1ra-590/22 — art.217 al.2 CP

1ra-590/22 — art.217 al.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-590/2022

1-20057980-01-1ra-15042022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir,

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Osoian Lilian în numele inculpatului Chiosa Vadim, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

03 noiembrie 2021, în cauza penală de învinuire a lui

Chiosa Vadim XXXXX născut la XXXXX,

originar din XXXXX, XXXXX:

- XXXXX;

- XXXXX;

- XXXXX,

în comiterea infracțiunii prevăzute art. 217 alin.(2) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 01.06.2020 – 10.07.2020;

instanța de apel: 11.10.2020 – 03.11.2021;

instanța de recurs ordinar: 15.04.2022 – 14.09.2022.

Asupra admisibilității motivelor invocate în recursul ordinar, Colegiul

penal,

A C O N S T A T A T :

2020, Chiosa Vadim a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, și în baza acestei Legi, cu

aplicarea art.3641 alin.(8) Cod procedură penală a fost condamnat la 120

(una sută douăzeci) ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

S-a încasat din contul lui Chiosa Vadim, în contul Statului

cheltuielile de judecată în sumă de 2 800 (două mii opt sute) lei.

S-a hotărât soarta corpurilor delicte.

1

Chiosa Vadim, o perioadă nedeterminată de timp și nestabilită de

organul de urmărire penală, urmărind scopul păstrării ilegale a

substanțelor stupefiante, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient

survenirea acestora. Acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea

scopului său, a procurat în circumstanțe necunoscute organului de

urmărire penală, substanțe stupefiante în proporții mari, pe care le-a

păstrat asupra sa, până la 08 februarie 2020, aproximativ ora 02:15,

atunci când a fost observat la intersecția străzilor Eugen Coca cu Vasile

Lupu, mun. Chișinău, că manifesta un comportament neadecvat, de

către colaboratorii de poliție Corciu Cătălin și colegul său, care erau

implicați în măsuri de menținere a ordinii publice pe acest teritoriu.

Inculpatul fiind stopat de către aceștia, în mod benevol a predat un

pachet de chibrite în care se afla o substanță verzuie cu miros specific și

un flacon în care se conținea pastile de culoare oranj, bunuri care

ulterior au fost ridicate prin ordonanță și proces verbal de ridicare.

Potrivit Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-

652 din 06 martie 2020, în concluziile acestuia se indică că, masa

vegetală uscată, mărunțită de culoare verde, cu miros specific, depistată

asupra lui Chiosa Vadim, reprezintă marihuana care se atribuie la

categoria substanțelor stupefiante, în cantitate de 2,34 grame, care

potrivit Hotărârii de Guvern nr. 1088 din 05 octombrie 2004, reprezintă

substanțe stupefiante, iar potrivit Hotărârii de Guvern nr. 79 din 23

ianuarie 2006, reprezintă proporții mari.

Astfel, acțiunile lui Chiosa Vadim au fost încadrate juridic în baza

art. 217 alin. (2) Cod penal, după semnele calificative –”circulația ilegală

a analoagelor drogurilor fără scop de înstrăinare, adică păstrarea

analogilor drogurilor, săvârșite în proporții mari și fără scop de

înstrăinare.”

Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Buiucani, Copeiciuc Marina, prin

care a solicitat casarea sentinței în latura pedepsei, rejudecarea cauzei în

această parte, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului

Chiosa Vadim recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 217 alin. (2) Cod penal să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de 8 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

3.1 În motivarea apelului procurorul a invocat că, prima instanță

stabilindu-i inculpatului pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității pe un termen de 120 ore, nu a ținut cont de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, prevăzute la art. 75 Cod penal,

inclusiv de influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului.

Prima instanță a omis să aprecieze că potrivit materialelor cauzei penale,

inculpatul Chiosa Vadim, anterior a fost condamnat, fiindu-i stabilite

inclusiv pedepse privative de libertate, ceea ce denotă că scopul Legii

penale și a pedepsei stabilite nu a fost atins, iar acesta nu s-a corectat și

reeducat.

2

03 noiembrie 2021, a fost admis apelul procurorului, casată parțial

sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță după cum urmează:

Chiosa Vadim a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal și în baza acestei Legi, a fost

condamnat la 8 (opt) luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În rest, sentința s-a menținut fără modificări.

4.1. În În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că,

judecarea cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în corespundere cu prevederile

art.3641 Cod de procedură penală, probele fiind apreciate corect prin

prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță

corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului.

Instanța de apel a notat că prima instanță a îndeplinit strict cerințele

dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală, opțiunea primei

instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost

viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative

din Codul de procedură penală, fapt ce condiționează concluzia că

instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea

reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Referitor la individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a

apreciat că există temei legal pentru casarea parțială a sentinței întrucât,

la soluționarea chestiunii respective nu s-a acordat deplină eficiență

dispozițiilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal, pedeapsa stabilită de prima

instanță fiind prea blândă în raport cu circumstanțele de drept și de fapt

stabilite pe cauză, reieșind din gravitatea faptei infracționale cât și

personalitatea inculpatului Chiosa Vadim.

Astfel, la stabilirea mărimii și categoriei de pedeapsă, instanța de

apel a ținut cont de prevederile Legii mai sus nominalizate, și anume de

gravitatea infracțiunii săvârșite - potrivit 16 Cod penal se califică ca

infracțiune ușoară, comisă cu intenție, de motivul acesteia, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea -

conform art. art. 76, 77 Cod penal – circumstanțe atenuante sau agravante

nu au fost stabilite, de personalitatea inculpatului – nu este la prima

abaterea de lege penală, are antecedente penale nestinse, de condițiile de

viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, sancțiunea infracțiunii

prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal prevede pedeapsa cu amendă în

mărime de la 400 la 700 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de până la 150 de ore, sau cu

închisoare de până la 1 an.

3

Prin urmare, instanța de apel apel a considerat că, pedeapsa

aplicată de prima instanță sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității în privința inculpatului Chiosa Vadim este una neîntemeiată

și nejustificată, concluzionând că acestuia urmează a-i fi stabilită o

pedeapsă mai aspră, sub formă de închisoare pe un termen de 8 luni, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, or anume acesta categorie de

pedeapsa îl va convinge de necesitatea respectării Legii penale și evitarea

în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

avocatul Osoian Lilian în numele inculpatului Chiosa Vadim, prin care

solicită casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței fără

modificări.

De asemenea, solicită încetarea procesului penal în privința lui

Chiosa Vadim, în legătură cu intervenirea actului de amnistie conform

Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova.

5.1. În motivarea recursului, avocatul menționează că, pedeapsa

aplicată inculpatului de către instanța de apel este prea aspră, iar

pedeapsa sub formă de muncă neremunerată pe un termen de 120 ore,

stabilită prin sentința primei instanțe fiind una echitabilă și care a fost

acceptată de condamnat.

Recurentul susține că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că

inculpatul a recunoscut vina integral, anterior a fost judecat și a devenit

consumator de substanțe narcotice în urma executării pedepsei cu

închisoarea, numită anterior.

La fel, a relatat că la caz sunt aplicabile prevederile art. art. 1 și 2

din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova.

procedură penală, procurorul Crijanovschi Sergiu a depus referință asupra

recursului declarat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia ca vădit

neîntemeiat.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din următoarele

considerente.

În speță se constată că, recurentul s-a conformat prevederilor

art.422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în

camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie

4

să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Din conținutul recursului ordinar declarat de către avocatul Osoian

Lilian în numele inculpatului Chiosa Vadim se constată că acesta, nu

invocă nici un temei de casare din cele prevăzute de art.427 alin.(1) Cod

de procedură penală, însă reieșind din esența argumentelor invocate se

atestă că titularul cererii de recurs invocă, de fapt, dezacordul cu

modalitatea de individualizare a pedepsei penale, temei de recurs prevăzut

de pct.10) potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Verificând actele cauzei, raportate la criticele avansate de recurent

Colegiul penal notează că acestea nu și-au găsit confirmarea, iar soluția

instanței de apel este legală, fondată și urmează a fi menținută în

totalitate.

Colegiului penal reține că, instanța de apel și-a motivat întemeiat

soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75-

78 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea

pedepsei inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului imputat

acestuia, ținând cont și de dispozițiile art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală.

Conform alin.(1), art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată

de săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în

conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal, aplicate prin

prisma prevederilor alin.(8) art.3641 Cod de procedură penală.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Astfel se atestă că, în urma solicitării și înscrisului autentic al

inculpatului (f.d.88), prezenta cauză a fost judecată pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile

art. 3641 Cod de procedură penală.

Potrivit alin.(8), art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat

judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale,

solicitare care a fost admisă de către instanță prin încheiere protocolară (f.

d. 94), beneficiind de reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute

de Lege în cazul pedepsei cu închisoare, ori cu muncă neremunerată în

5

folosul comunității și de reducere cu 1/4 a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Colegiul penal reține că, sancțiunea infracțiunii prevăzute de art.

217 alin. (2) Cod penal, pentru care a fost recunoscut vinovat inculpatul

Chiosa Vadim, prevede pedeapsă cu amendă în mărime de la 400 la 700

unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de

până la 150 de ore, sau cu închisoare de până la 1 an, și cu aplicarea

prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, noile limite pentru

pedeapsa amenzii sunt: de la 300 până la 525 unități convenționale,

pentru muncă neremunerată în folosul comunității: este de până la 112,5

ore, iar pentru pedeapsa cu închisoare: de până la 8 luni.

La caz, mărimea pedepsei cu închisoare stabilită de către instanța

de apel – 8 luni inculpatului, se încadrează în limitele noi stabilite prin

aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

În continuare, Colegiul penal reține că la stabilirea categoriei și

mărimii pedepsei inculpatului, instanța de apel just a luat în considerație

gradul prejudiciabil al infracțiunii comise, care potrivit art. 16 alin.(2) Cod

penal constituie infracțiune mai puțin ușoară, inculpatul a recunoscut

vinovăția, s-a căit sincer și a solicitat ca judecarea cauzei să fie înfăptuită

conform procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală.

Circumstanțe care agravează răspunderea inculpatului în conformitate cu

prevederile art. 77 alin. (1), lit. a) Cod penal nu au fost stabilite,

personalitatea acestuia care potrivit revendicării XXXXX: XXXXX; XXXXX.

Astfel, se constată că inculpatul nu și-a făcut concluziile de rigoare

că faptele social periculoase sunt supuse răspunderii penale și a comis o

altă infracțiune cu intenție, fapt ce denotă că, instanța de apel corect a

statuat, că reeducarea și corectarea inculpatului poate avea loc doar în

exclusivitate prin stabilirea în privința acestuia a unei pedepse privative

de libertate.

În acest context, instanța de recurs menționează că nu pot fi

reținute argumentele avocatului precum că, instanța de apel la

individualizarea pedepsei în privința inculpatului nu a ținut cont de faptul

că, inculpatul vina în comiterea infracțiunii a recunoscut-o pe deplin, se

căiește sincer de cele comise, a conștientizat fapta comisă, este

consumator de substanțe narcotice. Or, circumstanțele la care face

referire apărarea în cererea de recurs, au fost luate în considerație de

către instanța de apel la reducerea limitelor de pedeapsă.

Respectiv, instanța de apel corect a concluzionat, că scopul Legii

penale prevăzut de art. 61 Cod penal, poate fi realizat doar în mod

exclusiv prin izolarea acestuia de societate, deoarece faptele comise

prezintă un pericol sporit pentru cetățeni, iar pedeapsa stabilită va atinge

scopul și contribui la corectarea, reeducarea acestuia, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea ultimului, cât și a

altor persoane.

6

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că hotărârea

instanței de apel în latura atacată de către partea apărării, nu conține

erori ce ar duce la casarea acesteia.

Mai mult ca atât, instanța de recurs mai notează și faptul că, din

analiza deciziei recurate a stabilit că argumentele indicate, în esență au

fost abordare în decizia instanței de apel, care la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. art. 414 alin.(1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

problemelor esențiale invocate în speță, cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția, motivare pe care instanța de recurs ordinar o însușește

integral reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce este conformă practicii

CtEDO, expuse inclusiv în pct.37 a hotărârii Albert c. România din

16.02.2010.

7.1. Cu referire la solicitarea avocatului Osoian Lilian în numele

inculpatului Chiosa Vadim de aplicare a prevederilor Legii nr. 243 din

24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, Colegiul penal ține să

menționeze următoarele.

Potrivit prevederilor art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, fiind enumerate temeiuri

de recurs, iar potrivit alin. (2) temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate

în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut

loc în instanța de apel.

La caz, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la

03 noiembrie 2021, iar Legea nr. 243, a fost adoptată la 24.12.2021 și a

intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial - 31.12.2021.

În acest context, Colegiul penal consideră că aplicarea prevederilor

Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24.12.2021,

publicată și intrată în vigoare la 31.12.2021 în această speță nu poate

avea loc la etapa recursului ordinar, urmând a fi soluționată la etapa

executării pedepsei, în conformitate cu prevederile dispozițiilor art. art.

469-472 Cod de procedură penală.

În acest context, Colegiul penal conchide că eroarea invocată în

recurs nu și-a găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală,

întemeiată și echitabilă, astfel că recursul urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Osoian Lilian în numele inculpatului Chiosa Vadim, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2021, în

7

cauza penală în privința lui Chiosa Vadim XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 octombrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

8