1re-95/22 — art. 313 CPP

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 11 noiembrie 2021 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petiționarei Nadejda Murzakoi, înaintată în temeiul art.313 Cod de Procedură Penală, împotriva acțiunilor Procuraturii mun. Chișinău, Oficiul Rîșcani.

Nefiind de acord cu încheierea nominalizată, petiționara Murzakoi Nadejda a declarat recurs în termen prin care a solicitat casarea integrală a încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 11 noiembrie 2021, admiterea plângerii înaintate în ordinea prevederilor art.313 Cod de procedură penală. În motivarea recursului a invocat că, instanța nu a luat în considerație probele administrate la prezentul dosar, nu le-a dat apreciere cuvenită, a examinat părtinitor prin faptul că a apreciat doar poziția procurorului pe marginea cazului dat. A menționat recurenta că nici procurorul și nici instanța de judecată nu au dispus efectuarea expertizei judiciare, fapt prin care i-au fost lezate drepturile la un proces echitabil. La fel, instanța de judecată nu s-a expus asupra neinterogării părții vătămate, bănuiților Rusnac A. și Mastac M., polițistului Tihai A. și conducătorii acelora Belibov I., Ceban R. și, Cojoc V., lipsei comparării declarațiilor persoanelor audiate cu înregistrările video furnizate de către ea, lipsei investigațiilor cu privire la falsificarea rezultatului testului de laborator.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2022, a fost respins ca nefondat recursul declarat de petiționară, cu menținerea încheierii contestate fără modificări. 3.1. În motivarea concluziei sale, instanța de recurs a menționat că, de către Procuratura mun. Chișinău, sediul Rîșcani au fost întreprinse toate măsurile posibile în 1 vederea cercetării complete, imparțiale, obiective și sub toate aspectele a faptelor invocate de petiționară. Prin urmare, s-a constatat cu certitudine faptul că în acțiunile colaboratorilor de poliție din cadrul Inspectoratului de Politie Rîșcani a DP mun. Chișinău, Frunza Ilie, Gorcea Viorel, Panaid Ion, Ceban Ruslan, lipseau elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.329 alin.(1) Cod penal. Organul de urmărire penală a întreprins întreg spectru de acțiuni procesuale în vederea examinării cauzei și a dat răspuns la toate întrebările și neclaritățile invocate de către petiționară, legal fiind stabilit că la caz nu este oportună verificarea circumstanțelor în conformitate cu prevederile art.274 Cod de procedură penală. Mai mult, recurenta nu a indicat care măsuri urmau a fi întreprinse de către organul de urmărire penală, în vederea cercetării complete, imparțiale și obiective a cauzei, recursul reflectând doar dezacordul cu încheierea instanței de judecată. Astfel, instanța de recurs a constatat că soluția organului de urmărire penală era una corectă și întemeiată, fiind constatat că, organul de urmărire penală a întreprins și efectuat acțiunile procesuale posibile întru stabilirea adevărului în procesul vizat. Totodată s-a subliniat că, procurorul nu avea obligația de a se conforma solicitărilor petiționarei, or acesta avea obligația de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei, de a evidenția atât circumstanțele care dovedeau vinovăția persoanei, cât și cele care o dezvinovățeau, de altfel, prin prisma art.51 alin.(3) Cod de procedură penală, la exercitarea atribuțiilor sale în procesul penal, procurorul este independent și se supune numai legii. Instanța de recurs a conchis că, argumentele recurentei nu puteau fi reținute drept convingătoare și au fost respinse, ca neîntemeiate, din motiv că erau declarative, or nu au fost prezentate argumente concrete și certe, care ar fi indicat la faptul că investigația în cazul sesizării acestuia și, în special, abordarea organului de urmărire penală și a procurorului în cadrul controlului nu ar fi corespuns cerințelor inerente, prin prisma art.19 alin.(3), 254 Cod de procedură penală, de a exista complet și multilateral cazului. Au fost respinse și argumentele, precum că în cadrul procesului penal au fost lezate drepturile și interesele legitime ale petiționarei, or în motivarea plângerii, nu au fost invocate careva vicii fundamentale care au afectat hotărârile contestate, nu au fost invocate careva temeiuri plauzibile de declarare a nulității ordonanțelor contestate, criticând doar acțiunile organului de urmărire penală și deciziile procurorilor, care, în opinia subiectivă a acesteia sunt ilegale, neîntemeiat și nemotivate. Criticile formulate de recurentă au format obiect de discuție la judecarea cauzei la judecătorul de instrucție, cărora instanța le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă, soluție pe care instanța de recurs a însușit-o pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impunea, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată, nu s-a identificat existența a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casarea încheierii. Astfel, instanța de fond corect a stabilit că organul de urmărire penală și procurorul au asigurat caracterul complet și obiectiv al soluționării plângerii înaintate, astfel că concluziile date de procurori erau în corespundere cu prevederile art.19 Cod procedură penală, care prevede „accesul liber la justiție", art.20 din Constituția Republicii Moldova și art.6 CEDO care prevăd „dreptul persoanei la un proces echitabil". 2

Împotriva deciziei instanței de recurs, petiționara Murzakoi Nadejda a declarat recurs în anulare, prin care se solicită casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 19.01.2022 și a încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 11.11. 2021. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu soluția instanței de recurs, argumentând din punctul ei de vedere cele întâmplate, indicând erorile depistate de recurentă în decizie cum ar fi lipsa interogării persoanelor (partea vătămată, bănuiții, polițiștii) și lipsa investigațiilor suplimentare.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Hotărârea judecătorească irevocabilă, împiedică redeschiderea procesului penal cu excepția cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată. În conformitate cu art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art.401 alin.(1) pct.2) și 3) și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art.455 alin.(2) pct.7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art.453 Cod de procedură penală și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Prin trimitere la dispoziția art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, se menționează că, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Potrivit art.456 alin.(1) coroborat cu art.432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art.455 Cod de procedură penală. În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către Colegiul penal. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă că, decizia instanței de recurs, adoptată în ordinea reglementată de art.art.469-471 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin.(1) art.452 Cod de procedură penală, ce poate fi contestată cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat împotriva acesteia este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în anulare. Așadar, având ca reper prevederile art.art.455 alin.(2) pct.7), 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucât acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art.455 Cod de procedură penală. 3

În conformitate cu prevederile art.431 alin.(2), art.432 alin (2) pct.1), art. 453, art.455, art.456 Cod de procedură penală, Colegiul penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționara Murzakoi Nadejda, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 06 aprilie 2022, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată este pronunțată la 17 noiembrie 2022. Anatolie Țurcan Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie /semnătura/ Plămădeală Ghenadie 4