare a

amnistiei, inculpatul consimte aplicarea amnistiei prin încetarea procesului penal pe

temei de nereabilitare.

În cazurile în care inculpatul nu manifestă, direct sau indirect, acordul la aplicarea

amnistiei (refuză să manifeste acordul; solicită achitarea sa; solicită încetarea procesului

pe un alt temei decât amnistia; se eschivează de la prezentare în ședință și examinarea

cauzei are loc în lipsa sa), doar atunci instanța de judecată urmează să examineze

probele, emițând o sentință. Această sentință poate fi de achitare, de încetare (pe alt

temei decât amnistia) sau de condamnare cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de

executarea pedepsei.

Astfel, reieșind din natura juridică a sentinței de încetare (pe temei de

nereabilitare) și natura juridică a sentinței de condamnare cu liberarea de executare a

pedepsei, natura juridică a noțiunii de „răspundere penală”, consecințele și modalitatea

înlăturării răspunderii penale, diferența dintre înlăturarea răspunderii penale și

înlăturarea pedepsei penale, urmează a fi rezumate următoarele:

1) în cazul în care inculpatul consimte în mod expres aplicarea amnistiei, atunci

urmează a fi emisă o sentință de încetare din motivul intervenirii amnistiei;

2) în cazul în care inculpatul refuză sau lipsește un acord expres (această situație

trebuie tratată ca refuz de aplicare a amnistiei), urmează a fi cercetate probele și emisă,

după caz, sentința de achitare (dacă se constată temeiurile de achitare) sau sentința de

încetare (dacă există alte temeiuri decât amnistia), sau sentința de condamnare cu

stabilirea pedepsei și liberarea de executarea pedepsei.”

Instanța de apel a constatat că, în procesul de examinare a cauzei, la orice

etapă, inculpatul este în drept să realizeze prezumția nevinovăției printr-un

acord în scris, să solicite încetarea procesului penal în privința lui în baza art. 2

din Legea cu nr. 243 din 24.12.2021 și să evite condamnare, adică emiterea

sentinței de condamnare și consecințele nefavorabile legate cu acesta. Cererea

poate fi depusă de către inculpat atît în ședința preliminară, cât și după numirea

cauzei spre judecare și chiar la utilizarea căii de atac cu apel, prevăzută în scopul

desfășurării unei noi cercetări judecătorești a laturii de fapt și de drept a cauzei

5

(art. 400 al. (1) Cod de procedură penal), unde figurantul cauzei își păstrează

statutul de inculpat (art. 65 al. (3) pct. 1) și art. 466 Cod de procedură penal).

Instanța de apel nu a fost de acord cu argumentele procurorului, invocate

de el în cererea de apel, constatând că, prin apelul depus și practica propusă

procurorul de fapt propune a criminaliza biografia unui număr mai mare de

cetățeni, precum și a încărca instanțe judecătorești și procuratura cu lucru

suplimentar, pe când legea în interesele inculpatului nu permite acest fapt.

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia Oficiul Central, Bolgar Natalia, prin

care invocând incidența pct. 6) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penal, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și dispunerea rejudecări

cauzei de către instanța de apel, în alt complet, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate f corectată de către instanța de recurs.

5.1 În susținerea recursului, procurorul invocă faptul că, instanța de

judecată, în urma examinării cauzei penale, urma să adopte sentință de

condamnare, fapt direct prevăzut de prevederile art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de

procedură penală, adică a recunoaște inculpatul Ilcenco Mihail vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, cu stabilirea

pedepsei în conformitate cu art. 75 Cod penal, apoi a libera de executarea

pedepsei în baza art. 107 Cod penal și prevederilor art. 2 al Legii privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova nr.243 din 24 decembrie 2021, iar instanța de apel nu a

corectat sentința, prin ce a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

al Curții Supreme de Justiție, ajunge la concluzia că, recursul declarat urmează a

fi admis din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunța

asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia, or, instanța de recurs

verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă

aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să

dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate

fi corectată de către instanța de recurs.

Prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală indică că, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarate în speță,

procurorul își întemeiază dezacordul cu decizia contestată pe temeiurile pentru

6

recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, referindu-

se la situația în care instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Totodată, instanța de recurs atestă că recurentul își exprimă dezacordul cu

soluția instanței de apel pe marginea aplicării prevederilor Legii privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova.

Verificând criticile expuse în recursul declarat de procuror, în raport cu

actele cauzei, Colegiul penal lărgit constată că acestea sânt întemeiate, or, s-a

stabilit, că adoptând soluțiile enunțate, instanțele de fond nu au respectat

procedura de aplicare a actului de amnistie prevăzută de normele Codului de

procedură penală.

Colegiul menționează că la întocmirea unei hotărâri, instanța trebuie să

îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze toate

chestiunile prevăzute în art. 385 și art. 397 Cod de procedură penală.

Potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată, iar conținutul ei se expune în mod

consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă legătură logică

cu ea.

Totodată, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă printre altele și motivele adoptării soluției date.

La caz, prima instanță a emis sentința de încetare a procesului penal

privindu-l pe Ilcenco Mihail, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (3) Cod penal, în temeiul articolelor 1 și 2 ale Legii nr.243 din 24.12.2021

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, iar instanța de apel a menținut-o.

Analizând materialele cauzei penale, Colegiul penal lărgit constată că în

ședința de judecată preliminară, inculpatul Ilcenco Mihail personal, prin înscris

autentic a depus cerere de examinare a cauzei penale în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală (f.d. 130).

Fiind dispusă examinarea cauzei penale în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, prima

instanță a purces la cercetarea judecătorească, audiind în sensul dat inculpatul

și examinând materialele cauzei (f.d. 133-134).

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată în prima instanță, în

dezbaterile judiciare apărătorul inculpatului, avocatul Topal F.N. a solicitat

instanței recunoașterea vinovăției inculpatului, și aplicarea Legii nr.243 din

24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, cu liberarea de răspundere (f.d.

133 pe verso).

7

Colegiul penal lărgit consideră necesar a puncta că soluțiile instanțelor de

fond contravin normelor penale și celor de procedură penală precum și practicii

judiciare constante, deoarece judecând cauza, instanțele eronat au dispus

încetarea procesului penal în temeiul art. 2 alin. 1) a Legii nr. 243 din 24.12.2021

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de

judecată, la faza de judecare a cauzei. Art. 2 alin. (1) și (4) prescriu că, procesele penale

în privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul

penal nr. 985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră

decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de judecare a

cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. În privința persoanei care refuză

încetarea procesului penal, conform alin. (1) din prezentul articol, instanța de judecată,

la pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată,

inculpatul întrunește criteriile stabilite la art. 1 și nu cade sub incidența art. 6.

Colegiul penal lărgit reține că, consecutivitatea prescripțiilor din art. 1 alin.

(1), 7 alin. (1) – (8) , 2 alin. (4), 275 pct. 4), 285 alin. (2) și (7), 350 alin. (1), 332 alin.

(1) și (5), 384 alin. (1), (3) și (4), 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394 alin. (1) pct. 1), 2) și

5), 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, atestă clar și concludent că

încetarea procesului penal în cazul amnistiei poate fi dispusă doar de prima

instanță, și doar la faza ședinței preliminare, când inculpatul consimte (art. 350

alin. (1), 332 alin. (1) Cod de procedură penală).

Ulterior însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art. 332 alin.

(5) Cod de procedură penală), prima instanță și instanța de apel (art. 413 al. (1),

art. 415 al. (1) pct. 2), 419 Cod de procedură penală), hotărăsc asupra învinuirii

înaintate inculpatului și aplicarea actului de amnistie doar prin adoptarea sentinței sau

deciziei de condamnare, când vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, iar în dispozitiv

- cu constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de legea penală, cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei (art. 384,

389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394, 395 Cod de procedură penală).

Colegiul penal lărgit atestă că, în corespundere cu art. 107 alin. (1) Cod

penal, amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a

pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei.

Tot aici Colegiul menționează că, legiuitorul în prevederile art. 391 Cod de

procedură penală (sentința de încetare a procesului penal), nu a statuat că, după

ce procedura continuă în mod obișnuit și instanța hotărăște asupra învinuirii

înaintate inculpatului, ea va adopta o sentință de încetare a procesului penal în

cazul aplicării actului amnistiei, ca de altfel și al prescripției.

8

Or, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de

celelalte situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt

soluționate, după faza ședinței preliminare (art. 332 alin. (5), 384 Cod de

procedură penală), doar în cadrul adoptării unei sentințe sau deciziei (instanței

de apel) de condamnare, în virtutea esenței sale procedurale și a specificului de

a hotărî asupra învinuirii formulate inculpatului în condițiile prescrise la art.

389, 394 alin. (1) și (2) și 395 Cod de procedură penală, spre deosebire de cele

prevăzute în art. 394 alin. (4) și 396 Cod de procedură penală, adică cele proprii

unei sentințe de încetare.

Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale

și nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise,

deci urmează a fi aplicate întocmai (art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) – (8) Cod de

procedură penală).

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, prima instanță judecând cauza

penală în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, urma a adopta

și pronunța o hotărâre în conformitate cu prevederile art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod

de procedură penală, potrivit cărora se adoptă o sentință de condamnare cu stabilirea

pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107 Cod penal,

deoarece adoptarea unei sentințe de încetare a procesului penal conform art. 391

Cod de procedură penală, este posibilă doar la faza punerii pe rol a cauzei (art.

345 Cod de procedură penală coroborat cu art. 350 Cod de procedură penală), în

celelalte cazuri, hotărârea se adoptă în baza art. 389-390 Cod de procedură

penală.

Astfel, Colegiul penal lărgit consideră întemeiate argumentele recurentului

expuse în recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursului ordinar declarat, casării totale a deciziei și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesuale penale asupra tuturor motivelor

invocate în apel, să verifice și să aprecieze minuțios probele administrate și

examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să dea apreciere

cuvenită fiecărei probe examinate și a tuturor în ansamblu, să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului și să argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să

9

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417

Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia Oficiul Central, Bolgar Natalia, casează total decizia Colegiului

judiciar al Curții de Apel Comrat din 12 octombrie 2022, în cauza penală în

privința lui Ilcenco Mihail XXXXXX și dispune rejudecarea cauzei, de către

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată este pronunțată la 09 august 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Țurcan Anatolie

Talpă Boris

Daguța Sergiu

Eremciuc Ghenadie

10